2,542 matches
-
nopți ce-or urma" (Poetul bolnav). Volumul Stražilovo a apărut în 1922, fiind receptat ca o replică dură la adresa miturilor politice și religioase ce perpetuau o tradiție depășită de timpul istoric. Inovația poetică dobândește în acest volum contururi precise și tonalități dramatice, focalizarea fiind din nou asupra unui eu pribeag, rătăcind în natură și în ținuturi străine: "Pribegesc, încă, zvelt, cu arcul de-argint,/ florile de cireș, din pândă, le seduc,/ dar deja, peste munți, baștina o presimt,/ unde râsul, sub
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Fiecărui personaj îi corespunde un set de trăsături definitorii, ce pot fi expuse narativ printr-o multitudine de mijloace, de unde și caracterul implicit jocular al asocierilor din interiorul lumii ficționale. Acest fundal caricatural, grotesc, impregnat de un umor articulat în tonalități de bază, conturează o dimensiune aproape catharctică, în care necesitatea moralizatoare este înlocuită de transpunerea urâtului în viziuni ameliorate ludic. Persistă, așadar, în interioritatea ficțiunii, o veritabilă obsesie a alcătuirii și compoziției, prin care personajul devine o proiecție deformată și
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
încredere nu este doar una cronică și internațională, ci este, de asemenea, structurală în sensul în care privește cele mai importante instituții. Aceasta afectează aproximativ cincisprezece instituții, minând respectabilitatea și reducând autoritatea guvernului. În sfârșit, neîncrederea pare să aibă o tonalitate rațională. Pentru majoritatea celor chestionați, o astfel de încredere nu are o natură ideologică, ci mai degrabă pragmatică. Într-adevăr atitudinile de neîncredere variază foarte puțin pe axa liberalism-socialism. Persistentă, internațională, structurală și rațională, criza de neîncredere s-a înrăutățit
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
că, „În ciuda” atâtor „calități” deja acceptate de cei din jur, nu e, bietul de el, decât un „melodios cretin”, cineva incapabil de a citi coerent și calm „partitura existenței” și, Într-o continuă panică sentimentală și cerebrală, amestecă notele, armoniile, tonalitățile, Încât propria sa viață - dar și cea din jurul său sau cea pe care i-o „recomandă” Însăși istoria! - ia forme „ciudate”, comice, uneori de-a dreptul monstruoase?!... Și... atunci, „bietului de el” nu-i rămâne altceva decât să prefere visul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a doua a lucrării lui Theodor Codreanu Eminescologie această observație se materializează din belșug. Articolele, cronicile și portretele spirituale despre G. Călinescu, M. Eliade, Edgar Papu, Jean-Louis Courriol, George Munteanu, D. Vatamaniuc întregesc, având același fluid ideatic, dar într-o tonalitate mai calmă, conținutul acestei cărți armonioase și în răspăr cu adevăruri dureroase prin repetarea lor sistematică. "Dacia literară", nr. 1, 1 martie 2002 Adrian COSTACHE Domnul profesor de la Huși Nu-mi mai aduc aminte toate detaliile întâlnirii mele cu Theodor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în cadrul aceleiași culturi, sau cu trimiteri constante la coordonate culturale universale. Vom regăsi în cadrul "dens" al aceleiași pagini personalități și opinii diferite, demonstrate variate, cu sinuozități de formulare lingvistică ce trădează un scriitor cu elevație filologică. Demersul critic pătimește prin tonalități tumultoase uneori și prin acumulări de detalii și opinii ce se adresează în mod cert elitelor. Notorietăți ca Svetlana Matta, Mihail Petroveanu, Al. Piru, Eugen Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, Petre Pandrea, George Călinescu, M. Mincu, Ov. S. Crohmălniceanu, Vladimir Streinu, Perpessicius
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în basmul "Cenușăreasa". Bacovia, conștient de joc, de farsă, de mască, se preface până păcălește pe toată lumea, de la criticii cei mai versați la cititorii cei mai inocenți: aurul său este plumbul, infinitul său este cavoul, muzica sa este scârțâitul pierderii tonalității, zeul iubirii sale, Eros, se metamorfozează în Thanatos. Captivant și supraponderal, centru de greutate este capitolul al treilea, care dă titlul întregii demonstrații "Complexul Bacovia". Ce să însemne aceste două cuvinte astfel potrivite? Bacovia a fost pacientul unor spitale de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tentațiilor, dilemelor și frustrărilor omenești. Autorul nici nu hiperbolizează, nici nu dezeroizează în cunoscutele dimensiuni de cristalizare a ficțiunii românești, cât încearcă să descopere cel mai judicios punct de observație. Mărturisesc că mi-ar fi fost greu și prind această tonalitate a comentariului dezinvoltă, degajată, fără teamă de superlative fără cartea magnifică a d-lui Theodor Codreanu, Mihail Diaconescu. Fenomenologia epică a spiritului românesc, care explorează un univers plin de semnificații, fără prejudecăți sau exprimări tabuizate. În peisajul literar actual cartea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fond, el este un scriitor erudit și un estet rafinat întregit de un moralist". Deși proiectul, grandios și ferm articulat, rămâne optimist, iar sensul construcției nu poate fi decât pozitiv, dl. Mihail Diaconescu nu este un festivist exaltat, iar în tonalitatea scripturală nu poate fi obturat și un sunet mai grav, mai întunecat, mai sceptic uneori. Mai mult decât atât și rog să fiu corectat dacă greșesc destinul general conturat de istorie pare atenuat de umbra deșertăciunii invocate de Eclesiast și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
invocate de Eclesiast și aici, în deplină concordanță cu "ideologia" eminesciană, pe care d-l Theodor Codreanu o evocă, pe cât de competent pe atât de nuanțat. Nu e o distincție dominantă a scriiturii, dar ea poate fi citită ca o tonalitate secundară. Dacă numai mi s-a părut, fac mea culpa! Să fie oare numai o rezultantă a acumulării de "zgură" pe care conștiința constructivă și eminamente susținătoare a proiectului românesc al ființei a căpătat-o tocmai din confruntările mărunte. reziduale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
traseu, porumbelul revine omenește în lungimea de vagon, de două vagoane, smalțul verde din gît, mai largă colereta vișinie, porumbița ridică gușa să bea zăpadă topită, atenție gabarit redus! scapă iar, mi-ai luat-o înainte și vorbești de la sine, tonalitatea maximală orizontul îngăduit expresiei, alb de zăpadă în amiază, ultraviolet aspectul de frăție funcțională, cu rețeaua electrică pe trupul Siculeni, transfigurat albastru acceleratul Iași Brașov, libertatea aparentă degajînd sentimentul libertății, răsturnate miturile, disponibile altele, ce este albul net, arc stricat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
trecutul național sunt create prin intermediul celor trei "materii nucleare" ale identității naționale: Limba și literatura română, Istoria românilor și Geografia României. Legea instituie cele trei discipline de studiu ca pietre unghiulare ale identității românești. Într-o formulare poetică străbătută de tonalități mistice, cele trei materii nucleare ale identității naționale pot fi conceptualizate ca formând cronotopia în care se manifestă sufletul românesc. Formularea, destul de criptică, trebuie operaționalizată pentru a deveni inteligibilă: prin "cronotop" se înțelege relația dintre timp ("chronos") și spațiu ("topos
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ajuns niște organizații reziduale ale politicii românești. Eclipsa contemporană a ultranaționalismului românesc simbolizează închierea tranziției către condiția postnaționalistă a societății românești, în care identitatea națională și mândria etnică, deși continuă să structureze simțul identitar românesc, și-au pierdut proeminența și tonalitățile belice. 3.6.4. Memoria (post)națională: de la inerție, prin anticomunism, spre europenizare Sfidând structura anului școlar, Revoluția română izbucnită în decembrie 1989 a dat peste cap planurile didactice care, desigur, nu au inclus în prognozele sale evenimentul revoluționar. Ivită
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în special în purtătoarele noilor valori occidentale. Totuși, atunci când emițătorii discursului despre trecut au ieșit din parametri liminali definiți de autorități, radicalizând mesajul difuzat didactic în direcția deconstructivismului postmodernist, mecanismele de control statal s-au activat eliminând din spectrul discursiv tonalitățile indezirabile (vezi "Scandalul Sigma" produs de manualul de Istorie publicat de Mitu et al., 1999). Deși statul-națiune, prin exponenții săi umani, continuă să fie defensiv, protejându-și ideologia fundațională care îl legitimează politico-istoric, societatea românească pare să fi intrat sub
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
frumos alcătuite, iar caracteristicile structurale ale plantelor erau cu precizie nuanțate. Fiecare specie de plante era prezentată asemenea unui tablou într-o expoziție. Vă imaginați câte tablouri trebuia să analizezi pentru examen. Cursul se desfășura în același ritm, cu aceleași tonalități și cu aceeași respirație, încât făcea impresia că asculți țăcănitul unei mașini germane de mare precizie. Cursurile de sistematică, fie că este vorba despre plante, de insecte sau în genere de animale sunt ușor de urmărit dar foarte greu de
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
calde mă întrebam dacă nu cumva am fost invitați la un cocktail, și nu la o cină. Între timp, au început să sosească invitații și cred că pe la orele 22.30 salonul răsuna deja de glasuri care se încrucișau pe tonalități și accente dintre cele mai diferite, amestecându-se cu sunetul vaselor și paharelor ciocnite. Cum nu-l cunoșteam decât pe președintele partidului, care ne-a invitat, un evreu scăpat de urgia maghiară, dar nu și de accentul limbii hunilor, răpunzând
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
intrus. Burta se sprijină pe zăpadă iar deplasarea o face în salturi, fără efort. Frumoasa bestie îl privește pe John. Pare nehotărîtă. Deodată scoate un urlet prelung care se prelinge peste văi și munți. Zeci de urlete răspund pe diferite tonalități și de lungimi diferite. John îi localizează pe lupii din apropiere. Aceștia se apropie, aparent jucîndu-se, intrînd în scena deschisă, la vreo 50 de metri distanță de american. Doamne, doar n-o fi "înnebunit lupul", rîde el mînzește, aluzie făcînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
va izbăvi de cel rău. Erau trei persoane, îmbrăcate la fel. Orula ne-a transmis un semn de simpatie. Ați adus fără să știți, ofrande tuturor, ca să le oferim lui Orula. Începe o incantație ușoară ca ton și suavă ca tonalitate. Dansează în jurul altarului în pas moale. Apoi, pe nesimțite, incantația devine mai puternică și dansul mai vioi. După un timp, simt că amețesc, văd sacrificiile făcute de altcineva, înconjurat de o ciudată horă ca o tornadă. Totul apoi se prăbușește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
deja nu mai există. Furetière, care, la fel ca Poussin, a trăit în secolul al XVII-lea, se mulțumește în dicționarul său cu un singur exemplu, la fel de instructiv : „Iubiții nefericiți se vor plînge ecoului”. Utilizările tehnice ale cuvîntului păstrează această tonalitate. În muzică, ecoul este definit ca o repetiție atenuată : „Ecourile sînt foarte plăcute la orgă”, spune Furetière. În poezie, ecoul servește la crearea unui efect rafinat. Această valoare pozitivă recunoscută ecoului de către gîndirea occidentală - căci, în afara Franței, am găsi nenumărate
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
aproape moartă de frig. Cuprinse de milă, i-au dat fiecare cîte o pană. De aceea Rîndunica-de-noapte are astăzi un penaj împestrițat (Boccara, 1966, p. 97). Este cert că Rîndunica-de-noapte are un penaj nuanțat cu cenușiu, roșcat, maro și negru. Tonalitatea lui întunecată și puțin vizibilă se confundă cu nuanțele terenului sau ale copacului pe care stau ghemuite aceste păsări. Mitul urmează în mod evident un parcurs regresiv. Contrar miturilor care povestesc cum și-au dobîndit păsările penajul distinctiv, acesta povestește
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
știm sau nu ce e bun și ce e rău? Are grijă Natura să nu greșim. Căci clonarea reproduce identic doar genomul, „banda de magnetofon“. Mediul, adică „magnetofonul“ o va citi după feleșagul lui, altfel În timp și spațiu: schimbând tonalitatea. Astfel Încât fenotipizarea, manifestarea genomului Într’un organism, nu va fi așa cum a fost „imprimată“ potențialitatea genomului copiat. Și mai e și sufletul, care nu poate fi clonat. Era poate vorba de știința secolului XXI? Păi aceea nu va fi genetica
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
genului. După ce treci și de a 1032-a filă, rămâi cu impresia că, indiferent de veac și meridian, s-a cugetat mai ales cu amărăciune pe temele etern-acute ale condiției umane viața, omul, societatea, morala. Cartea lui Schor preferă altă tonalitate: cea ștrengărească. Ai senzația că ți se face mereu cu ochiul, fiind îndemnat să afli și grăuntele de amuzament din fiece dimensiune a clipei. Ți se zâmbește complice, după care înțeapă acul seringii. Mai întâi, profilactic... A veni cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
menținem intactă și după lectura întinsei replici cu observația că dl. C.L.C. a ratat de puțin prilejul unei polemici civilizate și la obiect, pretinsă de însăși seriozitatea tristă a temei. O astfel de discuție, fie și în contradictoriu, pretinde obligatoriu tonalitate urbană, măcar pentru păstrarea aparențelor. A scrie că Iacoban, "colegul nostru de popor", "nedocumentat, emite sentințe cu un curaj nebunesc" și că vorbește despre alienarea lui Eminescu "din propria-i experiență" (!!), că tableta "Care-s dovezile?" "s-a strecurat într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Națională, zeci și sute de astfel de discursuri, în care deputatul X nu făcea nici o referire la Legea aflată pe ordinea de zi a Sesiunii, ci informa că... secția lui a depășit planul cu 1,7%, după care, trecând în tonalitate patetico-entuziastă, începea să toarne elogii la adresa "eroului între eroi" și "savantei de largă recunoaștere internațională." În fine, a treia caracteristică (puterea manipulează oamenii prin intermediul limbii) nu reprezintă altceva decât consecința logică a celorlalte două un soi de circumstanțială de scop
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mare finețe psihologică și, mai ales, capacitatea de navigare dezinvoltă într-un capitol al istoriei artei ce a necesitat real efort de sintetizare. Să mai consemnăm informația diversă și bogată, precum și capacitatea de a rămâne "la temă" (senologia!) și în tonalitatea cuvenită, în pofida tentațiilor de a privi șăgalnic o chestiune în felul ei serioasă, ajungând uneori până la dramatic. În fine, să remarcăm selecția inspirată a materialului ilustrativ, precum și bibliografia fastuoasă, cuprinzând titluri care nu-s incluse doar "de ornament", cum adeseori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]