2,536 matches
-
Dar dacă despre ele jurnalul nu depune mărturie, despre ce este vorba, totuși, în cele peste 480 de pagini? Despre foarte multe, încât nici în linii generale nu vor putea fi schițate în acest context. Oricum, este vizibilă diferența de tonalitate și de imagine a diaristului din prima parte a jurnalului (1940-1944) și după aceea. în etapa mai calmă, chiar împlinită, a vieții sale, surprinsă în filele jurnalului de până în 1945, Miron zis Nucicu are cultul prieteniilor (Traian Șelmaru, Ion Vinea
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
ca ,atașat de presă", de a continua ,scrisul politic" chiar dacă ,azi, când comuniștii sunt la putere, înverșunarea mi-e mult mai redusă". Tot de-acum se înmulțesc și nemulțumirile față de lumea politică și literară. Paginile jurnalului de după 1948 au o tonalitate mult schimbată. Din ele se conturează imaginea unui ratat, a unui ins dual, rău cu sine, rău cu ceilalți, cangrenat de eșecul profesional, măcinat de boală și de marginalizarea profesională, dar încă însuflețit de ambiții de tot felul. După 1948
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
s-o recunoască îi supun rigorilor legii, îi urmăresc, îi amenință cu închisoarea. Uneori, oamenii din jur nu vor acest Paradis. În ambele planuri regăsim inconfundabilul monolog interior ce alternează cu stilul indirect liber, dar există pregnant o diferență de tonalitate; în istoria Andaluzei, cum o numește familiar Llosa pe Flora Tristán sesizăm o oarecare sobrietate, o anumită decență a relatării impregnate de atâta suferință. Când propria mamă îi spune Florei: „O femeie care-și abandonează căminul decade mai jos ca
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
variațional. Fiindcă în jazz s-a impus instrumentistul- improvizator, un liber-cugetător muzical care se deosebește fundamental de instrumentistul-interpret de tip clasic, tributar fidel al partiturii. Binevenite-s definirile, într-un capitol introductiv al lucrării, conferite unor noțiuni de bază precum tonalitatea, gama, acordul, armonia; noțiuni dezvoltate prin clasificări, explicitate în detaliate pagini dedicate funcțiilor, progresiilor, substituțiilor acordurilor, odată în plus exemplificate în anexe. Sporirea complexității acordurilor pornindu-se de la trisonul primordial la care se adaugă în jazz drept al patrulea și
DARUL UNUI MAESTRU by Florian Lungu () [Corola-journal/Journalistic/84219_a_85544]
-
jucat și afișat, a hiperrealismului glisând către fantastic, nu regăsim acea multiplicitate schizofrenică a subiectului și evantaiul de posibilități alternativ-imaginare deschise de ea. Valorile poeziei lui Mircea Dinescu sunt unele tari, relativismul fiind ca și absent. De aici, probabil, și tonalitatea versurilor, laolaltă cu modul decis, abrupt, "sfidător" în care sunt puse pe hârtie. Elegiacul autor reimpune în fapt un stil și o etică a directeții ce păreau definitv compromise prin pseudoliteratura obsedantului deceniu. El are curajul artistic de a rupe
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
reflexivă printr-o largă acoladă existențială: "Poezia lirică este corul în drama vieții - lumea. Poetul liric este un cor alcătuit armonios din tinerețe, bătrînețe, bucurie, simpatie și înțelepciune". La rîndu-i, emulul român al autorului Diotimei își varsă asocierile vizionare, cu tonalitate de rugă, în potirul salutar al muzicii: "Dacă aș rămîne în vidul ce de acum înainte are / A nevăzuților mișcare / Și în sine strălucește pe cînd mă contemplă / Cu văpaia sa, aș ține / Un colocviu fără milă cu eroarea din
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
Gîndac Andrei Văzută prin lentile de transformare, texturile și tonalitățile se alterează puțin, liniile devenind un pic mai rigide, iar culorile capătă o altă tentă.
Cum văd daltoniștii lumea - o posibilă explicație pentru geniul lui Van Gogh by Gindac Andrei () [Corola-journal/Journalistic/81313_a_82638]
-
După debutul în roman cu Omulețul roșu (2004) și după insolitul Zogru (2006) cu un vampir, fantome, glole și morgoni pânditori, Doina Ruști revine în scenă cu o carte evident mai ambițioasă: Fantoma din moară. Culoarul supranatural este păstrat, dar tonalitatea se schimbă. Dacă în Zogru autoarea își propunea să dea o carte agreabilă, un story cursiv, punctat de surprize și revelații eterice, noul roman, masiv și "aglomerat", se citește cu o anume - scontată - dificultate. Alternările de planuri și glisarea continuă
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
celelalte?/ Cine-ar putea-o spune cu adeverire?/ Poate că șunt la fel de slabe sau puternice/ că glasul unui om în fața mării./ Glorie ție, în vacarmul de eternitate,/ auz, părinte al oamenilor, amin!" (Auz). însă, de regulă, Ilie Constantin cultiva o tonalitate sobra, circumspecta, umbră parcă a triumfalei rostiri clasice. Un dramatism existențial își face loc, compensator, umanizant: "E o amînare mahorîtă,/ o neîncredere între culori/ și rătăcesc între vîrste;/ E un peisaj în mine de arbori în ianuarie/ cu soarele în
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
mod sever ceea ce vede în spațiul socio-politic (ocuparea prim-planului de către foștii activiști și securiști, schimbarea lor la față, de dragul unei economii de piață aducătoare de uriașe beneficii personale, jaful național și incredibila sărăcire a intelectualilor), rareori jurnalul său capătă tonalitatea și stilistica pamfletului. Și aceasta fiindcă autorul, spre deosebire de unii dintre colegii săi de breaslă (și acum mă refer nu la traducători, ci la scriitorii înșiși...), este un om onest și neresentimentar. Nu privește înapoi cu mânie, nu se uită în
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
bună bucată de vreme la roman și să se consacre prozei scurte ori poeziei. Încă de la macedonskiana piesă de debut, uitatul poem Levante și Calavryta, poetul de 22 de ani ne oferise esențialul inspirației sale: romantismul mediu gen Musset, în tonalitate generală de factură Bolintineanu. Spre deosebire însă de pașoptist, Zamfirescu nu acuza nici o stridență lexicală, nu utiliza nici un neologism deplasat, iar tragica bucată se desfășura fără pic de patos, după regulile bunei-cuviințe. Lui Macedonski îi plăcuse, probabil, inspirația solară și
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
Augustin Buzura, acum el spunând însă râului pe nume fără nici o precauție, desigur, nealuziv, ca altădată, ci direct, expunându-l în toată goliciunea și întorcându-l pe toate fețele. O face chiar cu prea mare directitate, câteodată, aducând în pagini tonalități de discurs. Același lucru se întâmplă și când este vorba în român despre râul prezent, în depozițiile diferitelor personaje, mai ales feminine, care mai toate dezvolta o retorică a incriminărilor din care își fac aproape o voluptate. Iar aceasta retorica
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
timpului lor, a timpului nostru, trece încet, dar inevitabil, purtându-și călătorii pe un drum ce se tot îngustează în zare, pe când ceilalți, rămași deocamdată acasă, știu că le va veni și lor rândul. Dincolo însă de această retrospecție, cu tonalitățile specifice, este ceva în poemele lui Emil Brumaru care impregnează și scrisorile de aici: un lirism elegiac, o contrapondere la jubilația infantilă și la frenezia sexualizantă adolescentină. Cu o margine în psihastenie și alta în poezie, acest lirism iese din
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
timpului lor, a timpului nostru, trece încet, dar inevitabil, purtându-și călătorii pe un drum ce se tot îngustează în zare, pe când ceilalți, rămași deocamdată acasă, știu că le va veni și lor rândul. Dincolo însă de această retrospecție, cu tonalitățile specifice, este ceva în poemele lui Emil Brumaru care impregnează și scrisorile de aici: un lirism elegiac, o contrapondere la jubilația infantilă și la frenezia sexualizantă adolescentină. Cu o margine în psihastenie și alta în poezie, acest lirism iese din
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
de Gustav concluzie care s-a sprijinit și pe constatarea că sala Mahler aleasă poate nu întâmplător, fiind scrisă în Atheneului era plină în pofida faptului că vremea rece și ploioasă nu era nicidecum un aliat. Remus Azoiței ne-a aceeași tonalitate cu Concertul de Beethoven, adică în Re obișnuit de-a lungul anilor cu interpretările de mare major. Este o lucrare foarte apreciată de public datorită calitate ale unui repertoriu diversificat, iar seara de 10 bogăției de sentimente cu care este
Beethoven-Mahler/ Azoi?ei/ Wolters by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/83457_a_84782]
-
în scris, partitura sa e totdeauna scriptică, elaborată, frazele arborescente și solemne, susținerile îndelung meditate. Discursul e scutit de oralisme, de spontaneități, e profesoral dar nu în sensul util pedagogic ci magistral (rostire de magistru). Nu am observat deosebiri de tonalitate, și aș spune că nici de substanță, între ceea ce spune Gheorghe Grigurcu în cuprinsul acestor convorbiri cu Dora Pavel, pretins improvizate, și în oricare alt text al său eseistic și critic.
Opera]iunea Grigurcu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5875_a_7200]
-
primit de la mine o serie de scrisori prin care ceream să nu limiteze programul Gîndirii la "spiritualitatea ortodoxă"" cerîndu-i lui Vianu să rectifice, într-o notă dintr-un periodic românesc, această abuzivă anexare. Deosebirea aceasta de principii va izbucni, la tonalitatea știută, în timpul războiului, cînd gîndiriștii ortodoxiști îi reproșau lui Blaga tocmai abaterea de la ortodoxie și ortodoxism în opera sa filosofică. Așadar, încă o dată, ce caută Lucian Blaga printre personalitățile reprezentative ale extremei drepte? E, repet, o anexare abuzivă, pentru a
Un doctrinar legionar de azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16768_a_18093]
-
și despre începuturile - inițial pur idealiste - ale Mișcării Legionare, la care au aderat nume de referință ale culturii române, unele intrate în patrimoniul cultural european (p. 31) și despre politica foarte nuanțată a lui Antonescu în chestiunea evreiască. Aceasta îmbrăca tonalități diferite de la o regiune la alta. în Vechiul Regat măsurile erau mai drastice decît în Banat, iar în teritoriile recucerite (Basarabia și Bucovina) erau extreme, dat fiind colaboraționismul populației de origine evreiască cu autoritățile sovietice (p. 35). De mare valoare
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
însă să demonstreze că distincția scriitorului-gentleman era o impostura, că omul John Cheever a fost un detracat fățarnic, care se lasă pradă tuturor viciilor, dar poză în campion al valorilor morale. „Mi-a displăcut, în primul rând - am scris atunci -, tonalitatea generală a cărții, aerul ei condescendent, atitudine oricând antipatica, dar cu totul inacceptabilă atunci cand superioritatea pe toate planurile aparține în mod cert celui privit de sus. Străduința Susanei Cheever de a reduce până la dimensiuni neimpozante statura tatălui ei, insistența cu
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
l-a apropriat încă de la primele compoziții. Cu toate acestea, nu există nimic iremediabil în cântecele sale actuale. Există, în schimb, un luciu mat al resemnării, o virilitate în înfrângere și o tandră jubilație în resemnare. Demnitatea rostirii instituie o tonalitate generală aproape biblică, o gesticulație cvasi liturgică, desfășurată însă întrun loc din care valorile spiritului par să fi dispărut. E o lume a unui Dumnezeu care a devenit înțelept tocmai pentru că a știut să renunțe la mândria de a fi
Vechimea, adâncul (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4873_a_6198]
-
cu seamă asupra lor, lăsând altora, mai pricepuți decât mine, privilegiul de a comenta în termeni de specialitate materia Grădinii de dincolo. În prefață, autorul însuși recunoaște că a fost o vreme tentat s-o rescrie cu totul, păstrând probabil tonalitatea, dar eliminând ce se putea elimina din surplusul bibliografic. Lucru explicabil. Scrise la tinerețe, înainte de treizeci de ani, cele două eseuri bloc care o compun conțin numeroase accese de erudiție. Andrei Oișteanu cel de acum n-ar mai face, poate
Doi eseiști, la începuturile lor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4303_a_5628]
-
După această descifrare a poemelor întreprinsă, aluziv, de către Toma Pavel în 1969, poemele cu pricina n-au mai atras în mod deosebit atenția analiștilor ulteriori. Lumea fictivă a mitologiei, aleasă drept refugiu în fața prezentului, capătă în volumul Monolog în Babilon tonalități particulare: nu mai e vorba doar de concentratul de civilizație contemplat uneori arheologic în tinerețe, ci de o lume care ascunde semnificații grave. Capodopera deja evocată Sirinx, legenda nimfei dorite de Pan, aduce personajul principal să-și sfârșească existența în
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
folosire"?). Toate aceste mici scăpări nu fisurează deloc eșafodajul solid al romanului, iar nota de imperfecțiune pe care o aduc ne face cartea și mai dragă. Derapaj este o carte pe care cu greu o lași din mână, a cărei tonalitate te va însoți multă vreme după ce îi vei fi închis copertele. Un roman care pare să înghită totul din jur, să nu ierte și să nu lase nimic neschimbat, nezdruncinat din temelii. O carte care încearcă să spele trecutul murdar
Derapaje controlate by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10065_a_11390]
-
se lasă pătruns de misterul morții și al credinței. își exorcizează "marea trecere", pe care de câțiva ani buni o privește-n față, amănunțind-o în cântece și descântece structurate într-un vast și obsedant "memento mori". Așa se explică tonalitățile depresive și semantica îndoliată ce nu cruță nici strădania poetului, această sumă de iluzii lipsite de efectul de realitate al naturii și stihiilor. Mai mult decât la alți poeți, peisajul este o stare sufletească și spirituală: "De la drum, acății suie
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]
-
de-atunci când, pe ușa care parcă se deschidea de la sine, își făcea loc, vâslind cu mâinile amândouă, ca un înotător, printre cei care-i împiedicau intrarea în amfiteatru, acompaniindu-și înaintarea cu imperativul "Lăsați-mă să trec!", rostit cantando, în tonalitățile intense, oscilând ascendent și descendent pe toată gama vocii sale ca nici-una alta - o voce în care își rostea, jucând-o, toată indignarea răsfățată a bucuriei de a se ști așteptat în picioare, om lângă om, cu nerăbdare, de admirația
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]