2,164 matches
-
îi maltratează pe alții, cupeisajele frumoase în care s-a încuibat mizeria umană, și la fel stau lucrurile cu frumoșii pantofiori de șopârlă, chiar dacă mă seduce clic-clac-ul lor pe asfalt. Reclama la pantof mă agresează cu amintirea unor oameni reali, torturați sub dictatură și la distrugerea cărora am fost martoră. Pantofiorul grațios de pe afiș, așa mi se pare, e gata de orice mârșăvie. Nu-mi voi cumpăra niciodată un asemenea pantof și nu l-aș accepta nici dacă cineva mi l-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să fie și ei filați și interogați sistematic, locuințele să le fie percheziționate și manuscrisele confiscate, să fie exmatriculați din facultate și arestați. Ceea ce până atunci percepusem ca pe o atmosferă apăsătoare a devenit acum spaimă concretă. Prietenii mei erau torturați, știam exact unde și cum. Vorbeam zile în șir despre asta, oscilând între glume și spaimă, căutând cu îndrăzneală și tulburare o cale de ieșire, care însă nu se zărea nicăieri din moment ce nu putea fi vorba de a retracta ceea ce
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Punctul de vedere oficial e consemnat în certificatul de deces: sinucidere. Rămâne întrebarea: au vrut oare să-l spânzure chiar de la început? S-a apărat și i-au strâns apoi lațul în jurul gâtului? Ori a murit în timp ce-l interogau sau torturau și n-au mai știut ce să facă cu mortul, așa că l-au spânzurat? Cu alte cuvinte: au făcut-o intenționat sau abia după ce lucrurile au luat-o razna, scăpându-le de sub control - din spaimă, dispreț sau poate chiar ca să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
suferea cel mai mult, asumându-și responsabilitatea a tot ceea ce se întâmpla, ca și cum ea ar fi fost cauza directă a suferințelor noastre. Dar nu era așa. Nu era drept. Nu era corect. Nu era adevărat. Tata, deținut politic, arestat și torturat în închisorile comuniste fără nici o vină. Mama cu șase copii, deportată în Bărăgan. De aceea vreau ca Tatăl Ceresc să-mi explice cauza pentru care suntem persecutați. Vreau să știu pentru ce manifestă răceală, indiferență și pasivitate pentru copiii Lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
amețise aproape până la stadiul de catalepsie era aici, sub nasul meu, în jumătatea de bancă a colegului. Printr-o mișcare ușoară, aproape insesizabilă și invizibilă, m-am apropiat de Boris. Acum mirosul era mult mai clar, mai direct; îl simțeam torturându-mi cele două orificii situate deasupra cavității bucale. Nu puteam rezista. M-am hotărât să acționez cu prudență și maximum de atenție. Eu ocupam locul din partea dreaptă a băncii. Ușor-ușor, am întins mâna stângă cu palma desfăcută, pipăind cu buricele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
În acea vreme eram student la Institutul European și îmi aduc aminte cum pudica televiziune elvețiană se abătea de la norme arătând kossovari care-și ridicau puloverele în cap pentru a-și exhiba zgârieturile proaspete de pe abdomen, spunând că au fost torturați de sârbi. În fine, anii au trecut, mulți dintre foștii refugiați și-au făcut un rost, au devenit cetățeni elvețieni etc. Cartierul în care locuiesc are mai multe commerces kossovars, adică magazine ținute de ei. Primul dintre ele se numește
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
victoria numită Blaiberg? Dacă, la urma urmei, morții se vor dovedi mai importanți pentru progres decât supraviețuitorii? 15: Ziua marei crize, vineri, iahtul este de-a lungul Portugaliei - Crowhurst își dă seama că nu va ajunge niciodată în Pacific: „Mă torturează conștiința crescândă că nu voi reuși să înfrunt umilința nereușitei și dezastrul financiar. Trebuie să mă hotărăsc dacă renunț. Ce hotărâre înfricoșătoare, să cedez în această fază! Dar i-am promis Clarei să nu risc peste puterile omenești. Dacă mă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
au definit și mai exact personalitatea: suflete moarte de veselie. Pentru un sociolog al literaturii hagiografico-politice, textele acestora constituie un document de neînlocuit. Ele arată până unde poate ajunge logocrația într-un regim comunist și care sunt metodele de a tortura limbajul spre a-l sili să nască o irealitate aproape magică.“ Este evident, așa cum reiese și din fragmentul de mai sus, că unul dintre principalele motive pentru care Virgil Ierunca a ținut această rubrică, pentru care a condamnat vehement și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
am părăsit băncile școlii, după ce mi-am deschis în viață drumul pe care-l urmez, trecutul acesta mi-a inundat subconștientul, mi-a tulburat somnul, mi-a populat mai ales visele, în care mă revedeam copil, în anii de școală, torturat de grija unei teme nefăcute, a unei lecțiuni neștiute sau a altor datorii neglijate, "scos la lecție", nevoit să recunosc că "n-am preparat...", mustrat cu rece asprime, rușinat, umilit... Când mă trezeam din coșmarurile aceste, inima mea bătea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și dovedită. De ce-l supăra oare această evidență? Cine ar putea ști mai bine decât ea? Aici e o altă poveste de viață. ,,Dumnezeu să mă ierte!”, zise Carlina. Am aflat un lucru teribil și totuși îl las să mă tortureze verbal după bunul lui plac. Gelozia și patima lui trupească, o plăcere depravată, l-au coborât atât de jos, devenind dizgrațios, simțind atingerea lui ca pe-a unui demon.” Se apropiase de ușa de la ieșire vrând să asculte pașii care
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ce crezi că aș începe? - Cu trecutul tău și cu noul început. Femeia simțea cum privirea lui se cuibărea în sufletul ei fără permisiunea sa, așezându-se ca niște dune mici și fierbinți de nisip. Simțind că este în continuare torturată de privirea lui, îl invită să ia loc la o masă într-un separeu. Trase două scăunele pe care se așezară și defăcu o sticlă cu vin spumos, rece de la gheață, dintr-o frapieră apropiată. Această băutură era în vogă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
elimine din ea nesiguranța aceea care o bântuia de ceva vreme, cum că ar fi uitat-o Nicky. Își scutură capul involuntar ridicânduși bărbia mai sus, vrând cu tot dinadinsul să se debaraseze de astfel de gânduri negre care o torturau de ceva vreme. Aceste stări o indispuneau total. Cu cât reflecta mai mult asupra supărării ei, cu atât se simțea ca un milog într-o situație dificilă. Se gândi să îl viziteze, să îl caute acolo unde este. Începu să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
credeau că îi este locul. Izbutise să iasă triumfător din întunericul în care bâjbâise, ajungând la lumina care îl chemase. Pomii erau arămii, semn că venise toamna și aici în vestul țării. Gânduri lipsite de importanță veneau abuziv și o torturau fără voia ei. Rațiunea căuta stăpânirea acestora, dar privirea lui Alin, zâmbitoare și victorioasă o detașă imediat de toate gândurile din trecut, aducându-i echilibrul. Trecuse ceva timp de când nu mai știuseră 300 nimic unul de altul. Acum stăteau la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Galata, Suceava, Pitești, Târgu Ocna (grav bolnav de tuberculoză pulmonară) și Oradea Mare (1954). Eliberat la 28 august 1956. OTPARLIC, Mihai. Arestat la 6 mai 1950 sub acuzația că a organizat un grup anticomunist cu colegii din Liceul „Cuza Vodă”. Torturat în timpul anchetei de locotenentul Iuclea. Judecat în lot cu 20 de elevi. Condamnat de Tribunalul Militar Galați la 4 ani închisoare. O parte din detenție la penitenciarul Târgșor și apoi în lagărul Peninsula. Eliberat în 1956. Fuge la Viena. PALADE
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
și obsesia în jurul meu, ca un inextricabil ghem de îndoeli și tresăriri. Ca să mă luminez și să nu urlu, te văd, urcându-te triumfătoare, în trenul spre Paris. Cum n’ai înțeles că tăcând această parte, voi inventa, mă voi tortura, nu voi dormi? [...] Prietenele tale au tăcut toate; Biemel e de negăsit, la Vremea nu s’a mai văzut de mult... Te iubesc; sunt obosită; aștept scrisoarea ta, mereu, mereu. În viitor se va găsi mijlocul de a se închide
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de acolo; fii bună și răbdătoare cu fiecare dintre ei; dacă vine Rainer, să știi, Mouetta neagră, că am să mă simt mai puțin singură aici și că am să fac tot posibilul ca să nu țip de disperarea care mă torturează. Te iubesc și mai mult decât în trecut; câteodată sunt feroce în recluziunea mea afectivă, dar cel mai adesea totul este trandafiriu fiindcă exiști tu, fiindcă ești scutită de această nenorocită grijă cotidiană: ziua de mâine de aici. Pentru Crăciun
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Tante Margot ai primit-o? Te rog răspunde mi repede la aceste două întrebări. Lungă conversație de familie cu Măriuca, pe care am invitat-o pentru duminică la prânz. Îți transmite afectuoase salutări. [...] Opt luni s-au așternut peste mine, torturându-mă din zi în zi mai tare; oare câte mă mai așteaptă încă până la sfârșitul calvarului meu matern? [...] Vineri, 7 mai [1948] [...] Iubita mea, e câteodată mai greu de îndurat decât ne-am fi închipuit în ziua când, cu doi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și, de cum am să trec pragul, menghina are să mă sugrume: „Tovaroș, tovaroș! Corp didactic „mârșav!“** Cozile de topor care ne ocărăsc, pasă mite ca să ne facă bine, să ne educe! Cozile de topor care ne umilesc, ne amenință și ne torturează cu aerul lor victo rios, la tot pasul; întorc capul, prefăcându se că nu te văd, ca pe urmă să dea raportul despre tine. Și încă atâtea, atâtea altele. [...] Ești copil dacă îți închipui că îi pasă cuiva de biata
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Ce bine ar fi să pot da timpul înapoi! Doamne, ce bine ar fi să mi se dea șansa de a o lua de la capăt! Aș face cu totul și cu totul altfel. Dar n-are nici un rost să mă torturez singură, gândindu-mă la ce ar fi putut să fie. Ce-i făcut e bun făcut - și cu asta basta. Intru în lift și urc la etajul trei - și, în clipa în care pășesc afară din lift, mă simt chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sinceră invidie (În Curierul de Iași, 18 iulie 1876 ; <endnote id="cf. 285, p. 181"/>). Se cunosc acțiunile antievreiești Înfăptuite În Țările Române de „volintirii” eteriști În timpul Zaverei din 1821. Martori oculari relatau faptul că, după ce i-au jefuit și torturat pe evreii ploieșteni, zavergiii greci au fugit din oraș de frica turcilor. Unii dintre ei au luat ca ostatec un evreu Înstărit, Leibu Bicherul. Ulterior, acesta „s-a Întors cu o jumătate de barbă și o perciună tăiată” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o pâlnie răsturnată, alteori cu un con (germ. Judenhut, lat. pileus cornutus). Cea mai veche atestare este o miniatură din lucrarea Hortus Deliciarum, realizată În 1175 de stareța Herrade von Landsberg, reprezentând câțiva evrei (Judei) purtând pileus cornutus și fiind torturați de diavoli În flăcările Infernului <endnote id="(136, p. 40, fig. 72 ; 37, p. 214)"/>. Pălăria conică galbenă a fost un stigmat pe care Inchiziția Îl punea pe creștetul „necredincioșilor” (vrăjitoare, eretici, evrei) atunci când erau expuși În public : la procesiuni
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
izolați, pentru a se preveni contaminarea creștinilor. Acuzați de provocarea epidemiilor și calamităților, de otrăvirea fântânilor, de profanarea ostiilor, de omorârea rituală a copiilor creștini, evreii erau obligați să poarte Însemnele infamiei pentru a putea fi ocoliți, alun gați sau torturați În flăcările rugurilor, nu numai În cele ale Infernului. În Transilvania și Bucovina În mod firesc, situația din Transilvania este asemănătoare celei din Europa Centrală : și aici evreii sunt obligați să poarte semne vestimentare distinctive. În 1233, de exemplu, deci
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de a ține În posesie moșii” (Regulamentul Organic, Iași, 1832) <endnote id="(535, pp. 61 și 400 ; 536, p. 24)"/>. „Cristianismul predominator - spunea un personaj evreu Într-un text de la sfârșitul secolului al XIX- lea -, În loc să ne Îmbrățișeze, ne-a torturat și nu ne-a dat nici un drept la o ocupațiune agricolă. Iată dar de unde vine la noi comerciul și fără voia noastră” <endnote id="(848, p. 10)"/>. Evreii „nu pot zgâria pământul - nota F. Aderca În 1922 -, ei n-au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
focului” <endnote id="(358, pp. 87 și 94)"/>. Imagologie vizuală Motivul literar a supraviețuit În paralel cu cel iconografic. În vestul Europei, În miniaturile din secolele XII-XIII, evreii sunt adesea figurați În scena Judecății de apoi. De regulă, ei sunt torturați de demoni, fiind Împinși fie În gura căscată a monstrului ofidian care personifică Iadul, fie Într-o imensă căldare așezată În flăcările Iadului (vezi Herrade von Landsberg, Hortus Deliciarum, 1175 ; <endnote id="la 139, p. 234"/>). Ca semn de identificare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
după un poet german : după unii comentatori, Christian Schubart <endnote id="(782, p. 155)"/>, care a compus În 1783 poemul Evreul rătăcitor, devenit foarte popular. În versiunea românească, motivul mitic e tratat În stil romantic. Jidovul rătăcit, Așaber (sic ! ), este torturat de diavol și iertat de Înger, ambii trimiși de Isus Cristos : „Crudule, tu ai isgonit pe fiul lui Dumnezeu ! - Îi spune Isus. Așa și tu vei fi isgonit ! Un diavol negru scăpat din Iad te va goni din locuri În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]