24,122 matches
-
că se grăbea la un curs de croitorie când moartea a surprins-o, machiată și Îmbrăcată provocator? În cazul ăsta te voi dezamăgi. După cincisprezece ani petrecuți la poliție știu să citesc semnele astea. Și experiența Îmi spune că unele trăsături nu dispar niciodată. Viciile rămân vicii. Îmi pare rău s-o zic, dar curva tot o curvă rămâne. Diels șopti ultimele cuvinte cu atâta convingere, Încât aproape că mi-a venit să-l cred. — Sunt recunoscător pentru... Nici nu știu cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
schimb, se Întorcea mereu asupra aceleiași Întrebări josnice. Așa că, până la urmă, a trebuit să ridic tonul. — Ce mă tot bateți la cap? Dora și filmul, Dora și filmul! Ea nu mai există! S-a transformat Într-o femeie fără vreo trăsătură. Și oricum, numele ei n-are nimic de-a face cu Pandora. Și nici cu cinematografia. Vă rog să Înțelegeți asta. Dora este o secvență tăiată irelevantă pentru adevărata dramă. Cherchez l’homme, domnilor. Ne putem baza doar pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Într-un cămin prusac tipic - ceea ce, pe lângă altele, Însemna că-și vedea părinții sporadic. Din fericire, băiatul avea o doică poloneză, care avea grijă de el ca și când ar fi fost maică-sa. Totuși, cu cât creștea mai mult, cu atât trăsăturile lui ereditare deveneau mai evidente. Manetti nu se referea la faptul că mebrii familiei Hatz era negricioși, Îndesați și scunzi, ca mulți oameni de origine galițiană, În timp ce copilul lor avea o Înfățișare nordică evidentă: păr blond, ochi gri, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ești un puțoi de licean! Doar nu mai ești țâncul din New Jersey! Când a ieșit din baie și a văzut că hora se-ncinsese deja, Maimuța n-a dat pe-afară de bucurie. S-a așezat pe marginea patului, cu trăsăturile ei mici mai micșorate ca oricând și, declinând invitația de a participa la acțiune, ne-a privit tăcută până ce eu am ajuns la orgasm și până ce Lina și l-a simulat și ea pe-al ei. După care, bine intenționată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ea de-a face întotdeauna numai și numai cu niște căcănari împuțiți, fără pic de suflet, în loc să dea și ea peste un bărbat? Spune-mi, Harpo! Spune-mi ceva! Orice! „Ah, știu că e-n viață“, așa zicea Maimuța, cu trăsăturile ei delicate boțite de durere. „Știu. Vreau să zic, adică, cine a mai pomenit un mort căruia să-i funcționeze robotul telefonic.“ Și uite-așa, ba se apucă Maimuța de terapie (dacă de asta o fi vorba), ba se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
existența unei făpturi așa cum ți-ai imaginat-o până-n al treizeci și doilea an al vieții tale, iat-o răsărindu-ți înainte, poartă un costum ocru cu pantaloni, încearcă să oprească un taxi - e zveltă, cu părul negru, bogat, cu trăsături delicate care îi dau un aer iritat, și cu un cur absolut fantastic. De ce nu? Ce-am de pierdut? Și, la o adică, ce-am de câștigat? Dă-i bătaie, javră nevolnică, vorbește-i. Are în dotare un cur cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Chiar și prin haina lui de blană Îl răzbătu frigul umed al zilei și când Învârti rozeta sistemului de Încălzire, aburul lăsat de respirația lui Încețoșă sticla, așa că nu mai putu vedea din cei care treceau mai mult decât niște trăsături disparate, niște ochi aruncând priviri furioase, o rochie din mătase mov, un guler clerical. O singură dată a fost tentat să-și Întrerupă solitudinea crescândă și șterse sticla cu degetele, la timp pentru a vedea o fată subțiratică, În balonzaid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
funingine. O fată călare pe un cal de caretă Își ridică fața și râse. Pe povârnișul de lângă linie, un bărbat și o femeie zăceau Îmbrățișați. Apoi afară căzu Întunericul și pasagerii puteau vedea prin sticlă doar reflecția transparentă a propriilor trăsături. 2. „Premier Service, Premier Service!“ Vocea Își purtă ecoul pe coridor, dar Myatt luase deja loc În vagonul-restaurant. Nu voia să treacă prin primejdia de-a Împărți cu cineva o masă, de a fi obligat la introduceri politicoase, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mână. Myatt se opri o clipă și-și aprinse o țigară. Îi plăcea figura subțiratică a fetei și fața ei, cu buzele rujate doar atât cât să facă acel chip banal ceva mai atrăgător. Nu era Însă Întru totul banală; trăsăturile ei mignone, capul, nasul și urechile Îi dădea un fel de fals rafinament, cumva destul de atrăgător, ca vitrina de Crăciun a unui magazin provincial, plină de lumini mici, beteală și cadouri de rând. Myatt Își aminti ce privire Îi aruncase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
putut fi un băiat care studiază cu aviditate tot ce se află Într-un magazin: briceagul, gadgeturile, resorturile ce-ți răsturnau farfuria, bombele care răspândesc mirosuri, brioșele care chițcăie. Dar tot ce i se oferea era Întunericul și propriile lor trăsături. — Crezi că se va mai Încălzi pe măsură ce Înaintăm spre sud? Întrebă ea de parcă ar fi fost În drum spre tropice. — Nu mergem atât de departe Încât să conteze cu ceva, spuse el. Am prins zăpadă la Constantinopol În aprilie. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
era stânca lui Lorelei. Heine. — Ce vrei să spui cu Heine? El zise cu plăcere: — Un evreu. Ea Începu să uite decizia pe care fusese obligată s-o ia și-l privi cu interes, Încercând să vadă un străin sub trăsăturile familiare: ochii mici, nasul mare, părul negru și dat cu ulei. Îl văzuse pe bărbatul acesta mult prea des: În chip de chelner În smoching stând În rândul din față al teatrelor de provincie, după pupitrele birourilor agenților, În penumbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În cerul cenușiu și Încărcat. Ar fi fost o cădere urâtă. — Der Kaffe mit Milch, spuse el. Amestecă gânditor În cafea. Josef Grünlich, omul destinului. Nu avusese nici o altă soluție, nu ezitase nici o clipă. O urmă de nemulțumire Îi umbri trăsăturile când se gândi: Dar nu o pot spune nimănui. Ar fi mult prea periculos. Chiar și prietenul lui cel mai bun, Anton, al cărui nume de botez Îl folosise, trebuia să rămână neștiutor, pentru că s-ar putea să se ofere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe buze, așa Încât să poată sparge tăcerea cu ele atunci când tăcerea celorlalți va lua sfârșit. Presa va fi acolo, se gândi Czinner și revăzu boxa jurnaliștilor, așa cum fusese la procesul Kamnetz - plină de indivizi care scriau, dintre care unul schițase trăsăturile generalului. Vor fi trăsăturile mele. Va trebui să justific orele lungi și reci de pe esplanadă, când m-am plimbat În sus și-n jos, gândindu-mă dacă făcusem bine că evadasem. Va trebui să cântăresc la perfecție fiecare cuvânt, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
poată sparge tăcerea cu ele atunci când tăcerea celorlalți va lua sfârșit. Presa va fi acolo, se gândi Czinner și revăzu boxa jurnaliștilor, așa cum fusese la procesul Kamnetz - plină de indivizi care scriau, dintre care unul schițase trăsăturile generalului. Vor fi trăsăturile mele. Va trebui să justific orele lungi și reci de pe esplanadă, când m-am plimbat În sus și-n jos, gândindu-mă dacă făcusem bine că evadasem. Va trebui să cântăresc la perfecție fiecare cuvânt, să-mi reamintesc limpede obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o urmă de perplexitate și regret: — N-am știut. N-am avut cum să bănuiesc. Era acum În compartiment atâta căldură Între ei că, fără să Închidă fereastra, el Îngenunche lângă pat și-i puse mâna pe față, pipăindu-i trăsăturile cu degete curioase. Se simți iar copleșit de gândul nou apărut: „Atât de dulce, atât de scumpă!“ Ea zăcea nemișcată, tresărind din când În când, În scurte puseuri de durere sau Înfiorare. Cineva din vagoanele de clasa a treia Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a face un serviciu special, iar asta poate duce la o avansare, la o soldă mai mare, mai multă mâncare, o rochie nouă pentru soția lui... — Intră. Maiorul Petkovici stătea la birou, cu fața spre ușă. Era scund, subțirel, cu trăsături ascuțite, și purta pince-nez. Probabil că exista o câtime de sânge străin În familia lui, căci avea părul blond. Citea o carte nemțească Învechită despre strategia militară și-și hrănea câinele cu bucățele de cârnat. Ninici se uită cu invidie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și brutal. Bătu cu patul armei la picioarele lui Myatt: — Pleacă! Nu ne trebuie spioni pe-aici. Pleacă de-aici, evreule! Myatt se Îndepărtă cu calmul rasei sale. Era un calm de suprafață de care nu era conștient, ca o trăsătură moștenită. Sub el simți resentimentul cuiva tânăr și conștient de propria-i importanță. Se aplecă spre soldat, cu intenția de a zice În fața inflamată animalului câteva vorbe de să le țină minte, dar se opri la timp, conștient cu uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că l-am cunoscut pe tatăl dumitale În Belgrad. Ninici nu păru a se Îndoi de o asemenea minciună clară și-și turti nasul de geam, dar tot ce-ar fi putut vedea din sala de așteptare era acoperit de trăsăturile doctorului. — A murit acum șase ani, spuse el. Dr. Czinner se hazardă, fără un risc prea mare pentru unul familiarizat cu sărăcimea din Belgrad și hrana pe care o mânca aceasta: — Da. Era bolnav când l-am cunoscut. Cancer la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
făcu ca el să-și piardă capacitatea de-a o impresiona. Nu mai era mortul Înspăimântător, așa că Îi examină fața mai Îndeaproape decât Îndrăznise vreodată Înainte. Manierele dispăruseră o dată cu viața. Băgă de seamă pentru prima oară că fața lui avea trăsături curios de aspre. Dacă n-ar fi fost atât de suptă, ar fi fost respingătoare. Probabil că doar Îngrijorarea și hrana pe sponci Îi dăduseră aerul de inteligență și o anumită sensibilitate. Chiar și după moarte, sub lumina albăstruie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
când simțise că totul Îi era la fel de familiar ca și fumul de țigară, dar chipul ei refuză să i se arate, probabil pentru că În momentul acela În tren fusese aproape Întuneric. Era blondă, era subțire, dar nu-și putea aminti trăsăturile ei. Am făcut tot ce-am putut pentru ea, Își spuse el. Oricum ne-am fi spus la revedere În câteva săptămâni. E momentul să mă așez și eu. Domnul Stein Își flutură iarăși pipa, iar fetițele lui Dunn dădură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din blană, care fuseseră Împrăștiate pe acolo. Pe sub perii Înfloriți, ale căror flori erau atât de atrăgător de pline de sevă, se schimbau deja sărutări. —Cine e aia? Lângă mine stătea proțăpită pe un scaun de bar o tipă cu trăsături foarte exotice, care săruta de zor un bărbat oacheș. Ea Îl Împingea din ce În ce mai mult În muchia blatului de la bar. Părea să fie cât se poate de neconfortabil pentru el. În timp ce era presat astfel, o tichie Îi căzu deodată de pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a butonilor Fabergé. După câteva zile, m-a convins să o Însoțesc până acolo. M-am dat cu parfumul ăsta nou, Park Avenue, Îmi spuse În mașină, În drum spre magazin. Încerc să par țeapănă, ca să intru acolo. Asta e trăsătura lor caracteristică. Spusese ea așa, dar nu părea deloc țeapănă: era Îmbrăcată cu o rochie scumpă, de culoarea cireșelor, creată de Giorgio di Sant’Angelo, al cărei decolteu mai că-i ajungea până aproape de talie. Era Îmbrăcată ca pentru Studio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ca o jucărie, face notă discordantă..." Gîndul ăsta nu-l mulțumește. Ca din treacăt, privește de cîteva ori spre bătrînă, observînd-o mai bine: la cei peste șaizeci de ani, păstrează încă foarte multe amintiri ale unui chip împodobit cîndva cu trăsături elegante. Nici cutele, nici oboseala din jurul ochilor, încă vii în calmul lor, frizînd blazarea, și poate nici hainele modeste, uzate în mare parte, dar cu semne vizibile de eleganță și gust în croială, nu acoperă, cum, la fel de bine, nu trădează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care și-a așezat broboada cu cățelușa culcată pe masă. Nu, de ce-aș fi? clătină din cap femeia, privind aiurea. Profesorul continuă să stea în picioare lîngă masă, fascinat de gîndul că regăsește în bătrîna din fața sa multe din trăsăturile doamnei de odinioară, care, trecînd maiestuos pe lîngă țăranul cu capul plecat, l-a întîmpinat cu mîna întinsă, ieșită grațios prin mîneca largă. "Uite așa va fi și fiică-sa peste ani" își amintește că și-a spus. Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
venit să stau; nu-i o vizită de curtoazie. Ochii lui Mihai o învăluie într-o singură privire, ca atunci seara, la teatru, cînd a văzut-o întîia oară: nu numai că este foarte frumoasă înaltă, zveltă, o față cu trăsături perfecte -, dar este și elegant îmbrăcată, o eleganță mai mult decît costisitoare; toate astea ascunzînd un ce plin de neliniște. Indiferent de intenția cu care ați venit, înclină Mihai privirea pentru o clipă eu vreau să fiu o bună gazdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]