KorAP: Find »[drukola/base=trăsură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...66 67 68 ...236 >

5,887 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

la insistențele doamnei consul, pentru că ea se temea foarte tare, suspect de tare, după aceeași opinie, pentru viața soțului ei, nu se grăbi să răspundă. Asta nu mai intra în îndatoririle unui valet. ― Excelență, nu doriți să luați totuși o trăsură? Ați putea vedea mult mai mult și într-un timp mai scurt. ―Dar nu pricepi, Julien, că nu-mi este de ajuns să văd? Vreau să surprind reacția populației, vreau să aflu ce gândesc oamenii ăștia. E nebun! concluzionă Julien

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
cu mult mai plăcut să savureze satisfacția de a ști că, în curând, unul dintre principalii pioni ai tratatului urma să fie eliminat din partida istoriei. ― Excelență, îmi cer scuze dacă vorbele unui valet nepriceput într-ale diplomației... ― Caută o trăsură! Acum, imediat! Hai, repede! Julien era ușor derutat de această victorie nesperată. După ce asudase toată dimineața umblând de colo-colo, furios și țâfnos, contele își freca acum mâinile extrem de mulțumit. Ba, mai mult, dorea să revină imediat acasă. Valetul ridică din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
fi deja măcinate și preschimbate în pulberea amintirilor. Sorbi și ultima picătură din cafeaua pregătită după o rețetă a prințului - ah, cât îi va lipsi și cafeaua asta cremoasă, densă, atât de parfumată! -, se ridică în picioare și porni spre trăsură. Intermezzo meditativ: Despre insolita călătorie în timp a unei simple hărți. În cadrul unei licitații care a avut loc într-o zi de miercuri, 4 decembrie 1991, printre multe alte obiecte importante aparținând împăratului Napoleon I, a figurat și o hartă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
își turna în el otrava picătură cu picătură, în fiecare clipă. De câteva ori avusese senzația că era urmărit. I se întâmplase ca în forfota unei piețe, în bolta întunecată a unei intrări, dincolo de cadrul unei ferestre sau în interiorul unei trăsuri grăbite să i se pară că recunoaște ochiul lui Dante Negro sau chiar privirea Marioritzei. Dar ce temei logic puteau să aibă toate aceste impresii? Nici unul. Se lăsa în voia calului. Urca pe poteci acoperite de ace ruginite de brad

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
mădularului, mai ales! N-ar mai avea parte de el câte zile o avea! Amin!” PAGINĂ NOUĂ 32 Ziua își făcea cu greu loc prin ceața deasă a nopții. Doar copacii din parc luminau fantomatic cu șiruri de coroane aurii. Trăsura trăsese deja la scară în fața cazinoului. Prințul respiră adânc și cu plăcere aerul tare al toamnei. Cu atât mai mult cu cât aflase despre îngrozitorul sfârșit al marelui dragoman Dimitrie. Premoniția se împlinise, devenise act criminal. Doar sabia ridicată deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
de bani. Niciodată nu păstra pentru el banii câștigați la noroc. Avea un fel de regulă pe care ținea să o respecte. Banii veniți de pomană trebuia să fie dați de pomană. Coborî treptele scării fără să se grăbească. În trăsură îl aștepta o femeie. Probabil vreo îndrăgostită ad-hoc care dorea „un mic împrumut” pentru că pierduse totul la jocuri. Sau, cine știe, vreo femeie cu adevărat sărmană. Mai ales pe acestea din urmă prințul le ajuta. Cu generozitate chiar. Nu suporta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
pe moarte. Vrea să mă vadă. Trebuie să ajung la el cât mai repede. Vă implor, Alteță! Tatăl femeii locuia destul de departe, la una din barierele Parisului. Prințul îi ceru valetului să-i ducă la adresa respectivă și se urcă în trăsură. ― Ah, știam eu că la ora asta doar prințul Mannouci mă mai poate ajuta. Zâmbea și îi cerceta expresia. Numele meu este Zerenda. Poate că ați auzit despre mine. Sunt țiganca Zerenda, singura ghicitoare adevărată din Paris. Prințul auzise într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
după ce îi luă mâna în mâinile ei, zâmbi. Hm! Mâna voastră... Multe femei și-ar dori să o simtă pe pielea lor. Catifelată... Ușoară... Atât de fierbinte, mai ales... Aurul brățărilor și scurtele fulgerări ale vreunui felinar aprins luminau interiorul trăsurii. După o vreme, cu ochii închiși, ca în transă, Zerenda își lipi palma prințului de frunte. Vocea i se schimbă. Tot mai înceată, tot mai egală, ca dintr-o altă lume. ― Sufletul tău este acum într-o totală uitare de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Copitele calului... Cred... Cred că am obosit. Nu mai disting nimic. Brățările Zerendei sunară violent atunci când ea își retrase brusc mâna, ca și cum s-ar fi lepădat de ceva. Privea fereastra pe care lumina zilei o făcea tot mai alburie. Tăcea. Trăsura se opri. Și iar se auzi sunetul brățărilor. Zerenda își strânse fustele înainte de a sări, murmurând niște cuvinte de mulțumire. Prințul o urmări cum se îndepărta. țiganca nu mergea. Înainta pe vârfuri în fluturarea mută a volanelor și a șalului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
nu mergea. Înainta pe vârfuri în fluturarea mută a volanelor și a șalului mare cu franjuri lungi. Aluneca ușor, cu grația efemeră a nălucilor. Fără substanță. Fără să facă nici un zgomot. Manuc bătu cu bastonul de două ori în tavanul trăsurii și se cuibări între perne. Și vei pune temeliile unui oraș... Orașul tău... Într-adevăr, chiar asta își dorea. Un oraș pe malul unei ape, un mare port fluvial, civilizat, prosper, puternic și viu. Așa va arăta orașul lui... pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
dintr-o spontană transfigurare interioară. Trăia o relație nouă, în care diferențele se estompau, o relație, cu adevărat, de la egal la egal. Uimitor! Pentru prima oară, se simțea într-adevăr susținut, ba mai mult, ocrotit, el ca bărbat, de o... Trăsura se opri atât de brusc, încât prințul fu aruncat în față. Auzi caii nechezând speriați. Urmară protestele valetului pe fondul mai multor voci. O mulțime de oameni înconjurase trăsura. ― Trădătorul!... Mincinosul!... La moarte!... Moarte trădătorului!... O față marcată puternic de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
adevăr susținut, ba mai mult, ocrotit, el ca bărbat, de o... Trăsura se opri atât de brusc, încât prințul fu aruncat în față. Auzi caii nechezând speriați. Urmară protestele valetului pe fondul mai multor voci. O mulțime de oameni înconjurase trăsura. ― Trădătorul!... Mincinosul!... La moarte!... Moarte trădătorului!... O față marcată puternic de spaimă apăru în dreptul ferestrei și Manuc abia reuși să-și recunoască propriul valet. ― Excelență, nu mai putem înainta. ― Dar ce este? Ce se petrece? ― Soldați... servitorime... O revoluție, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Mulți dintre voi mă cunosc bine. Toată viața mea am luptat pentru Republică. Și acum Republica a învins. Jos cu slugile dictatorului! Arestați-l pe Savary! Vom pune un alt ministru de poliție. Un ministru republican. Ce-i acolo? O trăsură? Luați trăsura aia, ca să-l ducem pe Savary. Puneți o dată mâna pe trăsura aia! Împușcați agenții împăratului!... Pe toți cei care ni se împotrivesc! Voi, veniți cu mine! ― Să-l dăm jos! Moarte lui Savary! ― Mototolu’ de Savary! Să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
voi mă cunosc bine. Toată viața mea am luptat pentru Republică. Și acum Republica a învins. Jos cu slugile dictatorului! Arestați-l pe Savary! Vom pune un alt ministru de poliție. Un ministru republican. Ce-i acolo? O trăsură? Luați trăsura aia, ca să-l ducem pe Savary. Puneți o dată mâna pe trăsura aia! Împușcați agenții împăratului!... Pe toți cei care ni se împotrivesc! Voi, veniți cu mine! ― Să-l dăm jos! Moarte lui Savary! ― Mototolu’ de Savary! Să-l dăm jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Și acum Republica a învins. Jos cu slugile dictatorului! Arestați-l pe Savary! Vom pune un alt ministru de poliție. Un ministru republican. Ce-i acolo? O trăsură? Luați trăsura aia, ca să-l ducem pe Savary. Puneți o dată mâna pe trăsura aia! Împușcați agenții împăratului!... Pe toți cei care ni se împotrivesc! Voi, veniți cu mine! ― Să-l dăm jos! Moarte lui Savary! ― Mototolu’ de Savary! Să-l dăm jos pe slugoi! Însoțit de câțiva soldați, Malet dispăru pe ușa unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
ni se împotrivesc! Voi, veniți cu mine! ― Să-l dăm jos! Moarte lui Savary! ― Mototolu’ de Savary! Să-l dăm jos pe slugoi! Însoțit de câțiva soldați, Malet dispăru pe ușa unui imobil. În piață presiunea devenea tot mai mare. Trăsura prințului se clătina, scârțâia din toate încheieturile. Speriați, caii se zbăteau săltând pe loc, izbind tare caldarâmul cu copitele și mușcând zăbalele. Vizitiul și valetul trăgeau în zadar de hățuri. Caii se ridicau în două picioare, băteau aerul cu copitele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Era ministrul de poliție. Savary realiză imediat că șleahta lui Malet era înconjurată din toate părțile. Prinse curaj și țipă ascuțit: ― Împăratul e viu, generale! O să dai socoteală în fața Consiliului de război. ― Nu-l ascultați! E doar o diversiune. Aduceți trăsura! Repede! urlă Malet. Apoi scoase pistolul și trase în direcția ministrului de război, care continua să-i ordone să se predea. Se auzi un țipăt scurt, urmat de urletele înnebunite ale mulțimii. Caii de la trăsura prințului, prinsă la mijlocul adunăturii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
E doar o diversiune. Aduceți trăsura! Repede! urlă Malet. Apoi scoase pistolul și trase în direcția ministrului de război, care continua să-i ordone să se predea. Se auzi un țipăt scurt, urmat de urletele înnebunite ale mulțimii. Caii de la trăsura prințului, prinsă la mijlocul adunăturii de oameni, săreau pe loc, nechezau întruna. În acel moment, generalul evadat simți un pistol la tâmplă. Și soldatul din spatele lui Savary, care se străduia să-i lege acestuia mâinile, simți aceeași atingere rece. Încremeni la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Și culoarul croit prin cedarea celor prezenți îl conduse pe ministrul de război drept spre Malet. Încet-încet, caii prințului porniră prin mulțimea dislocată care, după arestarea generalului evadat, se destrăma în grupuri din ce în ce mai firave, topindu-se pe străduțele laterale. În interiorul trăsurii, pe pernele de catifea roșie, îngemănate într-un sărut total, ardeau două trupuri detașate de restul universului ca însăși nemurirea. Și martori nu erau decât un joben, un baston și... două pistoale. Abandonate toate. Mute. PAGINĂ NOUĂ 33 Domnița Ecaterina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
cetatea Făgărașului. PAGINĂ NOUĂ 34 Aproape de Cottbus, în mijlocul unei păduri, se ridica o cabană de vânătoare. De la etaj, Dante Negro vedea curba albastră a râului Spree și drumul acoperit de o zăpadă zemuindă, murdară. Jos, la intrarea cabanei, așteptau două trăsuri. Copita unui cal nerăbdător lovea zăpada, împroșcând stropi apoși. Pictorul se răsuci și veni mai aproape de ambasador. Marchizul Cauraincourt, ambasadorul francez din Rusia, stătea în picioare și privea un punct fix în flăcările focului din cămin. Vorbea în șoaptă, de parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
afacerile politice ale guvernului său și unindu-se cu fratele său pentru a le da dușmanilor statului, trădătorul a plătit această crimă cu capul său. ― Acum, aș dori să îmbrăcați hainele astea. Dante Negro se îndreptă spre fereastră și privi trăsurile de jos. În cea de a doua trăsură, în spatele perdelelor trase, aștepta prințul Manuc. ― Ledoulx face treabă bună. Rapoartele lui sunt demne de luat în seamă. Trădătorul a plătit această crimă cu capul său. Ha, ha!... Dar... armeanul acela băgăcios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
cu fratele său pentru a le da dușmanilor statului, trădătorul a plătit această crimă cu capul său. ― Acum, aș dori să îmbrăcați hainele astea. Dante Negro se îndreptă spre fereastră și privi trăsurile de jos. În cea de a doua trăsură, în spatele perdelelor trase, aștepta prințul Manuc. ― Ledoulx face treabă bună. Rapoartele lui sunt demne de luat în seamă. Trădătorul a plătit această crimă cu capul său. Ha, ha!... Dar... armeanul acela băgăcios de la București, le personnage encombrant... Cum de ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
foame. ― Ah, dar e caraghios! N-ai găsit altceva? Măcar marchiz, ca și Louis. Aș fi vorbit, cel puțin, de la egal la egal. ― Și să nu uit! continuă imperturbabil pictorul. Trebuie să-l lăsați să urce și să coboare din trăsură înaintea voastră. La fel, când intrați sau ieșiți dintr-o încăpere, când vă așezați sau vă sculați de pe scaun. Și niciodată, sub nici o formă, să nu răspundeți înaintea lui. El, stăpânul, va avea întotdeauna întâietate. Dante Negro îi răsuci umerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
o întrebare lucidă, ca între vechi prieteni conștienți de sfârșitul relației lor. Zâmbi, privindu-l din coada unicului ochi, și îi șopti cu o caldă ambiguitate. ― Dacă o fi și-o fi... oricând, mon petit-gris! Prin transparența perdeluței de la fereastra trăsurii, prințul vedea totul în culorile doliului. Frisonă. Pândea, mai ales, intrarea cabanei. Undeva, în spatele acelei uși, se afla marele Napoleon. Dante Negro fusese chemat printr-un curier special. Omul ajunsese la Paris mai mult mort decât viu. Călătorise zi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
acelei uși, se afla marele Napoleon. Dante Negro fusese chemat printr-un curier special. Omul ajunsese la Paris mai mult mort decât viu. Călătorise zi și noapte, așa cum îi ordonase împăratul. Manuc nu prea se simțea bine stând acolo, în trăsură, și așteptând. Timpul trecea mult prea încet ca să nu-i stârnească și o oarecare îndoială. Deși îi propusese să rămână într-un han din Cottbus, Dante Negro insistase să-l aștepte aici, asigurându-l că nu va dura decât cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]