2,431 matches
-
participarea evidențiază angajarea, implicarea lui activă în sarcinile distribuite; - realizarea se referă la progresul înregistrat în atingerea obiectivelor fixate, la „câștigul” obținut în urma parcurgerii secvențelor de instruire. Nivelul 2 privește realitatea în care se derulează procesul de învățare, atributele de transcendență și imanență, temperatura, iluminatul, nivelul zgomotului, aranjamentul mobilelor din sală fiind realități obiective care există independent de individ, dar care sunt modelate, influențate de percepția imanentă a persoanei, ce conferă mediului un caracter subiectiv, unic pentru fiecare individ. Nivelul 3
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
ar considera mult prea ușor drept psihoze, tratându-le în consecință, însă cu efecte dezastruoase pentru „pacient”. Doctorul psihiatru Lee Sannella, din Middletown, California, a studiat mai în amănunt acest proces, scriind și o carte intitulată „Experiența Kundalini: psihoză sau transcendență”. Din punct de vedere al medicinii occidentale, Kundalini este un fenomen destul de ciudat, ale cărui efecte pot fi ușor asimilate unor stări patologice și psihotice. Inginerul, inventatorul și misticul ceh Itzhak Bentov (1923-1979Ă, stabilit ulterior în Statele Unite ale Americii, folosindu
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
ultimele două, apropie cartesianismul de filosofia contemporană, de filosofia abisului, în care combinații de genul: tristețe-tragic; angoasă-frică sunt frecvente. Angoasa este frica fără obiect, nudă, iar tragicul e tristețe în sine. Doar ele fac posibilă străpungerea imediatului și intrarea în transcendență. La aceste stări se ajunge raționînd dar, odată atinse, raționarea încetează și ele se transformă în trăire afectivă, una ce stăpînește întreaga ființa a omului. Conceptele de Geniu Rău, Dumnezeu înșelător, visul generalizat, luate în sine, fac din Descartes precursorul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
este mijlocul principal pentru un scop pragmatic: o viață mai bună.Iar acestea sunt tipice pentru epoca modernă. Se poate deci afirma, în contrapartidă la aprecierea lui F.Alquie, că Descartes într-adevăr prefigurează starea de panică, de neliniște în fața transcendenței, dar nu rezistă într-o confruntare profundă cu aceasta, ratînd pentru scrierile sale statutul de filosofare supremă. Descartes întoarce spatele atât transcendentului absolut cât și celui lăuntric omului, îndată ce rostește “cogito ergo sum”. Totul ține de rațiune în om și
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și trăită prin credință. Dumnezeu se revelea‑ ză dar ne și vorbește prin imagini pentru a transmite mesajele sale spre binele creaturilor sale. Rolul imaginilor este de a înălța mintea omului spre cele veșnice și nepieritoare pentru a înlesni o transcendență menită să ne conducă spre divin, motiv pentru care imaginea este esențialmente liturgică. 3.1. Cum trebuie înțeleasă imaginea în lumina învățăturii biblice? Pentru a evita idolatria în venerarea imaginilor, sfântul Ioan Damas chinul spunea: Nu mă închin materiei, ci
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
Emmanuel Levinas, susține următorul aspect: ceea ce carac‑ terizează și revelează pe celălalt, pe aproapele, este Fața sa; față care mă in‑ terpelează în libertatea mea, care mă deranjează în egoismul meu, care e în definitiv o invitație în a primi transcendența care se face văzută în ea. Levinas nu ezită să spună că, chipul este un mod ireductibil și de neînduplecat prin care ființa umană poate să se prezinte în identitatea sa80. Cale de acces spre Dumnezeu este chipul aproapelui meu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
lui Heidegger cu altul în libertatea mea, constă nu în a‑mi însuși acel chip, în a‑1 constitui, a‑l reduce la o dimensiune fizică ca un obiect, dar în a descoperi în el deschiderea și invitația spre căutare, transcendență. Astfel chipul uman este locul posibilului, locul alegerii aceluia cu care vrea să intre în comu niune: poate deveni locul tuturor deformărilor, dar și locul tuturor transfi gurărilor. Chipul uman poate deveni asemenea imaginii sale sau să exprime neasemănarea cu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
un ecou care a depășit cu mult epoca lui, inspirând ex‑ presionismul german din secolul al XX‑lea. În centrul altarului se află imaginile răstignirii și ale învierii, imagini ce pot fi descoperite ca alfa și omega ale suferinței și transcendenței. Foarte puțini artiști înainte și după el au reușit să creeze o analiză mai complexă și mai plină de simțire a pătimirilor lui Isus Cristos. Deși se cunosc puține lucruri din viața sa, cu toate acestea, arta sa este una
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
și alți numeroși artiști drept imagini devoționale destinate unor case particulare. Ca un argument în plus în favoarea caracterului portabil al obiectelor de artă, delimitările circulare au subliniat detașarea subiectului de ceea ce-l înconjoară. Când imaginile religioase au ca scop accentuarea transcendenței lor, ele pot face acest lucru eficient, alegându-și un format care să le înstrăineze din punct de vedere spațial de decorul laic. Pe de altă parte, detașarea de gravitația pământească predispune spațiile rotunde și la decorarea ludică, și la
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
tot echilibrat. Complexitatea formală a pătratului în care rețeaua grilei lineare este în competiție cu centricitatea influențează subiectul pentru care este cel mai potrivit. Am descoperit cum centricitatea dominantă a tondoului tinde să ridice subiectul deasupra servituților condiției umane, evocând transcendența religioasă, sau să o coboare sub propria-i condiție de dragul unui joc superficial. Pătratul, cu servituțile față de grila gravitațională, utilizează resursele formatelor rectangulare de a se raporta ferm la existența pe această lume. Nu este vorba de o excludere a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pe sine și pe ceilalți că realizarea ființei lui depinde de împlinirea unei promisiuni ce-i stă în puteri s-o împlinească, ratatul este ființa care își ratează esența. Esența lui e neatingerea esenței. El devine o ființă căzută din transcendența propriului său scop, din esența sa de ființă mișcătoare. În acest univers agitat de mișcarea necontenită către țeluri situate dincolo de noi, lenea, în schimb, aduce cu sine cultul nemărginit pentru limita interioară. Leneșul trăiește înfășurat hrisalidic în urzeala infinită a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
manifestare a unei puteri „supranaturale“, deci ca putere instituită pur și simplu. În acest caz, sursa 124/DESPRE LIMITĂ puterii nu mai este verificabilă, căci ea cade în afara transmisiei neîntrerupte pe care o presupune lanțul educator-educat, retrăgându-se fie în transcendența divinului, fie în aceea a unui timp prestigios și imemorial, în transcendența originii. Devenirea în spațiul libertății. Iubirea Am văzut că primul contact cu eul meu ca eu gol, care premerge oricărui proiect și oricărei preluări în proiect, se produce
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
În acest caz, sursa 124/DESPRE LIMITĂ puterii nu mai este verificabilă, căci ea cade în afara transmisiei neîntrerupte pe care o presupune lanțul educator-educat, retrăgându-se fie în transcendența divinului, fie în aceea a unui timp prestigios și imemorial, în transcendența originii. Devenirea în spațiul libertății. Iubirea Am văzut că primul contact cu eul meu ca eu gol, care premerge oricărui proiect și oricărei preluări în proiect, se produce în frică. Tocmai pentru că, prin amenințare, hotarele mele sunt puse în discuție
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Are o forță puternică, manifestându-se atât asupra celui care privește, cât și asupra celui privit. Ochiul, ca organ vizual, trebuie să fie pus în relație cu privirea, căci aceasta este simbolul judecății morale, fiind într-o ”strânsă legătură cu transcendența”. Lucian Raicu afirmă că ” Esențialul în literatura lui Rebreanu este această privire îndârjită ațintită spre tainele vieții, în care sălășluiește o îndreptățire mai adâncă a lucrurilor decât ne-ar putea divulga contemplația suprafețelor...” Privirea poate fi echivalentă cu gestul acuzării
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
ecleziatice, cerem, în același timp, o cât mai mare grijă în exercitarea acestei autonomii; și anume, tocmai în scopul garantării posibilităților de viață independentă a Bisericii"20. În ipostaza sa esențială de instituție divino-umană, Biserica este legată nu numai de transcendență, ci și de imanent, fiind nevoită să subziste în veac. De la momentul secularizării averilor mânăstirești, Biserica sărăcise, întreținerea ei revenind statului care oferea suma de 3 lei pe zi pentru hrana călugărilor, în 1927. În adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
care par a nega posibilitatea cunoașterii divine trebuie interpretate pornind de la următorul principiu: cunoașterea fericiților nu va putea niciodată să se adecveze extensiei lucrului cunoscut (adequare amplitudinem rei cognitae). Tributar tradiției patristice răsăritene, Petre Țuțea subliniază imposibilitatea cunoașterii divine în transcendența sa absolută, în afara oricărei relații cu ființele create, dincolo de revelarea Lui în iconomia creației și a mântuirii. Treimea cea de-o-ființă e independentă de relațiile ei iconomice cu lumea creată. Regăsim aici mai vechea idee patristică referitoare la noțiunile de theologia
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ar rămâne nemanifestat și necunoscut în relațiile Lui cu ființele create. În același timp, Sfântul Vasile a insistat pe necesitatea de a le distinge; în alte condiții, raportul cu ființele create ar determina oarecum ousia Treimii anulând natura absolută a transcendenței lui. Pentru Sfântul Vasile cel Mare, a cunoaște un lucru prin esența lui înseamnă a înlocui cunoașterea unui obiect real prin cunoașterea unui concept. Mai există un nivel al problemei formulat de Sfântul Grigorie de Nyssa: mintea umană descoperă proprietățile
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
spațio-temporalității. Din punct de vedere ontologic - nu din perspectiva cunoașteriii -, universul implică totalitatea corpurilor și puterilor care transgresează capacitatea subiectului cunoscător (ființa umană). Astfel, din subiect cunoscător, ființa umană devine obiect, sub raport metafizic, esențial, în această problemă a universului. Transcendența implică întotdeauna existența a doi termeni în proces: ceva care transcende față de ceva care este depășit. În chestiunea universului, ființa umană este și transcendentă, întrucât ființa umană face parte din univers, și depășită, întrucât ea este subiect de cunoaștere. Conștiința
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
acțiune, idee ce contravine dogmei creștine, căci libertatea își are și ea limitele ei firești. S-ar putea invoca faptul că ființa umană posedă liberul arbitru, adică dispune de posibilitatea de a alege între bine și rău, între imanență și transcendență, totul reducându-se la o opțiune de ordin interior a individului. Limitele libertății se circumscriu posibilităților umane de alegere, deciziilor și disponibilităților de a opta între mai multe formule de lucru. Instituirea cenzurii nu implică un atentat la ideea de
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
fals3. Prin urmare, libertatea presupune posibilitatea în sensul unei legi naturale, posibilitatea de promovare a istoriei, a întâmplărilor din realitate. Pornind de aici și de la raportul dintre posibil și act, Nae Ionescu operează o distincție între domeniul existenței și domeniul transcendenței, al ființei. Posibilitatea nu reprezintă o trăsătură definitorie a existenței, iar transcendența nu închide în ea posibilitatea. De altfel, transcendența nu închide în ea devenirea, domeniul ființei. Mai mult chiar, aceste două domenii nu epuizează realitatea sau toate posibilitățile universului
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de promovare a istoriei, a întâmplărilor din realitate. Pornind de aici și de la raportul dintre posibil și act, Nae Ionescu operează o distincție între domeniul existenței și domeniul transcendenței, al ființei. Posibilitatea nu reprezintă o trăsătură definitorie a existenței, iar transcendența nu închide în ea posibilitatea. De altfel, transcendența nu închide în ea devenirea, domeniul ființei. Mai mult chiar, aceste două domenii nu epuizează realitatea sau toate posibilitățile universului 4. Se știe că dincolo de realitatea concretă există o realitate transcendentă care
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Pornind de aici și de la raportul dintre posibil și act, Nae Ionescu operează o distincție între domeniul existenței și domeniul transcendenței, al ființei. Posibilitatea nu reprezintă o trăsătură definitorie a existenței, iar transcendența nu închide în ea posibilitatea. De altfel, transcendența nu închide în ea devenirea, domeniul ființei. Mai mult chiar, aceste două domenii nu epuizează realitatea sau toate posibilitățile universului 4. Se știe că dincolo de realitatea concretă există o realitate transcendentă care este Dumnezeu. Dacă Dumnezeu intră și în domeniul
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
liturghia, care săvârșește jertfa, este un sacrificator 5. Ca atare, existența umană este punctată de prezența lui Dumnezeu, până în cele mai mici detalii. De aceea, nu se poate spune că Dumnezeu este o ființă transcendentă, întrucât El transcende existența. Astfel, transcendența lui Dumnezeu nu presupune propriu-zis existența lui Dumnezeu numai în lumea ființei. În plus, raportul dintre Dumnezeu și lume este diferit de raportul dintre ființă și existență sau dintre transcendență și domeniul naturii. Potrivit teoriei platoniciene, Dumnezeu este ceea ce este
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Dumnezeu este o ființă transcendentă, întrucât El transcende existența. Astfel, transcendența lui Dumnezeu nu presupune propriu-zis existența lui Dumnezeu numai în lumea ființei. În plus, raportul dintre Dumnezeu și lume este diferit de raportul dintre ființă și existență sau dintre transcendență și domeniul naturii. Potrivit teoriei platoniciene, Dumnezeu este ceea ce este expresia logică. Corectată de perspectiva veterotestamentară, afirmația lui Platon devine: Dumnezeu este ceea ce este, adică este așa cum este și nimic mai mult. De fapt, ființa umană îl trăiește pe Dumnezeu
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ceea ce există, există în El; și, totuși existând în El și prin El, El este tot, tot ceea ce face El nu are nici un fel de limite"7. Conform gândirii naeionesciene, libertatea există în domeniul existenței și nu există în domeniul transcendenței. Aceasta nu înseamnă că nu există libertate în Dumnezeu; El transcende într-un mod specific și ființa, și natura, și existența, și transcendența. De aceea, Dumnezeu nu este dincolo; El nu este realitate metafizică, ci realitatea pur și simplu. Discursul
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]