2,637 matches
-
fiziologic și decât eul empiric și fiziologic al scriitorului Pirandello, care a căutat spirit în el și în mine, un Eu X, cum ar spune Silvio Tissi, alt scriitor italian. Și această distincție dintre eul empiric sau fiziologic și eul transcendent - poate imanent - sau istoric e ceea ce ne înrudește operele, pe cea a lui Pirandello și pe-a mea. Prima oară l-am văzut citat pe Pirandello într-o excelentă critică la traducerea în italiană a romanului meu Ceață, care acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care în afară de opera lui, din care îi citau chiar în față fără nici o jenă, știau prea puțină filozofie. Era adevărat că în sinea mea consideram lipsită de interes pentru timpurile moderne teoria sa asupra unei cunoașteri limitate de o cenzură transcendentă, precum și adaptarea la spațiul românesc a gândirii spengleriene conform căreia culturile și civilizațiile sânt determinate de spațiul geografic, dar avusesem grija din politeță pentru marele poet și om de cultură să nu discut cu nimeni despre opera lui. Era adevărat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
divinității ca arhetip al creatorului, respectiv al poetului. Poetul inspirat exista și în antichitate, dar acum e vorba de alt tip de inspirație. În Evul Mediu începe marea carieră a poetului sacralizat. Inspirația este recunoscută a fi în același timp transcendentă și umană, reală și adevărată în ambele sensuri ale cuvântului. Terminologia antichității este reluată și generalizată. Mulțimea scrierilor religioase, în enormă creștere, dublată de spiritul clasificator scolastic, are asupra ideii de literatură un însemnat efect analitic. Apar clase, categorii, specii
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
California Press, 1984), 16. 10 Daniel Șandru, Reinventarea, 116-56. 11 Acest aspect este subliniat, de asemenea, de John B. Thompson (op. cit., 26), atunci când spune că "ideology is a type of discourse which no longer sustains legitimacy by referring to a transcendent realm, a realm of gods, spirits or mythical figures. Ideological discourse is inscribed in the social itself (...)". 12 Deși nu folosește termenul ideologie, imaginea acestei relații biunivoce este, cred, ilustrată expresiv de către Charles Taylor: "What exactly is involved when a
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Racionalidad crítica. Introducción a la filosofía de Kant [Raționalitate critică. Introducere în filosofia lui Kant], Madrid, Ed. Tecnos, 1987. Vorländer, Karl, Immanuel Kants Leben [Viața lui Immanuel Kant], Hamburg, Felix Meiner Verlag, 1974. I. c. Crowther, Paul, Fundamental Ontology and Transcendent Beauty. An Approach to Kant's Aesthetics [Ontologie fundamentală și frumos transcendental. Studiu despre estetică lui Kant], "Kant-Studien", H. 1, 1985, pp. 55-71. Cutler, Anna Alice, The Aesthetical Factors în Kant's Theory of Knowledge [Factorii estetici în teoria kantiana
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
que en cadă caso lo designado se obtiene a partir de la composición o síntesis de los elementos presentes en el poema." Juan Ferraté, Dinámica de la poesía [Dinamismul poeziei], Barcelona, Ed. Seix-Barral, 1982, p. 88. 183 Paul Crowther, Fundamental Ontology and Transcendent Beauty. An Approach to Kant's Aesthetics [Ontologie fundamentală și frumos transcendental. Studiu despre estetică lui Kant], "Kant-Studien", H. 1, 1985, p. 67. 184 Salim Kemal, The Importance of Artistic Beauty [Însemnătatea frumosului artistic], "Kant-Studien", H. 4, 1980, p. 498
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
aveau să Înnobileze cu sângele lor cel mai uman și moral sentiment pe care-l cunoaște umanitatea - credința. Indiferent sub ce formă s-ar manifesta credința religioasă, ea rămâne o cerință intimă a sufletului omenesc, ca o necesitate organică de transcendent către care se Îndreaptă orice ființă umană. Cu toate că numeroase personalități științifice au arătat de-a lungul timpului că Între știință și religie nu există contradicție, ambele completându-se de fapt de o manieră perfectă, societatea modernă continuă să adâncească prăpastia
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
mai ales după al II-lea Război Mondial când invazia comunist-atee amenința Europa, moment când marea Întrebare era Încotro? marele savant o spune răspicat ,,Înapoi la morala creștină” pentru că ,,această morală ține seama atât de nevoile spiritului care râvnește spre transcendent (viață veșnică), cât și de nevoile conviețuirii oamenilor În societate, iar Iisus Hristos a Înțeles cu o intuiție genială structura spiritului și valoarea omului, găsind forma cea mai pregnantă pentru a exprima complexitățile sufletului”. Ce a urmat după aceste curajoase
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
consolidăm, pentru că numai prin ele avem chezășia devenirii și dăinuirii noastre. Lucrare prezentată la Seminarul de Medicină și Teologie, Bistrița, 12 mai, 2014. Grigore T. Popa, sau polivalența spiritului “Morala creștină ține seama atât de nevoile spiritului care râvnește spre transcendent, cât și de nevoile conviețuirii oamenilor În societate” Soluția? “Înapoi la morala creștină”. Grigore T. Popa Puține sunt personalitățile de marcă care Într-o viață indecent de scurtă ajung să acopere o paletă atât de largă de preocupări, cu realizări
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
moral și spiritual al poporului. Demonstrează astfel că Nietzsche, Marx și darwiniștii sunt părinții dictatorilor contemporani, prin crearea și promovarea fascismului, nazismului și doctrinei proletare. Demonstrează, de asemenea, că morala creștină “ține seama atât de nevoile spiritului care râvnește spre transcendent, cât și de nevoile conviețuirii oamenilor În societate” Soluția? “Înapoi la morala creștină” conchide savantul. Afirmații extrem de curajoase, Într-un moment când invazia comunistă și bolșevizarea României Își arătau efectele. Consecințele nu au Întârziat să apară, semnând prematur un destin
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
doar o amintire dureroasă („Am fost pretutindeni omul Străin, / Care ascultă, fără să ia parte, tocmelile, căderile la învoială”), fiind larg compensat acum de starea de beatitudine a omului eliberat de angoase, ajuns la mult râvnita „revelație”, într-un tărâm transcendent, de unde orice senzație de constrângere e absentă, iar cosmosul întreg se descoperă privirii extaziate ca pură transparență, realitate esențializată, ieșită din timp: „Timpul și spațiul albesc departe ca niște resturi ale iernii defuncte”, „O viață nouă coboară din munții limpezi
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ludic-carnavalescă, formele cele mai diverse de manifestare a spontaneității, a deplinei libertăți a ființei, dincolo de orice constrângeri și limite. Dacă, așa cum spunea Vasile Băncilă, „sărbătoarea este existența unificată și transfigurată”, și dacă, după aceeași interpretare, ea este „o comuniune cu transcendentul; e o comuniune cu societatea, e chiar o comuniune cu lumea animală și vegetală, în sfârșit, o comuniune cu tine însuți prin contenirea sau topirea contradicțiilor, decepțiilor, revendicărilor”, poezia lui Ilarie Voronca răspunde - în absența, însă, a dimensiunii „transcendente” - într-
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu transcendentul; e o comuniune cu societatea, e chiar o comuniune cu lumea animală și vegetală, în sfârșit, o comuniune cu tine însuți prin contenirea sau topirea contradicțiilor, decepțiilor, revendicărilor”, poezia lui Ilarie Voronca răspunde - în absența, însă, a dimensiunii „transcendente” - într-o foarte mare măsură unor asemenea exigențe. Și, de fapt, dacă suntem atenți, cerințe ca acestea sunt ale poetului însuși, căci, cum observam în treacăt mai sus, el nu este atât (sau numai) un contemplator al lumii în sărbătoare
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
postistorie globală, capabilă să asigure fericirea planetară. Întoarcerea ființei umane la joc este semnul indubitabil al noului umanism, garanția bucuriei existențiale. Minunea e cu atât mai mare, cu cât omul se eliberează pentru prima oară de miturile salvării, care implică transcendentul. Hotărât lucru, "paradisul" e aici, nicicum dincolo. Nu mai avem nevoie de naiva poveste a mântuirii prin suferințele lui Iisus Hristos. Referindu-ne la postmoderniștii români, cei mai optimiști par a fi sudicii, în frunte cu Mircea Cărtărescu, Florin Iaru
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
norma augustiniană era Iubește și fă ce vrei!, acum, după André Bercoff, libertatea eului nu mai poate fi îngrădită de iubire, ci e la voința nelimitată a individului: "Laissez-moi faire de moi ce que je veux". Desigur, fără nici o autoritate transcendentă. Omul e liber cu telecomanda televizorului în mână, într-un ocean de cultură fără capodopere, în care toate obiectele au drept de venerație: Borges și kitsch-ul, Sandra Brown și coca-cola, într-un hedonism global, dar fără Shakespeare, Kant și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dar fără Shakespeare, Kant și poeții blestemați, căci aceștia n-au cunoscut fericirea. Dacă în primul luminism, cel al ascensiunii burgheze, îndemnul era: Enrichessez-vous!, în cel postmodernist devine: Amusez-vous!73 Este eonul ridicării oricărei distracții la demnitate culturală: "nici o valoare transcendentă nu trebuie să frâneze sau să condiționeze exploatarea plăcerilor și dezvoltarea consumației"74. Spre a nu se cădea în elitism, mass-media a decretat vremea show-bussiness-lui, a publicității, a filmului american contra celui european, care e anacronic prin problematizare și finețuri
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și estetici a tăcerii. Deși direcțiile sunt diferite, ignorarea acestui aspect de către Rorty se poate explica prin repulsia sa de natură ideologică față de "culpa" lui Heidegger în raporturile cu nazismul. Dar, revenind la Wittgenstein, acesta n-a făcut saltul din transcendent în ateismul postmodernist, fiindcă neputând să exprime în cuvânt pe Dumnezeu, el l-a identificat tocmai în tăcere, nume numai bun de substituit noumen-ului kantian: "Cum este lumea este perfect indiferent pentru ceea ce este divin. Dumnezeu nu se arată în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
acest punct de vedere, indiferența perfectă față de cum este lumea nu se verifică, fiindcă Dumnezeu s-a coborât în lume ca Mântuitor, producând cea mai mare schimbare din istoria omului. Echivocă poate să fie și inexistența enigmei, în măsura în care trimite la transcendent. Firește că enigma nu există așa cum există lumea. Totuși, există un optimism wittgensteinian de a accede la enigmă, la esență și el se concretizează în ceea ce s-ar putea numi dezbrăcarea de formă, recte de cuvinte: Pentru a găsi adevărata
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
teismului veritabil", dat fiind că Dumnezeu este deasupra și dincolo de ceea ce gândește omul despre El. În viziunea teologică a lui J. J. Fanella, transmodernismul arată că Dumnezeu scapă determinațiilor epistemologiei umane, că transmodernismul trimite la o epistemologie transumană, la mijloace transcendente. Acestea sunt Cuvântul și Spiritul Său: "Transmodernismul susține că Dumnezeu este mai degrabă în acord cu gloria Sa transcendentă și infinită decât cu epistemologia schimbătoare". Epistemologiile moderne și postmoderne propovăduiesc o mistică a științei și a experienței, adică "se încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lui J. J. Fanella, transmodernismul arată că Dumnezeu scapă determinațiilor epistemologiei umane, că transmodernismul trimite la o epistemologie transumană, la mijloace transcendente. Acestea sunt Cuvântul și Spiritul Său: "Transmodernismul susține că Dumnezeu este mai degrabă în acord cu gloria Sa transcendentă și infinită decât cu epistemologia schimbătoare". Epistemologiile moderne și postmoderne propovăduiesc o mistică a științei și a experienței, adică "se încearcă înțelegerea unei ființe infinite prin mijloace finite". Așadar, transmodernismul deschide calea cunoașterii speciale, prin revelație, iar nu prin "complexele
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
prim-plan neliniștile existențiale, care vor constitui „sursa de analiză” și mai târziu. Fragilitatea graniței dintre ființă și neființă, invocată obsesiv în cele mai multe poeme, relația om-divinitate, permanență-efemeritate, dorința de a nu se desprinde de concret pentru a înțelege mai bine transcendentul sunt doar câteva din constantele poeziei. Cu următorul volum, Constelații (1935), purificarea prin moarte, chiar apologia morții, îndemnul la un nou „răsărit teluric” sunt dominante. Totuși, întoarcerea spre o existență simplă, arhaică, în universul rural, văzută prin contrast cu lumea
VESPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
dintre mediu și individ, cu găsirea condițiilor optime pentru obținerea de performanțe. Pentru o mai bună înțelegere a mediului fizic și a relațiilor/interacțiunilor cu activitățile de învățare în cazul persoanei adulte, a fost elaborat modelul SPATIAL (Satisfaction, Participation, Achievement, Transcendent, Immanent, Authority, Layout), ce are la bază următoarele ipoteze (Fulton, 1991): - percepțiile pe care individul le are asupra spațiului în care se derulează activitățile de învățare afectează satisfacția participantului, implicarea sa în sarcini și atingerea obiectivelor propuse; - dincolo de atributele fizice
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
dintre mediu și individ, cu găsirea condițiilor optime pentru obținerea de performanțe. Pentru o mai bună înțelegere a mediului fizic și a relațiilor/interacțiunilor cu activitățile de învățare în cazul persoanei adulte, a fost elaborat modelul SPATIAL (Satisfaction, Participation, Achievement, Transcendent, Immanent, Authority, Layout), ce are la bază următoarele ipoteze (Fulton, 1991): - percepțiile pe care individul le are asupra spațiului în care se derulează activitățile de învățare afectează satisfacția participantului, implicarea sa în sarcini și atingerea obiectivelor propuse; - dincolo de atributele fizice
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Arhitectura, transcendentul prin care sensibilitatea se concretizează în frânturile unor linii drepte. Spiritul visător vibrează în acorduri rigide care înnobilează pași severi și perpendiculari. Frânturi din miez negru de cărbune sălășluiesc sub acoperământul punctelor minuscule, simțiri pecetluite de visare. Paralelismul generat de
Precizia infinitului. In: Apogeul by Ana Maria COGUT () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1806]
-
-i rămâne în preajmă, contând pe sprijinul său întru extinderea acestei cercetări. - Iubire pământului pe care m’am născut și poporului căruia îi aparțin. Fără a deveni însă exclusivist, ci respectând toate celelalte valori: pământuri și oameni. - Și, pășind spre transcendent, supunere Regelui acestui popor. - Pioșenie, peste pragul mormântului, mamei și profesorului Corneliu Zolyneak. - Venerație zeilor. - Și ascultare Karmei, nu a mele ci a Lumii. Lume în care vietăți, oameni și zei slujesc deopotrivă ca „unelte“. Ale evoluției...» Iași, 11 februarie
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]