1,739 matches
-
fenomenale, adică ale reducției tuturor elementelor acesteia la timp. Intelectul poate opera transcendental, adică direct asupra unor obiecte care nu sunt posibile prin schemele temporal-imaginative și nici nu sunt date empiric (amfibolia), iar "conceptele rațiunii pure", numite, cum știm, Idei transcendentale de către Kant, pot opera transcendent, adică depășind limitele oricărei experiențe, fiindcă obiectul lor nu se poate afla în limitele acesteia, dar este luat ca și cum s-ar afla. Iar centrul descrierii va fi o structură conceptuală paradoxală, în perspectiva a ceea ce
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a fost stabilit până aici în legătură cu structura de existență "timp fenomen": este vorba despre cuplul "timp necondiționat". Dat fiind faptul că timpul și-a pierdut funcția sa constitutiv-judicativă adică reducția la timp s-a operat potrivit exigențelor exprimate de analitica transcendentală kantiană demersul de față nu va zăbovi peste măsură în acest loc. I se cuvine unei reducții non-judicative să scoată la iveală sensurile cuplului timp necondiționat, mizând, dacă este cazul unei aplicații kantiene, pe dialectica transcendentală din sistemul Criticii rațiunii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
exigențelor exprimate de analitica transcendentală kantiană demersul de față nu va zăbovi peste măsură în acest loc. I se cuvine unei reducții non-judicative să scoată la iveală sensurile cuplului timp necondiționat, mizând, dacă este cazul unei aplicații kantiene, pe dialectica transcendentală din sistemul Criticii rațiunii pure. 3.2.2.5. Timpul și necondiționatul; sensul judicativ-constitutiv al dialecticii transcendentale Fără îndoială, termenul de necondiționat nu este deloc familiar în limitele constituirii fenomenale, căreia îi este structural sensul de timp, adică tocmai condiționatul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
I se cuvine unei reducții non-judicative să scoată la iveală sensurile cuplului timp necondiționat, mizând, dacă este cazul unei aplicații kantiene, pe dialectica transcendentală din sistemul Criticii rațiunii pure. 3.2.2.5. Timpul și necondiționatul; sensul judicativ-constitutiv al dialecticii transcendentale Fără îndoială, termenul de necondiționat nu este deloc familiar în limitele constituirii fenomenale, căreia îi este structural sensul de timp, adică tocmai condiționatul (determinatul, existentul, realul etc.). În urmare, nici cuplul timp necondiționat nu poate apărea altfel. De la bun început
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este deloc familiar în limitele constituirii fenomenale, căreia îi este structural sensul de timp, adică tocmai condiționatul (determinatul, existentul, realul etc.). În urmare, nici cuplul timp necondiționat nu poate apărea altfel. De la bun început, în discuția sa despre statutul dialecticii transcendentale raportat la cel al analiticii transcendentale, Kant opune "unitatea experienței posibile", corespunzătoare constituirii fenomenale refăcută în prezentarea de față, până acum, și "unitatea rațională", corespunzătoare principiului rațiunii care "își rezervă numai totalitatea absolută în folosirea conceptelor intelectului și încearcă să
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomenale, căreia îi este structural sensul de timp, adică tocmai condiționatul (determinatul, existentul, realul etc.). În urmare, nici cuplul timp necondiționat nu poate apărea altfel. De la bun început, în discuția sa despre statutul dialecticii transcendentale raportat la cel al analiticii transcendentale, Kant opune "unitatea experienței posibile", corespunzătoare constituirii fenomenale refăcută în prezentarea de față, până acum, și "unitatea rațională", corespunzătoare principiului rațiunii care "își rezervă numai totalitatea absolută în folosirea conceptelor intelectului și încearcă să extindă unitatea sintetică, care e gândită
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și încearcă să extindă unitatea sintetică, care e gândită în categorie, până la necondiționatul absolut."151; este vorba, în cazul din urmă, despre unitatea necondiționată a tuturor condițiilor unui "ceva" (constituit fenomenal, desigur). Ceea ce înseamnă, pe de o parte, că Ideile transcendentale (conceptele rațiunii pure) țin de ceea ce este necondiționat, dar că, pe de alta, ele vizează, totuși, ceea ce este condiționat. În acest fel, ele fac parte din structura constitutiv-judicativă a fenomenului și cunoștinței veritabile, dar numai în acest sens transcendental, adică
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Ideile transcendentale (conceptele rațiunii pure) țin de ceea ce este necondiționat, dar că, pe de alta, ele vizează, totuși, ceea ce este condiționat. În acest fel, ele fac parte din structura constitutiv-judicativă a fenomenului și cunoștinței veritabile, dar numai în acest sens transcendental, adică vizând direct conceptele intelectului și sintezele realizate de acestea, pentru a completa, spune Kant, cu necondiționatul (ca unitate rațională) tocmai condiționatul; Ideile transcendentale nu se raportează direct la obiecte sensibile, ci la categoriile intelectului. A face parte în această
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ele fac parte din structura constitutiv-judicativă a fenomenului și cunoștinței veritabile, dar numai în acest sens transcendental, adică vizând direct conceptele intelectului și sintezele realizate de acestea, pentru a completa, spune Kant, cu necondiționatul (ca unitate rațională) tocmai condiționatul; Ideile transcendentale nu se raportează direct la obiecte sensibile, ci la categoriile intelectului. A face parte în această modalitate din structura constitutiv-judicativă a fenomenului nu înseamnă a fi constitutiv fenomenului ca atare, ci, așa cum spune Kant, a fi doar regulativ. Ceea ce îndreptățește
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ci la categoriile intelectului. A face parte în această modalitate din structura constitutiv-judicativă a fenomenului nu înseamnă a fi constitutiv fenomenului ca atare, ci, așa cum spune Kant, a fi doar regulativ. Ceea ce îndreptățește afirmația că funcția regulativă asigurată de Ideile transcendentale nu presupune timporizare, timpul neavând nici un sens "regulativ". Având o asemenea funcție, Ideile rațiunii pure sunt transcendentale, realizând unitatea conceptelor intelectului, adică a tuturor condițiilor unui constituiri fenomenale realizate de intelect; dar ele sunt transcendente, fiindcă nu intră în structura
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a fi constitutiv fenomenului ca atare, ci, așa cum spune Kant, a fi doar regulativ. Ceea ce îndreptățește afirmația că funcția regulativă asigurată de Ideile transcendentale nu presupune timporizare, timpul neavând nici un sens "regulativ". Având o asemenea funcție, Ideile rațiunii pure sunt transcendentale, realizând unitatea conceptelor intelectului, adică a tuturor condițiilor unui constituiri fenomenale realizate de intelect; dar ele sunt transcendente, fiindcă nu intră în structura "condiționată" a oricărei constituiri fenomenale, fiindcă ele nu sunt imanente acesteia, deși sunt prezente ca atare în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
deși sunt prezente ca atare în sensul precizat: ca un necondiționat care completează condiționatul ca element al unei experiențe posibile; așadar, ca ceva ce intervine doar regulativ (dar necesar). Avem deja două direcții din care poate fi descrisă o Idee transcendentală: una este cea propriu-zis transcendentală, cealaltă, transcendentă. În fond, este vorba despre două aspecte ale sensului raportului necondiționatului cu condiționatul, necesare, iar nu aleatorii. Rațiunea, în urmare, nu este un adaos al facultății de cunoaștere, care fie strică treaba intelectului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în sensul precizat: ca un necondiționat care completează condiționatul ca element al unei experiențe posibile; așadar, ca ceva ce intervine doar regulativ (dar necesar). Avem deja două direcții din care poate fi descrisă o Idee transcendentală: una este cea propriu-zis transcendentală, cealaltă, transcendentă. În fond, este vorba despre două aspecte ale sensului raportului necondiționatului cu condiționatul, necesare, iar nu aleatorii. Rațiunea, în urmare, nu este un adaos al facultății de cunoaștere, care fie strică treaba intelectului, producând aparență (cum știm, intelectul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
produce aparență), fie se menține la o anumită distanță de acesta, supervizând toate actele sale constitutive. Rațiunea este o funcție necesară și "naturală" a facultății omenești de cunoaștere, însă ea nu "produce" constituiri fenomenale, ci doar stabilește, prin Ideile sale transcendentale, unitatea tuturor condițiilor pentru subiect, pentru orice fenomen și pentru obiecte în genere. Pornind de la toate acestea, ne putem întreba: are vreo legătură timpul cu operațiile raționale? Pentru a răspunde, trebuie stabilite întâi aceste operații. În mod sigur nu poate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
are vreo legătură timpul cu operațiile raționale? Pentru a răspunde, trebuie stabilite întâi aceste operații. În mod sigur nu poate fi vorba despre sinteze care implică obiecte sensibile, așa cum se întâmplă în cazul în care operează intelectul (și chiar imaginația transcendentală). Dar să fie vorba despre un fel de analitică aplicată unor concepte care nu-și au sursa în intelect (mai bine zis, nu fac parte din tabela kantiană a celor douăsprezece categorii)? Strict formal, Kant consideră că forma logică a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ținut seama și de raporturile pe care reprezentările le pot avea; și nu sunt decât tot trei raporturi: cu subiectul, cu "diversul obiectului în fenomen", cu "toate lucrurile în genere".152 Din aceste motive sunt trei clase exclusiv de Idei transcendentale, care vizează "categoric" unitatea de condiții ale subiectului, "ipotetic" unitatea de condiții ale oricărui fenomen, "disjunctiv" unitatea condițiilor tuturor obiectelor gândirii. Fiecare trebuie folosită numai într-un sens ascendent, precizează Kant, adică de la un condiționat la necondiționat. Coborârea, însă, de la
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
condiționat, cu totul posibilă, chiar "naturală", nu ajunge decât la ens rationis (una dintre speciile nimicului). Are vreunul dintre aceste sensuri de operare rațională vreo legătură cu timpul? De răspunsul la această întrebare depind sensurile judicativ-constitutive sau non-judicative ale dialecticii transcendentale. Oricum, înainte de orice trebuie sesizat faptul că totul se structurează, în privința problematicii dialecticii transcendentale, în legătură cu unitatea experienței posibile, care nu are nimic de-a face, în privința constituirii sale, potrivit reconstrucției ei de către Kant, cu rațiunea. Totuși, rațiunea intervine pentru a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
speciile nimicului). Are vreunul dintre aceste sensuri de operare rațională vreo legătură cu timpul? De răspunsul la această întrebare depind sensurile judicativ-constitutive sau non-judicative ale dialecticii transcendentale. Oricum, înainte de orice trebuie sesizat faptul că totul se structurează, în privința problematicii dialecticii transcendentale, în legătură cu unitatea experienței posibile, care nu are nimic de-a face, în privința constituirii sale, potrivit reconstrucției ei de către Kant, cu rațiunea. Totuși, rațiunea intervine pentru a da un sens nou acesteia. Dar are vreo legătură acest "sens" cu constituirea ca
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însăși structura constituirii fenomenale respective. Ideea nu este propriu-zis decât un concept euristic și nu ostensiv, și nu arată cum e constituit un obiect, ci cum trebuie să căutăm, sub conducerea lui, natura și înlănțuirea obiectelor experienței în genere." Ideile transcendentale funcționează "nu ca principii constitutive ale extinderii cunoașterii noastre la obiecte mai multe decât cele pe care le poate oferi experiența, ci ca principii regulative ale unității sistematice a diversului cunoașterii empirice în genere, care, în felul acesta, este mai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
empirice în genere, care, în felul acesta, este mai bine consolidată și rectificată în propriile ei limite decât ar putea fi fără astfel de Idei, prin simpla folosire a principiilor intelectului."153 În felul acesta ar trebui să funcționeze Ideile transcendentale. Dar ce se întâmplă de fapt cu ele și ce direcție mai pot ele căpăta, prin însăși îndrumarea naturală a rațiunii? Se-nțelege, direcția constitutivă, care constă, după Kant, în raportarea directă a Ideii la obiecte ale experienței, ca și cum Ideea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
naturală a rațiunii? Se-nțelege, direcția constitutivă, care constă, după Kant, în raportarea directă a Ideii la obiecte ale experienței, ca și cum Ideea le-ar constitui categorial așa cum se întâmplă în cazul categoriilor intelectului. De aici rezultă aparența dialectică. Constitutiv, Ideea transcendentală nu poate opera. Pentru aceasta ar trebui ca unitatea posibilității experienței să aibă în propria structură ceva de natura Ideii; dar ea nu poate avea decât categorii aplicate obiectelor experienței. Regulativ, însă, Ideea transcendentală intervine chiar în legătură cu unitatea experienței posibile
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aici rezultă aparența dialectică. Constitutiv, Ideea transcendentală nu poate opera. Pentru aceasta ar trebui ca unitatea posibilității experienței să aibă în propria structură ceva de natura Ideii; dar ea nu poate avea decât categorii aplicate obiectelor experienței. Regulativ, însă, Ideea transcendentală intervine chiar în legătură cu unitatea experienței posibile, dar în sensul că îi oferă acesteia o perspectivă de evoluție care nu face niciodată parte ca atare din structura sa, dar care, pe de altă parte, îi este cu totul necesară, deoarece ea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu timporizează prin intervenția unității raționale a tuturor condițiilor unui subiect, ale unui fenomen sau ale obiectelor în genere. De aici am putea accepta că dialectica scapă reglementărilor judicativului constitutiv. Însă așa stau lucrurile numai pentru funcționarea regulativă a Ideilor transcendentale, nu și pentru funcționarea lor constitutivă prin care este creată aparența dialectică. Ceea ce înseamnă că dialectica nu scapă reglementărilor amintite. Funcționarea regulativă a Ideilor transcendentale nu este dialectică. Regulativul, în înțelesul kantian, nu este dialecticul, pentru că el nu produce aparență
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dialectica scapă reglementărilor judicativului constitutiv. Însă așa stau lucrurile numai pentru funcționarea regulativă a Ideilor transcendentale, nu și pentru funcționarea lor constitutivă prin care este creată aparența dialectică. Ceea ce înseamnă că dialectica nu scapă reglementărilor amintite. Funcționarea regulativă a Ideilor transcendentale nu este dialectică. Regulativul, în înțelesul kantian, nu este dialecticul, pentru că el nu produce aparență. E drept, el nu produce nimic, adică nu constituie fenomenal nimic. Atâta vreme cât Ideile transcendentale se mențin în registru regulativ, ele au o semnificație prin raportare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înseamnă că dialectica nu scapă reglementărilor amintite. Funcționarea regulativă a Ideilor transcendentale nu este dialectică. Regulativul, în înțelesul kantian, nu este dialecticul, pentru că el nu produce aparență. E drept, el nu produce nimic, adică nu constituie fenomenal nimic. Atâta vreme cât Ideile transcendentale se mențin în registru regulativ, ele au o semnificație prin raportare la fenomen, în genere, la constituirea fenomenală ca act. Mai mult, regulativul stabilește un sens, care, ce-i drept, nu are nici el funcție constitutivă, dar se definește el
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]