2,801 matches
-
Iulia, Mihai, se afla în Viena, unde a dejunat cu Raoul Bossy, consilier la Legația României. În țară, prim-ministrul Al. Vaida-Voievod îi prezintă regelui Carol al II-lea demisia deoarece I. Maniu, I. Mihalache și N. Titulescu erau împotriva tratativelor și a încheierii unui pact de neagresiune cu U.R.S.S. Regele încearcă să-l convingă pe Vaida să nu demisioneze, pentru că ,,suntem în preajma sosirii fiului meu (din Florența) și a zilei Regelui. Cum să se aranjeze o criză de cabinet
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Mihai. Voievodului i s-au oferit flori și cravate din partea tinerilor polonezi. Apoi Mihai și-a continuat drumul spre țară. În timpul vizitei în Polonia, Mihai a adresat Președintelui Poloniei, în numele regelui Carol, invitația de a vizita România. Anterior se duseseră tratative româno-polone și, în acest context, s-a discutat despre un schimb de vizite la cel mai înalt nivel. Fiecare dintre șefii celor două state, din motive de prestigiu, nu voia să fie primul care vizitează țara parteneră. Până la urmă ,,s-
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
răspuns foarte frumos. La ora 9, regele a plecat pentru a discuta cu șeful guvernului și cu ministrul de Externe ultimatumul rusesc. S-a întrunit apoi Consiliul de Coroană. S-a decis răspunsul la ultimatumul rusesc, propunându-se soluționarea prin tratative a problemelor litigioase. Examenul oral s-a desfășurat între orele 8-13, „în Sala Tronului, cu protocolul unei solemnități”. Erau prezenți membrii Comisiei și profesorii clasei, Curtea Civilă și Curtea (Casa) Militară a Palatului, părinții celorlalți candidați, colegii de clasă ai
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
și Duduia. Au petrecut frumos, dar i-au supărat țânțarii. Vineri, 30 august. Consiliul de Coroană, desfășurat în noaptea de 29/30 august, a hotărât acceptarea arbitrajului Germaniei și Italiei asupra neînțelegerilor teritoriale româno-maghiare, care nu putuseră fi rezolvate prin Tratativele de la Turnu Severin. În cursul zilei de 30 august 1940, la Viena, arbitrii au decis ca România să cedeze Ungariei partea de nord-est a Transilvaniei. Un nou Consiliu de Coroană, început la ora 24, a luat cunoștință de hotărârile arbitrajului
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
dictat, căutând să impună punctul sau de vedere, chiar când acesta era împotriva celei mai elementare logici. Nu lipsea nici metoda amenințărilor directe sau subînțelese, pe care interlocutorii părții române o stăpâneau atât de bine. Trebuie, apoi, cunoscut că aceste tratative (sept. 1944 mai 1945) au avut loc în timpul când în România se instala regimul comunist sub influența politică a Moscovei și în prezența tancurilor rusești. Pe măsură ce timpul se scurgea, mișcările de stradă, la care erau antrenați muncitorii și lumea interlopă
12 SEPTEMBRIE 1944-SEMNAREA CONVENŢIEI DE ARMISTIŢIU CU U.R.S.S.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
am străbătut atâtea țări și acum aștept dispozițiile Ministerului. 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 153 A doua zi, Înapoi spre frontieră, de necaz, am făcut prima victimă, o gâscă, În disperarea sătencii patroane. La vamă Încep tratativele. Aflu că directorul general e bunul meu preten Mircea Vulcănescu, coleg În campaniile monografice cu prof. D. Gusti. Dar Mircea rămâne de neînduplecat ca și Mircea cel Bătrân, În fața lui Baiazid. Îmi face Însă o favoare. Redactează un referat, Îl
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Cloșcă în revista „Teologie și viață” nr.712, 1999, Iași). Valori în natură sau în lei/aur au de recuperat românii și de la prietenii americani, iugoslavi etc. * Încercările lui Ion Antonescu de recuperare a valorilor confiscate de sovietici, ca și tratativele cu conducătorii sovietici purtate de delegația R.S.R., în frunte cu Nicolae Ceaușescu, între 3 și 11 septembrie 1965, ca și cele două tratate de bună vecinătate cu U.R.S.S., semnate de Ion Iliescu, n-au fost decât aprinzătoare de slabe
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de Ion Iliescu, n-au fost decât aprinzătoare de slabe speranțe. În luna aprilie 2004, Mugur Isărescu, guvernatorul general al BNR, declara: „Nu renunțăm la tezaur”, perpetuând poziția ireconciliabilă a demnitarilor BNR. Printr-o nouă încercare, Guvernul român desfășoară astăzi tratative diplomatice de recuperare a ceea ce a depozitat în urmă cu 87 de ani la Kremlin, pe bază de protocol, garantat de marile puteri, reaprinzând candela speranțelor românilor. * * Când contingentele 1917-1956 își mai spălau ochii privind unele manuale, ori în paginile
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și chiar de 7 ori mai mare decât biletele lor proprii.” „Aurul românesc de la Moscova în discuțiile angloruse” este titlul altei știri din Glasul Bucovinei nr.453 din 25 iunie 1920 și se spune că „marele ziar londonez Times comentând tratativele afirmă că aurul pângărit al bolșevicilor nu poate fi primit” pentru că „nu le aparține”. „O parte este a României”... „Bolșevicii pradă visteria românească rămasă în Rusia” spune Glasul Bucovinei nr.465 din 10 VII 1920: „Guvernul român a făcut de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
apucăm să neguțăm cu bolșevicii, o putem face numai pe răspunderea noastră.” La 7 noiembrie 1920, Glasul Bucovinei consemna în numărul său 558: „ Dally Telegraph” anunță: după o telegramă din Moscova, România a cerut guvernului sovieticilor să intre imediat în tratative de pace cu ea. Cicerin a răspuns îndată că acceptă invitația și că va remite României o sumă de 600 milioane de lei în aur care fusese transferată în băncile rusești în timpul războiului în momentul invaziei germanilor în România.” * Glasul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
E așa de greu de realizat așa ceva? Doamna Ungureanu așteaptă mereu și nu-i vine nimic . Nu se poate duce cu mâna goală să ceară ea ceva pentru Fălticeni. Inițiativa trebuie să pornească din acest oraș. Apoi vom vedea, după tratative - ce e de făcut. Ne va ajuta bănește, desigur, căci, după cum scrii și mata, material este. Stăruiește, dragă domnule Dimitriu, să urgenteze formalitățile și să le trimită doamnei Ungureanu. (Adresa: Prof. MariaLuiza Ungureanu, str. Aurel Vlaicu 125, București II - Sector
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Drept consecință, multe lucruri rămân neclare: cazarea, programul excursiilor și al dezbaterilor, recepțiile, dineurile și prânzurile promise pentru scriitorii din Literatur Express. De fapt, totul. „Aseară, când am urcat în tren ca să vin în întâmpinarea voastră, se mai purtau încă tratative...”, îmi spune Dmitri și eu traduc „vestea” pentru ceilalți din compartiment. Colegii mei au fețele pleoștite. Rusul înțelege că ne-a întristat și se grăbește să laude frumusețile orașului. „Nimic nu va putea umbri splendorile Sankt-Petersburgului - un muzeu în aer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sub observație - erau foarte bine documentați asupra activității noastre. După o săptămână, au fost nevoiți să ne elibereze, pentru că nu era deloc o idee prea fericită să arestezi cinci-șase scriitori din minoritatea germană, în toamna lui ’75, când se desfășurau tratativele de la Helsinki, acea renumită conferință Vest-Est. Cred că acesta a fost motivul principal pentru care am fost eliberați. Ulterior, am profitat de faptul că am fost arestați într-un mod atât de diletant. Dacă au terminat cazul într-o manieră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a „dezastrului Vietnam”, care a marcat cel puțin o generație întreagă, cea a „anilor ’60”, la modul profund!...Ă Tot în rol de intermediar, de „misit diplomatic”, Ceaușescu - iarăși după revista Der Spiegel - a reușit o performanță excepțională, aducând la masa tratativelor cele două puteri inamice organic, lumea arabă și cea israelită, prin vizita extraordinară a lui Anwar Saddat în capitala Israelului. (Act pe care acesta urma să-l plătească cu viața, fiind împușcat la o paradă, în tribune, la Cairo!Ă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ani. Unul din responsabilii Fatah, cu o reputație mai bună ca a altora. Este militant de la vârsta de cinsprezece ani. Nu mai ține minte numărul celor căzuți în luptă în jurul lui. A trecut din închisorile din Israel direct la masa tratativelor, de la extrema stângă la centrul eșichierului politic. La douăzeci de ani citea Revoluție în revoluție*, acum are Herald Tribune pe biroul său și o întâlnire cu Condolezza Rice la Ierusalim, săptămâna viitoare, pentru o întrevedere cu ușile închise. Așa e
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
interesele politice. Creare de alianță: întăiu Lupu, apoi Bogdan Chmielniczky*. La vederea aceasta vine la Iași un trimis al lui Racoți cu numele Ion Kemeny. La 4 Oct. 1648 voievodul Racoți moare și se suie pe tron George Racoți II. Tratativele deocamdată se întrerup. Apoi se reiau; George Racoți urmărind tronul Poloniei pentru fratele său mai mic Sigismund. Căsătoria ar fi adus de partea Racoțeștilor și pe Radziwill. În August 1649 Lupu își aduce fata de la Țarigrad, unde stătuse ca ostatecă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
S-au dovedit, la întrevedere și la masă, brutali și bețivi. De la ei, la beție, află că și Sigismund e la fel. Căci sunt buni băutori; dar Sigismund e căpetenia băutorilor. Fata refuză... Lupul pretextează motive de ordin religios, și tratativele de căsătorie se rup. La Lupul intervin și motive politice împăcarea între Cazaci și Poloni, și planul său de a se apropia de Poloni prin vreo alianță cu vreun nobil leah. Intervine, întru aceasta, și Ianuș Radziwill. Se opun Turcii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și ne-a dat și două scrisori, scrise latinește și românește, pe care să i le aruncăm în față (Lupul încheiase tratat de alianță în 30 Oct. 1638)." După nunta Mariei cu Radziwill: "După trei zile de ospăț, au început tratativele. I-am reproșat jurămintele călcate. Nu putea nega scrisorile, pecețile, iscăliturile; dar se mira cum de-a putut face asemenea legământ scris. Trebuie, zicea, să fi fost nebun sau bat. Căci el este sub mâna Sultanului, și face ce i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Răspunde deci lui Kemeni: Mortuo principe, sepeliantur tractata omnia negotia. Din acest răspuns se vede că Lupul era om fără credință și se schimba după cum bătea vântul. Deși și-a adus fata dela Țarigrad la 20 August 1649 în vederea reluării tratativelor de căsătorie cu Jicmont, în urma venirei solilor unguri, refuză mâna Ruxandei. E adevărat, zice Kemeni, că trimișii erau niște oameni de nimic: Ion Boroș, credinciosul lui George Racoți, era un haiduc, fecior de român prost, un bețiv ș-un stricat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cum a remarcat și Ion Ursu, un aspect al relațiilor dintre Ștefan cel Mare și logofătul Mihul, înainte de urcarea lui Ștefan în scaunul Moldovei. Poate că în misiunea pe care Petru Aron i-a dat-o logofătului de a duce tratative cu sultanul în anul 1455, când Moldova a acceptat să plătească tribut turcilor, să se fi cuprins și unele lucruri referitoare la Ștefan. Mihul, pentru a ajunge la Mahomed al II-lea, care se afla în vremea aceea în Serbia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
amănunt care a trecut neobservat ne face să ne întărim această convingere. În unanimitate istoriografia noastră a condamnat actul de închinare (formulă de altfel exagerată) a Moldovei față de turci, iar Mihul a fost făcut răspunzător pentru faptul că a dus tratativele și, mai mult chiar, i s-a pus în seamă inițiativa acestei noi orientări în politica externă a Moldovei. Nu vrem să aducem o notă discordantă în felul în care istoriografia noastră l-a privit pe Mihul, dar ni se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sudul Poloniei l-au determinat pe Cazimir să angajeze negocieri cu noul voievod. Recunoașterea lui Ștefan ca domn nu se făcea „din bunăvoința regală”, ci pentru a se pune capăt unui război păgubitor care durase timp de doi ani. La tratativele care s-au dus la Overcăuți, la 4 aprilie 1459, între voievodul moldovean, și reprezentanții regelui, s-au făcut concesii de ambele părți. În primul rând se stipula încetarea războiului cu toate urmările lui nefaste între Moldova, Podolia și Rusia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din Polonia. Martori ai privilegiului erau și doi nobili poloni, „sfetnicii craiului, pan Halețchi și pan Bogovschi, cari tocmai pe vremea aceasta petrec la noi în solie din partea domnului nostru a craiului”. Este o mărturie că, după 1459, au loc tratative între Ștefan cel Mare și regele polon. Dlugosz, cronicarul polon, contemporan evenimentelor, ne relatează că în acest an regele a trimis soli ,,și la voevodul Ștefan al Moldovei, ca să-i trimeată ajutor regelui Cazimir, dacă cumva va avea război cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
unor soli ai regelui la Suceava. Pentru întărirea unui privilegiu comercial nu era nevoie de prezența unor soli regali din care cauză documentul nu înregistra prezența soliei. Considerând știrea lui Dlugosz ca adevărată, ne îngăduim să facem unele apropieri între tratativele moldo-polone din vara anului 1460 și plecarea lui Petru Aron din Polonia. Se poate ca tocmai în această vreme să se fi reglementat și situația acestuia, prin fixarea unui domiciliu cît mai depărtat de hotarul Moldovei, și, eventual, asigurări că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
trimișilor regelui Poloniei, între care se afla și Mujilo, starostele Colomeii și Sneatinului, care acordase cu câțiva ani în urmă ajutor bănesc lui Petru Aron. Acest al doilea act are o importanță deosebită, pentru că în el se consemnează că, înaintea tratativelor cu polonii, probabil în anul 1461, avusese loc o incursiune tătărească în Moldova. Aflăm pe această cale că prima luptă dintre Ștefan și tătari a avut loc înainte de anul 1462 și s-a încheiat cu o victorie deplină a voievodului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]