9,583 matches
-
și despre care nu se prea scrie la ziare. Martina aude Viața cum clocotește, cum curge bezmetică pe lângă dânsa. Nu îi pasă. Nu îi mai pasă! Ea își trăiește experiența solitară, ca în naștere, ca în moarte. Numai degetele-i tremură sub țesătura de danteală în culoarea tutunului. Mănușile vechi o strâng, par a nu mai avea, pentru ea, măsura potrivită. Degetele cu unghiile tăiate din carne, i se agață cu disperare în reverul cămășii de mătasă naturală sută la sută
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
să știe de ce și de cine. Nu știe și nici nu îi pasă. Nu-i mai pasă nici de ce va spune, ce va crede, despre ea, lumea. Care lume?? Mâinile sale, cu degetele prelungi și frumoase din naștere, încă mai tremură ascunse fiind în mănușile din dantelă fină precum coaja de ceapă. O pereche de mănuși ieșite din modă, așezate una peste alta, sunt și ele o cruce, pe țesătura bluzei vaporoase și albe. Martina poartă mănuși la fiecare ocazie. S-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în anii 70: poet cărturar, om și poet unic, dialogurile cu el și poemele sale, din care mi-a dăruit, și pe care le rostea unic, trepidant, magic, la Cluj ( Arizona, Belvedere, Grădina Botanică, sau la Deva și Lancrăm).îi tremurau mâinile, urmare suferințelor îndurate în închisorile comuniste. Scrisul său avea ceva hieroglific, însă din alte motive, de natură vibratorie, energetică... ... în anii 20002007, am evocat sau tipărit din ale sale poeme, în revista ProVincia Corvina. Mai încoace, la Deva, în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
o necurmată, incomensurabilă proliferare: "pe timpan grauri sonori își făcuseră culcușul/ și un cîntec molcom susura din ramuri de diamant/ sub membranele translucide/ densitatea și zborul se desprindeau una de alta/ prin cromozomii sticloși orbecăiau mesageri cu făclii/ flacăra olimpică tremura într-un corp ce se plăsmuia sub ochii noștri/ vătafii lentilei ne biciuiau cu întronări infinite/ năduful în nisipuri mișcătoare ritm în turbioane febrile/ gîfîiala în mitre fumurii/ diviziuni celulare se accelerau în ciclotroane biologice/ multiplicau frenezia pămîntului în căldură
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
cine-mi face vraiște creierul care se mută de-a valma ba-n subsuori, ba-n călcîie". Ori: ,șanțul ăsta dintre Sodoma și Gomora e un tic căpătat de curînd, o eczemă de sezon". Ori: ,rochia de pe umeraș începe să tremure și face spume la gură". Ori: ,plouă cu fire de păr și pe-un pod și pe altul". ,casa cu iederă a pleznit ca un pepene răscopt". Ori: ,curva aia mică e o ridiche neagră și noduroasă". Ori: ,literele merg
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
vînt care îți aprinde doar sîngele./ o, femeie cu sexul indolent și mereu receptor/ care te naște/ în timp ce tu o posezi/ cu unghiile rupte, cu degetele ca niște sfîrcuri roșii și palpitînde/ cu care îi apeși ușor pielea pîntecului ce tremură excitat./ o, mamă iubită, o, femeie ce te naște în vid/ hîrtiile în devălmășie zac pretutindeni/ îngropat din ele te ridici ca dintre valuri/ albe de var./ țipătul femeii în fața dezastrului/ trupului tău explodînd în erecție/ soarele a găsit o
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
Stoica, dornic să mai amintesc una, " Cuvântul căutat", din culegerea Insomniile bătrânului, 2000. Bătrânețea nu e ușoară în Banatul regăsit al copilăriei și al reveriilor unei vieți. Iarna anunțându-se lungă, curajosul solitar își economisește lemnele " de unde căldura insuficientă: "mâna tremură pe hârtie și totuși / condeiul înaintează spre cuvântul căutat // focul susură cântă bucuria / întârzierii sub aura lămpii // noaptea descrește jarul clipește palid // deodată cuvântul căutat se deschide / ca o floare la mijloc cu bumbi de aur". Ieșirea din starea de
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
enigmaticul Castel, simbol al absurdului. însuși junele Kafka încearcă intensa anxietate a controlului efectuat de superiorii săi, asemuindu-se, în Scrisoare către tata, cu acel "funcționar care a săvîrșit o fraudă la banca unde mai e încă angajat și care tremură la gîndul că ar putea fi descoperit". Comparațiile urcă în amontele istoriei literare. Dacă Belikov e mai "normal", chinuit de gîndul erorii posibile față de "transcendentul" birocratic, Anghelache e tangent la patologie, prin spaima absenței organului de control care nu s-
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
el știe că de acolo, de dincolo de gard și până spre baltă, a fost pământul tău? ...Și cât ai dat la colectiv!? - Am dat?! Au luat! Parcă a dat careva?!... Au luat ăștia care n-aveau nici izmene pe ei! Tremurau, că ne pricopsim noi! Nu ții minte? - E, nu?! Întâi au luat caii! De, dușmanii de moarte ai Revoluției Agrare! Și-apoi, salam și bocanci... Ca să vezi! Și-apoi, cu câinii! I-ai! Și... tot la tăbăcit! ... Că mi s-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
și prezidenții// Da, chiar, ce-o să facem? Ce-o să facem?/ Ce-o să ne facem? Ne trezim singuri în mijlocul pieții centrale/ plină de hîrtii și pîrîiașe de sînge/ nu e nimeni în jur, toți au plecat/ difuzoarele urlă în gol/ ne tremură capul, picioarele, mîinile/ ne e frig, ne e foame, ne vine să plîngem" (Quintet politic ș1992ț). Dacă la început postura poetei era cea a unei paradoxale așteptări coroborate cu înregistrarea dezastrelor cosmice, ajunse la saturație, acum ea este cea a
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
Să mă crezi, murmură povestitorul cu un murmur care te putea face să te gândești la rușine (de fapt nu-i era rușine); înainte de orice am simțit o uriașă plăcere de-a mă găsi acolo, de-a vedea ce vedeam. Tremuram; nu de teamă, nici de frig; de plăcere! Milă, de prinț, nu mi-a fost deloc, atunci. Îmi spuneam că e un fel de bogătaș al simțurilor. Mult mai târziu, ai să afli în ce împrejurări, am putut simți compasiune
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
Cristian Teodorescu Cărțile lui Alexandru Paleologu se vînd mai bine de cînd autorul lor a murit. Nu cred că l-ar fi încîntat succesul la publicul larg. Spre deosebire de mulți care afirmă că nu scriu pentru vulg, dar tremură de plăceri aproape erotice cînd află că au succes la cititorul obișnuit. Alexandru Paleologu scria chiar pentru inițiați. Rămăsese legat sufletește de conferințele de la Ateneu ale personalităților vremii din anii '30-40. Credea în comunicarea dintre cei puțini, care au ceva
Dialog cu Paleologu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10832_a_12157]
-
ăștia toți sunt loviți cu leuca! Nu mai e unul de Doamne-ajută! - Aaa... Bată-vă să vă bată! Ce să fac, mama? De unde să știu eu ce vreți? - Lasă cleanța și răspunde! - Stâncă, Stâncă lui Ciupag, mama! Ăla de-i tremura capul din gât! Îl știe dumnealui, dom' primar. - Zii, câte oi, capre, vaci, pământ și alte alea ai pe acasă? - Auziți dumneavoastră? Eu am fost săracă de când m-a facut mama și săracă o să mor! N-am nimic al meu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
să mă audă cumva aia din groapa? Odată se sucește în tron și se face moroi, de mă trezesc noaptea cu ea în pat. Ce știidumneata? Nai văzut-o când a murit? Au, Doamne, ăsta mi-ar trebui! Uite cum tremura carnea pe mine, numai când mă gândesc! - Înseamn-o, ba, nu vezi că toaca ceva mai decât melita, dar de scos nu scoți nimic de la ea! Pândele i-a dat cu până pe vârful nasului, i-a lipit hârtia și, înfuriat, i-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
-i luaseră boii și vacă, plugul, rarița și toate celelalte, l-au trântit din picioare că pe un copac retezat. Băcanu, mai tare din fire, a venit a doua zi să-l vadă. - Anico, ce face Stan? - Ce să facă... Tremura și lozește. - Doamne, ce mai necaz dădu peste el! - l-a căit omul, amărât. Târziu, după două săptămâni, timp cât nu băgase mai nimic în gură, Stan s-a mai liniștit. - Mă, fi-ți-ar să-ți fie! - l-a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Spre căi astrale Din infinit. Luna presară Visuri pe gând. Noaptea măsoară Pelegrinând. ARDERE Se adună vremuri line, Muză mea parcă revine, Clipă arde-n nemurire Viața iarăși mă reține. Fete vin și zile pleacă. Se întorc ciudat oleacă. Ochiul tremură-n privire. Fetele sunt amăgire. De păienjeni nesupuse Se prelasă chiar seduse De ispite presupuse Îngropate-n doruri duse. Prin vibrațiile vremii Trec iubirile stăpâne. Numai ele ard netimpul Sau înțarcă necuprinsul. Pe pamant și-n căi astrale Sună dragostele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
se oprise într-un triunghi de frunze moarte, si strigam doar cu hohot de plâns, buzele aveau accent de râs regăsit! toamnă semăna cu o febră de dor, ne intrase în minte, răscolind erotic... finețea sărutului liber, joia din os, tremurând până la tâmpla, îmbrățișarea rămasă pe alb, descoperind paralele în sânge, cu argint de tristețe, un fel de sulf, pe care il duci în cerul gurii, lipăind a seară pe spinare de ochi! mă ridicăm de-atâta coborâre, plângea și paradoxul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
în orice caz nimic bun. Editorialistul afirmă că România are nevoie în continuare de grija critică a Uniunii Europene. Dacă învingătorii în alegeri vor să pună din nou "cătușe justiției pentru că au în rândurile lor atât de mulți activiști care tremură de frica procurorilor", trebuie adoptate sancțiuni dure. Süddeutsche Zeitung adaugă: Tocmai acum democrația este în pericol, în România. Și tocmai lui Ponta nu merită să i se acorde încredere în Uniunea Europeană, dat fiind comportamentul său de până acum".
Ziarele germane consideră justiția și democrația României în pericol by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/40178_a_41503]
-
care au crezut că vine Băsescu să facă dreptate. Un inculpat, un compromis, un corupt și mai are și alte defecte. Unul pot să-l spun pentru că s-a referit la premier că a avut o cădere nervoasă. Dânsul când tremură dimineața când intră în birou, de abia-l țin consilierii și-l reanimă cu diverse tării, el n-ar trebui să meargă la medic? Cred că și el ar trebui să meargă la medic, mi se pare firesc. Dacă tot
Ilie Sârbu: Pe Băsescu îl țin consilierii și-l reanimă cu tării by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/30988_a_32313]
-
doctorul în sală. Operația consta în extirparea vezicii biliare a unui biet țăran din Al-Munufiya. După ablație, doctorul Mansur i-a cerut lui Hișam să coasă incizia. S-a concentrat cât a putut, și-a controlat mâinile să nu-i tremure și a cusut cât a putut mai bine. E adevărat că s-a mișcat cam încet, dar n-a făcut nici o greșeală, era convins de asta. După operație, doctorul Mansur l-a chemat pe Hișam în cabinetul său, l-a
ALAA AL-ASWANI Aș fi vrut să fiu egiptean by Nicolae Dobrișan () [Corola-journal/Journalistic/4148_a_5473]
-
ore în care victimele au fost măcinate la propriu. Scena insolită pe care a trăit-o Mihai Buracu a fost că, în cele trei ore cît au durat represaliile, de el nu s-a atins nimeni. A stat în picioare tremurînd și privind neputincios la spectacolul bătăii colective. O traumă poate fi mai mare dacă asiști la violență ca spectator, și Mihai Buracu s-a uitat la un film în care actorii se mișcau lîngă el în carne și oase, jucînd
Fiziologia supliciului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3878_a_5203]
-
ne înfățișează neașteptate mostre de art nouveau, adevărate desene bockliniene: „în calda voluptate din serile-argintine Feciorele trecură cu mijloace de trestii Plecate-n tremurare, iar farmecul poveștii Cînta în note clare pe culmile senine. Rîdeau privind nainte albastra depărtare Cum tremură în raza de purpură-nfocată" (Cînd vioarele tăcură, VII). Proza lui Petică suportă perfect comparația cu poezia, chiar dacă numărul de reușite antologice este, proporțional, mult mai mic. în scurta lui viață, autorul a practicat mai ales jurnalismul ca un profesionist
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
Eu n-aș fi voit să le ascult, căci știam bine amara durere care zăcea în glasul lor, dar ele suspinară așa de rugător și notele se tînguiau așa de sfîșietor, încît am rămas pe loc. O notă stîngace sălta tremurînd ca o umbră ce se mișcă fantastică într-o alee umbrită de tei negri în noapte. Noapte de vară! [•••] Și coardele spuseră prelung și trist povestea înainte. O notă suavă se înălța lină ca o față de madonă melancolică într-un
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
în mare, un tezaur misterios în marea adîncă! [...] Să nu turbure nimeni seninul meu somn de pribeag și diminețele zgomotoase să nu sune chemarea la vecinicul martiriu al visurilor grele. Să fie noapte de pace și umbră duioasă; florile să tremure încet pe tulpina lor subțire, iar vînturile să pară că plîng pe un frate. Tăcere magică! Să nu se audă nici zgomotul aripelor păserilor rătăcite!" (Nopțile de legende) E ciudat să observi că, într-o vară bucureșteană înnăbușitoare, în vara
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
costumele de baie pe plajă... Ah, și cum arde soarele.... - Și dintr-o dată iar țipăt: Nu vreaaaau, doctorul, chemați doctorul! Uneori se oprea, dar nu pentru mult timp, și iar începea să țipe: - Blestem, blestem... - Vocea se întrerupea de plânset, tremura... - De ce e Dumnezeu atât de rău... Nu vreau să mor. Tocmai ce ne pregăteam. Ah, de-ați ști ce mașină avem... O cumpărasem pentru Florida. - Sărmanul, - spuse Ilia, - sărmanul, la fel ca Semion bucătarul, nu poate să se resemneze! Dar
Moartea lui Ilia Lvovici by Alexandra Lvovna Tolstaia () [Corola-journal/Journalistic/4080_a_5405]