1,859 matches
-
analizele, cât și pentru a facilita cercetarea suplimentară a obiectivelor părților (prin deducerea intențiilor din comportamentul prevăzut pe bază teoretică). Cealaltă posibilitate ar fi includerea motivațiilor ofensive și defensive într-o singură teorie, care să explice când ar trebui să triumfe fiecare dintre orientări. The Tragedy of Great Power Politics (2001) a lui Mearsheimer poate fi citită ca o încercare de a explica de ce, când și în ce mod au prioritate motivațiile ofensive în comportamentul marilor puteri. Proces, instituții și schimbare
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și oamenii de stat mai moderați sunt în general lipsiți de temperanța necesară. Notăm absența unor adverbe precum "adesea", "frecvent" și chiar a lui "de obicei" în afirmația lui Kennan, citată mai sus, conform căreia considerațiile non-morale "trebuie lăsate să triumfe". Tot astfel, Mearsheimer, pe aceeași pagină unde susține că instituțiile "au doar o importanță marginală" o afirmație controversată dar plauzibilă empiric, înrădăcinată în analiza realistă standard a impactului anarhiei expune de asemenea pretenția evident falsă că instituțiile "nu au un
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
dacă există semne că statele fac progrese în crearea unei societăți internaționale mai drepte. Dezvoltarea gândirii Școlii Engleze referitoare la drepturile omului este fascinantă în această privință. Bull (1977: 83) argumenta că în istoria recentă a societății internaționale, pluralismul a triumfat asupra solidarismului. În secolele anterioare, credința solidaristă în primatul drepturilor omului a supraviețuit, deși "subteran". Poate părea chiar că statele au intrat într-o "conspirație a tăcerii... cu privire la drepturile și datoriile cetățenilor lor" (1977: 83). În plus, multe state inclusiv
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
șir de experiențe de viață individuale, cele mai multe dintre ele amare, nefericite, În care adesea cei care ar fi trebuit să reușească sunt Învinși de propriile slăbiciuni sufletești sau de Împrejurări defavorabile, iar cei care ar fi trebuit să fie Înfrânți triumfă, fie prin puterea banului, fie prin Înscenări și intrigi de culise. Lucian Blaga a caracterizat proverbele ca fiind „aforismele poporului”, expresie potrivită pentru a reda bogăția de Înțelesuri a acestora: „Avem proverbe care sunt biciuiri de foc și proverbe care
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
bazată În principal pe un sentiment de teamă față de calitatea faptelor lor, dar și pe unul de speranță reconfortantă că valori cum sunt binele, adevărul, dreptatea au un ocrotitor Într-atât de puternic, Încât le va face, până la urmă, să triumfe). Pentru spiritele mai evoluate, Dumnezeu este mai mult o doctrină, respectiv un sistem de principii explicative privind divinitatea, puterile și atributele acesteia (reflexivitatea reprezintă, de data aceasta, principala caracteristică a credinței lor). Μ Siguranța de sine pe care o manifestăm
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
se explică, în condițiile reacției lor la înghețul tematic și stilistic din epoca dogmatică, prin nevoia de sinceritate, de emoție așa-zicând "caldă", care se vrea "vibrantă" de adevăruri sufletești nepervertite, declarându-se ca atare și încercând să facă să triumfe sufletescul pur, fie acesta de ordinul senzualității ("Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la tâmple până la glezne"), fie de ordinul convingerii morale ("De gingășie tot mai mult mă-ntunec/ Și pier de umanism și milă"). Efectul, paradoxal, al acestei atitudini este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prozei acesteia (volumele de nuvele Cele patru anotimpuri și Proiecte de trecut, precum și romanul Sertarul cu aplauze), autorul remarcând și în cazul acesta imposibila disociere între omul Ana Blandiana și opera sa, precum și implicația social-etică a autoarei, care pare a triumfa asupra valorii estetice. Acest studiu monografic, alături de articolele din periodice (despre care am vorbit deja, care, deși limitate din punct de vedere numeric, trasează direcții noi ale poeticii Anei Blandiana, orientându-se în special asupra studiului limbajului poetic) vin în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
odihnă/ Și negândită crescând/ Mieii în oi spre jertfire,/ Din morți extrăgând ierburi vii/ Și din suferință iubire./ Pace și liniște ție,/ Dăruitoare nebună/ Sub cerul de sânge uitat/ Și vânăt de frig, noapte bună". (Acoperită de rouă) Imaginile care triumfă în fața cuvintelor definesc adesea poeziile Anei Blandiana. Imaginea vine să reîntregească, să armonizeze cele două tipuri de existență. De altfel, autoarea își și mărturiseșe, în nenumărate rânduri, deficiența găsirii acelor cuvinte potrivite, care să redea exact ceea ce simte, ceea ce dorește
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se explică, în condițiile reacției lor la înghețul tematic și stilistic din epoca dogmatică, prin nevoia de sinceritate, de emoție, așa-zicând caldă care se vrea vibrantă de adevăruri sufletești nepervertite, declarându-se ca atare și încercând să facă să triumfe sufletescul pur, fie acesta de ordinul senzualității. Efectul, paradoxal, al acestei atitudini este că poezia sinceră a biografiei sentimentale a tinerilor scriitori, din anii '60 a impus, în fond, pentru o vreme, o retorică a afectării și un număr de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
această a treia cale pe care Page Încearca s-o urmeze În practica literară : nici teorie, nici prozelitism ; nici violență, nici pasivitate ; nici realism minimalist nici naturalism maximalist ; puțin umor, puțină gravitate. Ajungeți la concluzia că e cam greu de triumfat aici, pe drumul ăsta - și că nu se știe dacă chiar duce undeva. VI. Literatura antimodernă. Pascal Quignard Fatalmente, am cuprins În paginile acestei cărți doar o parte a literaturii franceze care se scrie astăzi. N-am vorbit aproape deloc
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cum omul face mai mult decît animalul? Astfel, ar fi suficient să ridici obstacole tehnice pentru a scăpa de dualismul cartezian (metafizica sa) și de diferența substanțială om-mașină, păstrînd total metoda sa. Mașina, optimism al rațiunii, ar putea atunci să triumfe. Dacă limbajul este manifestarea cea mai explozivă a diferenței între om și mașină, și dacă putem face mașina să vorbească folosind raționalitatea carteziană, diferența este anulată. Paradox al unei poziții care refuză dualismul lui Descartes, adoptînd viziunea sa asupra rațiunii
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
definitivă. Viața este o pândă permanentă, care pe care se umilesc, se devorează, se ucid. Sicriele se înmulțesc halucinant, astfel că nu mai distingi cine este mort și cine este viu. Universul este în dezagregare, nici răul nu mai poate triumfa, pentru că cetățile sunt obosite, neamurile sufocate, memoria va rătăci în beznă, fluierele vor putrezi, capete negre, umplute de molii, tumefiate, semințele sunt false și cadavrele fiind în vid, nu vor avea niciodată morminte. Poetul încearcă un sentiment ciudat de neîncredere
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu exemple concentrate în simboluri și alegorii care pledează pentru noblețea omului și a împărțirii lumii justițiar, ca într-o fabulă modernă, în buni și răi, sancționând nedreptatea în orice manifestare a ei. Hannibal este forța care ar trebui să triumfe, dar puterea lui este malefică și răul stă sub semnul zădărniciei. Hannibal avea o așa superba trufie, încât Alpii stăteau "albiți de spaimă" și sunetul pașilor "răspundea în lună" și "totuși n-au învins", așa cum biblicul Saul și-a oprit
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
onestul d. Agamiță, pe admirabilul, pe sublimul, pe neicusorull, pe puicusorul Dandanache... Ce lume! Ce lume! Ce lume!... SCENA V Tipătescu, Zoe, apoi Pristanda Zoe: (coborând precipitat treptele) Ai auzit, Fănică? Ai auzit? Onestul tău d. Agamiță, care reușește, care triumfează, păstrează scrisoarea... Ce trebuie să facă onestul Cațavencu, care n-a reușit, care-și mușcă acuma mâinile, își mestecă turbarea și mă ochește din cine știe ce ascunzătoare? (agitată.) A! Mi-e groază să mă gândesc. Ce face Cațavencu? Unde e ascuns
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
de abandonată încât a recurs la toate soiurile de practici ciudate și credințe bizare pentru a înlocui zeii. Nici un singur crez nu mai unea societatea romană târzie. În schimb, o nouă formă de iraționalism se insinua în viața zilnică și triumfa asupra oricărei forme de rațiune. În capodopera sa Grecii și Iraționalul, care a apărut în același an cu Memoriile, E. R. Dodds, pe atunci Profesor Regius de greacă la Universitatea Oxford, a demonstrat cât de puternică fusese tendința irațională pentru
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
a adoptat o atitudine de indiferență, susținând că nu a urmărit această numire și că era plictisită de întreaga afacere, ceea ce nu făcea decât să fie mai îndrăgită de corpul ei electoral. Când a sosit momen tul votării, Yourcenar a triumfat. Nu putea găsi un pretext mai bun pentru noi călătorii. A fost convocată să se instaleze imediat la Paris: pentru interviuri, comunicate de presă și desigur pentru ceremonia finală de pe 22 ianuarie 1981, sub vechea cupolă de la Quai de Conti
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Scena furtunii din «Regele Lear» se încunună deci cu mila nenorocitului pentru alți nenorociți și, înțelegerea durerii străine, durerea proprie se alină și se transformă. Mânia se potolește. I se prezintă gândul dreptății și al restituțiilor necesare în lume. Omul triumfă”. Iată acele memorabile cuvinte ale regelui Lear, revelatoare pentru profunda schimbare și umanizare a omului din el: „Voi, desperați și oropsiți ai sorții, Pe vremea asta unde vă-aciuați Sub lovitura ei necruțătoare, Cu capul gol și costelivi de foame
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
i se crispează, barba i se zbîrlește, "urlă ca un animal sălbatic". Sînt noi mărturii, la urma urmelor, ale acestei prezențe diabolice permanente în străfundul mentalităților colective din secolul trecut, chiar din anii în care ne-am obișnuit să vedem triumfînd oficial Gîndirea raționalistă și Ideea scientistă, în conformitate cu trăsăturile sale tradiționale, avînd alături legiunile servitorilor săi din lumea de pucioasă a Infernului, Prințul întunericului rămîne el însuși eroul privilegiat al unei literaturi abundente 15. El continuă să inspke spaimă, fascinație sau
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
fantezie istoria societății omenești și în această utopică derulare vrea să afle care este cea mai bună dintre existențe și în ce chip trebuie să trăiască omul pentru ca fratele să nu își omoare fratele, pentru ca ura și violența să nu triumfe în lume, împiedicând să se manifeste vocația spre fericire a omului. El încearcă puterea religiei, verifică efectele forței, ale înțelepciunii, se întreabă, apoi, dacă omul nu ar trebui readus în starea lui paradisiacă, adică la starea inocenței. Totul e însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Pun în balanță două cuvinte:VIAȚĂ sau MOARTEA? Am nevoie de amândouă dar acum trebuie să aleg.Îmi limpezesc privirea în pahar.Am învățat atâtea din tăcerea lui.Și totuși îl întreb:’De ce taci?’ Aș vrea să aflu cine va triumfă în mine:MINCIUNĂ sau ADEVĂRUL? Îmi dau seama că spiritul meu ți-a șoptit deja răspunsul. Însă taci,lăsându-mă să-mi cuceresc singură dreptul la cunoaștere.Acum tu ești cel ce tremură sub atingerea mea.Cel care se înfioară
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Rudaru Elena –Iuliana, Bota Claudia () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2010]
-
fără să putem ajunge vreodată la un element ultim care să semnifice... identitatea perfectă și noncontradicția absolută... și care să reducă, deci, orice lucru la un element unic, de fapt, la acel UNU metafizic..."43. Și totuși, bunul-simț părea să triumfe. S-a putut demonstra că materia este făcută din molecule, că moleculele sunt făcute din atomi, au putut fi sparți atomii, a putut fi spart nucleul atomic, punîndu-se în evidență particulele sale constitutive și s-au putut chiar pune în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cu cît limbajul nostru este mai ambiguu și polivalent, cu atît mai mult se folosește de simboluri și metafore, și cu atît mai apt este să-l numească pe Unu în care se realizează coincidența contrariilor. Numai că atunci cînd triumfă coincidența contrariilor principiul identității se prăbușeșete. Totul se leagă. Rezultat: interpretarea este infinită [...] Gîndirea hermetică transformă teatrul lumii într-un fenomen lingvistic și, în paralel, îi retrage limbajului orice forță comunicațională"24. Există, în toate aceste aprecieri, o confuzie gravă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Contrareforma provoacă războaie religioase în interiorul națiunilor, iar mai tîrziu, în secolul al XVII-lea, statele se lansează într-un război ce are la bază conflictul religios, și anume Războiul de Treizeci de Ani. În scurt timp, rațiunea de stat va triumfa asupra rațiunilor Credinței, iar interesele dinastice, econo-mice și coloniale vor dezlănțui fără încetare războaie între state, care se vor extinde pînă pe continentul american. Astfel, tot ceea ce alcătuiește Europa o și dezbină, iar tot ceea ce o dezbină o și alcătuiește
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ce ni se atribuie în marea, spectaculoasa prefacere a lumii de azi? Să fie așa de rezistent cercul vicios în care ne-a plasat atâta timp o dictatură tâmpă și mioapă? În adevăr, pentru ca reformele politico sociale și economice să triumfe e nevoie de un alt spirit, care nu se poate obține decât pe seama unei reforme morale, iar această reformă își trage adesea argumentele din sfera vieții materiale. Mai există, desigur, o șansă: minunea! Dar cine a crezut că abolirea unei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
care cred în puritatea sentimentului. Personajele parcurg cu emoție și cu participare drumul ce desparte efemerul de etern, cunoscând tensiunea ezitărilor, a întrebărilor aparent fără răspuns, gustul abandonului și al clipei de fericire. Bubasta, un Iago al Egiptului antic, va triumfa, împingându-l pe Amenhotep în viciu și ruină morală, în vreme ce Ti, dezamăgită în dragostea sa, se va sinucide. Dincolo de aparenta distanță dintre conflictul acestei lucrări și zona de interes a dramaturgiei românești interbelice, meditațiile și destinele personajelor au numeroase tangențe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]