1,671 matches
-
mai trece ani buni... Fermierul nu-și 184 poate stăpâni mirarea despre călătoria noastră la acest capăt de lume, numai din considerente turistice, totul Îi pare o aventură deosebit de primejdioasă și mai ales costisitoare. Din această perspectivă, a omului care trudește din greu pământul roșu și suportă vitregiile climatului australian, o plecare cât de mică, de câteva sute de kilometri de fermă, fie și până În splendidul metropolitan Sydney, este un vis la care aspiră mulți compatrioți de-ai săi. Sunt oameni
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
la noul mediu, uneori ostil, respingerea din partea băștinașilor, relațiile conflictuale cu aceștia În urma extinderii fermelor și a acaparării terenurilor de vânătoare de către coloniști...Cum se desfășura o zi din viața noilor veniți? Ce forță i-a determinat să rămână, să trudească pe aceste pământuri, să Încerce În timp o coabitare cu aborigenii maori și să clădească În o sută cincizeci de ani o 342 civilizație, cu particularități deosebite, cu un spirit mai accentuat al muncii, prosperității și democrației. Pare un adevărat
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
subordonați, slujindu-l și fiind supuși instrucțiilor sale”. Scrisorile autentice ale lui Paul atribuie și femeilor titluri misionare ca acela de colaboratoare (Priscila), frate/soră (Apfia), diakonos (Febe) și apostol (Iunia). De obicei îi identifică pe colaboratori cu cei care „trudesc”. Fără a intra în detalii, vom încerca să înfruntăm problematica desfășurată în jurul cuplului de colaboratori Priscila și Acvila. Ei l-au întâlnit pe Paul în anul 50 la Corint și au lucrat cu el timp de un an și jumătate
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
orice voință de a-și guverna împreună destinul. Noi nu subscriem optimismului acelor sociologi 3 care, prelungind în felul lor tema tocquevilliană a dezvoltării "egalității condițiilor", identifică în progresia individualismului, nu oboseala democrației, ci o nouă afirmare a indivizilor care trudesc, un "anume grad de conștiință"1 a complexității funcționării democratice a societății. Spre deosebire de Paul Yonnet, nu percepem în societatea de consum [...] o aprofundare, o extindere a procesului de democratizare"2. Asimilarea dezvoltării democratice cu democratizarea moravurilor duce, cu siguranță, la
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
-l înșfăca și intra cu dânsul într-un bordei; pe urmă ieșea, îl punea iar cu gura la soare, și tot așa făcea... Drumețul nostru, nedumerit, zise: -Bună ziua, om bun! -Mulțămesc dumitale, prietene! -Da’ ce faci aici? -Ia mă trudesc de vro două-trei zile să car pocitul ist de soare în bordei, ca să am lumină, și nici că-l pot... -Bre, ce trudă! zise drumețul. N-ai vrun topor la îndemână? -Ba am. -Ie-l de coadă, sparge ici, și soarele
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
rămîn, Las' să fugă cel înțelept; Pungașul devine un fugar nebun, Nu nebunul pungaș, ce-i drept. KENT: Unde-ai învățat asta. nebune? BUFONUL: Nu-n butuci, nebunule. (Intra Lear cu Gloucester) LEAR: Refuză să-mi vorbească? -S osteniți, bolnavi, Trudiți de drumul nopții-ntregi? Pretexte doar, Semne de părăsire și revoltă! Mergi, Adu-mi mai bun răspuns. GLOUCESTER: Stăpîne drag, Stii firea înfocată-a ducelui, Ce neclintit, nenduplecat e el Cînd s-a pornit. LEAR: Moarte și răzbunare și prăpăd
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
întreprinderi (firme, ferme și altele) care sînt în proprietatea privată a unor indivizi sau a unor grupuri. Principalul scop al acestor entități este cîștigul pecuniar sub forma salariului, a profitului, dobînzilor și rentei. Cei care conduc întreprinderile nu trebuie să trudească pentru a atinge scopuri mărețe, pretențioase și cu șanse neclare de reușită, cum ar fi bunăstarea generală și binele public. Ei se conduc doar pe baza stimulentelor ce țin de propriul interes. Și deoarece piața furnizează proprietarilor, managerilor, lucrătorilor și
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
și Rădăuților? Cum nu ai văzut în viața ta un om muncind! Cu inima, în fugă. Este și sprinten, slăbuț, dar avea, deja, peste 60 de ani! După câteva ore, în care noi am privit, iar Î.P.S. Pimen a trudit, ne-a invitat la masă. Am mâncat, cu toții, doar un borș de fasole. Atât. Și a fugit înapoi la treabă. După acea zi, mi-e greu să am o rea părere despre Î.P.S. Pimen... Liviu Antonesei: Sigur că e
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Bichat e smuls vieții în vara noului început de secol, la numai 29 de ani, dar nu înainte de a face cunoscută și opera magistrului său Pierre Desault pe care o prezintă sub titlul: Oeuvres chirurgicales (1798). Pe lângă tratate, Bichat a trudit și la fondarea societății medicale de emulație (Société médicale d’émulation - 1796). Fructificând metodologic pe Haller, Spallanzani, Bordeau și manifestând rigoarea științifică a experimentaliștilor, de anvergura lui Morgagni, Bichat unește de fapt medicul, cu anatomistul, cu chirurgul, cu fiziologul și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
puterea, hoția, crima, desfrânarea, lumea colorată în care mișună copiii Gropii, hoții ce impuneau legea forței, babele bârfitoare ce răspândeau zvonurile, țiganii lăutari care stârneau o veselie dezinhibată, cârciumarii și negustorii ce se străduiau să prospere, ceferiștii și zidarii ce trudeau pentru a trăi de pe o zi pe alta. Limbajul frust, jargonul și argoul creează atmosfera mahalalei Cuțarida, a Gropii, locul unde se deversează gunoaiele Bucureștilor, în jurul căreia se consumă drame umane, locul dominat de autoritatea starostelui, Bozoncea, un tip vechi
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și trăsăturile și pielea lor. Ai făcut ca popoarele străine să fie diferite. Ai făcut un Nil În Duat șlumea subteranăț și Îl duci unde vrei, ca să dai viață oamenilor, așa cum i-ai creat tu. Tu, stăpânul tuturor, cel care trudești pentru toți. O altă caracteristică fundamentală a acestui zeu este imposibilitatea de a-l cunoaște, trăsătură care, chiar și În cele mai vechi texte este un atribut obligatoriu al divinității: „Cât de multe sunt lucrările tale! Ele sunt necunoscute privirii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
masele prin literatură și "dacă există ceva care poate îndeplini sarcina de a le ridica, acesta este numai naționalismul, dat fiind că, întîmplător, o națiune are suflet; pe cînd o gloată internațională și vulgară, "poporul", care nu face decît să trudească și să sufere, nu are nimic de acest fel"62. Pentru poporaniști, faptul că moșierul sau exploatatorul erau români sau aparțineau altor grupuri etnice era irelevant. Unicul lor interes era ajutorarea țăranilor și a muncitorilor. Pentru ei, numai țăranii și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Așa cum explica el ulterior: Aici viața era înnăscută, nu făcută." Neguțătorii din Leipzig aveau îndelungate relații comerciale cu România (după numele cărora a fost botezată Strada Lipscani din București). Era altceva decît viața "solemnă și precisă de la Berlin". Iorga a trudit cu înflăcărare în arhive, unde a găsit doar cîteva documente privind istoria României din secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Fericit, i-a scris despre ele lui Xenopol, fără să-și dea seama, în naivitatea sa, că încălca
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
adevărata putere care se ascundea în spatele lui Constantin Brîncoveanu. Iorga a vizitat orașele Assisi, Orvieto și Urbino, a coborît la Ancona, iar de acolo a traversat marea ca să ajungă la Zara. De aici s-a îndreptat spre Ragusa, unde a trudit mult timp în arhive și a fost copleșit de frumusețea orașului. Așa cum spunea el, "în Dalmația mă simt ca în Italia, cu toate că nu sînt în Italia". De la Ragusa s-a întors la Bari, apoi la Danzig, în nordul Germaniei, unde
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ceea ce considera el a fi) adevărul cel de pe urmă: națiunea. Iată cîteva fragmente din editorialul său: "A sosit ceasul pe care l-am așteptat mai mult de două veacuri, pentru care mi-am trăit viața, un țel pentru care am trudit, scris și luptat și la care am visat întotdeauna". După care declara: Ne cerem dreptul la viață!" și continua: "Bătăile din miez de noapte ale clopotelor noastre care exprimă bucuriile și necazurile noastre" (clopotele au proclamat mobilizarea și războiul pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pentru România, de ce să nu fac și eu ceva pentru dumneavoastră?", a răspuns șoferul taxiului 190. Iorga n-a încetat totuși să creadă că țara va face apel la el, declarînd că "trebuie să mi se dea puterea ca să pot trudi pentru România". Acest lucru a devenit o speranță exprimată iar și iar191. La ideea aceasta de a fi acolo unde țara avea nevoie de el și de a-și sluji țara nu a renunțat niciodată; ea l-a însoțit pînă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
unei vieți urîte și zgomotoase", unde lumina îl orbește, iar aerul este poluat de reziduurile fumului și înnegrit de particulele de cărbune. Aici, în locuința lui dintr-un colț al unui bloc, expus unui mediu în continuă schimbare și dezordonat, trudește acest biet om modern. Truda lui îl stoarce (de toată vlaga) și îl forțează să-și caute refugiu în plăceri care îi distrug nervii bolnavi. Martirul acesta al unei civilizații absurde e singur. Familia este (doar) o amintire. Atunci cînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
camarilei și avusese unele conflicte personale cu generalul. Din spirit de noblețe, dar în mod nechibzuit, Iorga îl apăra încă pe rege în editorialele lui: Carol era "un bun rege" și "iubit de poporul român". El susținea că regele Carol "trudește pentru binele țării (sic!)". Așa încît împrejurările fuseseră cele care îl făcuseră nepopular 22. Pe parcursul lunii septembrie, rușii au provocat incidente de graniță amenințătoare în zona lor prioritară, Delta Dunării. La rîndul lor, ungurii au dat clar de înțeles că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lumi să afle realitatea. R. W. Seton-Watson, A History of the Romanians, Cambridge, England, 1934, pp. 394, 395, 401 și 428. 23 Un consul britanic din timpul secolului al nouăsprezecelea afirma: "Poate că nu există un alt popor care să trudească sub o asuprire mai crîncenă, datorată efectului puterii despotice, și mai împovărată de impozite și taxe decît țăranii din Valahia și Moldova." W. Wilkinson, An Account of the Principalities of Wallachia and Moldavia, London, 1820, p. 155. 24 Ștefan Zeletin
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Române, care a purtat drapelul gloriei românești peste depărtări de margine răsăriteană până la râul Volga, apoi în apus, până la Budapesta și Praga. De la temnița Aiud, Zarca, Gheorghe Mântulescu a fost coborât în adâncul pământului la mina de plumb Valea Nistrului, trudind timp de patru ani. Aici el a lucrat ca perforator, munca cea mai grea și cea mai periculoasă. A lucrat fără mască de protecție, fără aer. Lucra cu un burghiu rusesc depășit tehnic și greu ce avea 35 de kilograme
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
al poetului presupune așadar orgoliul unei origini umile, convertite Într-o noblețe aparte, aceea a apartenenței de neam și de clasă, al căror exponent se simte autorul. Sentimentul comuniunii ancestrale cu mulțimea de bătrâni care s-au stins În timp trudind În anonimat, dar nu Înainte de a-și depune osemintele În sufletul urmașului, explică aici o dată mai mult demnitatea cu totul specială pe care Arghezi o Împrumută hrisovului său care, În virtutea apartenenței la un destin istoric supraindividual, devine „al nostru”. Opera
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]