1,961 matches
-
cînt un cîntec frumos; poți să plîngi sau poți să cînți și tu; trebuie doar să-mi promiți că te ridici în picioare și plecăm de aici. Încetul cu încetul, căpriorul trebui să recunoască: ceea ce vedea, din umbra îndepărtată a tufișului după care era ascuns, era real. Puiuțul nu numai că supraviețuise, dar se mai afla și sub protecția atacatorului! Se întoarse, la fel de nevăzut, la căprioară. Privirea lui năucă o bulversă. Era de rău? Era de bine? Căprioara nu mai suporta
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nemișcat, privindu-i cu seninătate. Și vocea lui îi susura melodios în urechi. Și puiul era viu și nevătămat. Și toate astea la un loc erau mai mult decît putea ea înțelege. Întoarse capul după căprior. Acesta rămăsese în dosul tufișurilor, urmărind incredibila scenă. În cele din urmă, căprioara reuși să articuleze: Nu știu cum să spun asta. Îți mulțumesc pentru că l-ai cruțat. Îți mulțumesc pentru că ne lași în viață. Nu înțeleg, dar nu asta contează acum. Important e că ai o
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Peretele se umflă cu o viteză surprinzătoare, ca și când nu un om, ci o bestie feroce ar fi alergat În direcția lui. Poetul Își aminti cu groază că văzuse ceva asemănător la o vânătoare de mistreț, pe colinele Împădurite de pe lângă Fiesole. Tufișurile se deschiseseră În același fel, cu o clipită mai Înainte ca un exemplar enorm să se precipite afară din desiș, sfâșiind cu colții burta calului său. Un fior În scutură, la gândul acela. Din spate, gărzile se apropiau și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi, la o examinare mai atentă, o tentativă grosolană de decor: la unul din capete, obișnuita mână necioplită schițase un soi de cavernă ce dădea spre un plai deșertic, Întrerupt ici și acolo de fragmente de stâncă și de câteva tufișuri scheletice. Din fundul acestei deschideri izbucneau niște lungi limbi roșii, o jerbă de flăcări incandescente. În partea opusă, un palid albastru de fond acoperea Întreaga suprafață a pânzei, Întrerupt de petele alburii ale unor nori Împrăștiați la nimereală, În timp ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
european pe care-l abandonează apoi amețiți pe noptieră. — Ce prostie, rînjește Gulie, lipindu-și de buze chiștocul de țigară, trăgînd în piept încă un fum, asta v-ar fi de ajutor, dom’ Roja? întreabă rupînd o creangă dintr-un tufiș, apucîndu-se s-o curețe de frunze. — Ciudat, zice Dendé, nu mi-am închipuit că Echinoxiul de Toamnă o să ne prindă tot pe poziții. Timpul nu e defel galanton cum credea cardinalul Mazarin pe vremea Regelui Soare, dar nici ca un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să secere în carnea fragedă. Măcelul a durat cam o jumătate de oră. Prelatele camioanelor nu erau toate lăsate pînă jos, așa că țintele au fost mai ușor de reperat. Focul deschis de bateria de artilerie bine camuflată în dosul unor tufișuri a luat convoiul prin surprindere. Majoritatea nenorociților n-au mai avut timp nici măcar să-și scoată mîinile din buzunare, darmite să-și mai apuce armele și să riposteze. Nici măcar locotenentul care avea comanda n-a reușit să reacționeze fiind cadorisit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
calitate paradoxal tropicală, pentru că fiecare ramură laterală, fiecare bifurcație, fiecare coamă a acestor pitici Împovărați de ani este Încotoșmănată În alte plante - nu numai de micuțele polipode ale majorității pădurilor de foioase, ci de ferigi uriașe, desfășurându-și elegant penajul; tufișuri de afini, ierburi, perne gigantice de mușchi și festoane de licheni. Grohotișul de bolovani de granit, golaș pe Întinderile pârloagelor bătute de vânturi, desfășoară aici o podea denivelată și haotică de movile și cocoașe năpădite de mușchi, care sporesc impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
și loveam în pară până când sudoarea îmi încețoșa privirea și simțeam că mi se-nmoaie brațele. Săream coarda și alergam pe dealurile din Elysian Park cu greutăți de un kilogram prinse de glezne, lovindu-mă de crengile copacilor și de tufișuri și luându-mă la întrecere cu maidanezii care mișunau pe acolo. Acasă mă îndopam cu ficat, friptură de vită și spanac și adormeam înainte să apuc să mă dezbrac. Apoi, cu nouă zile înainte de meci, l-am vizitat pe bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Lui Dulange îi căzu fața. Arăta ca un puști amenințat că i se ia ursulețul. — Răspunde la întrebare, Joe, interveni Russ. Dulange rânji. — Pân’ să le tai, avea țâțuci obraznice, cu sfârcuri roz. Picioarele le avea nițeluș cam groase, iar tufișul de sus era fain. Avea alunițele alea despre care i-am povestit maiorului Carroll și mai avea niște zgârieturi pe spate, destul de proaspete, de parcă ar fi fost biciuită. M-a luat cu furnicături, fiindcă mi-am amintit de „urmele ușoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de cincisprezece metri, aluneca în jos pe un cablu de sârmă groasă, în timp ce camerele de filmat filmau de zor, aparatele de fotografiat țăcăneau, mulțimea de gură-cască se holba ca vițelul la poarta nouă, iar politicienii beau șampanie. Praful ridicat de tufișurile smulse din rădăcini ne intra în nări. Orchestra Liceului Hollywood, așezată pe scaune pliante, stătea cocoțată pe o platformă fragilă, ridicată la numai câțiva pași de capătul scripetelui. În momentul în care litera „A“ se prăbuși la pământ, scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-o pe o cărăruie plină de praf, ce făcea înconjurul muntelui. Frunzișul des ne îngreuna urcușul, izbindu-ne în ambele părți. Harry o luă înainte, pășind în lateral pe o potecă ce ducea drept spre vârf. L-am urmat printre tufișurile care-mi agățau hainele și-mi zgâriau fața. După vreo cincizeci de metri de urcuș poteca ieși într-un luminiș străbătut de un fir de apă. Am zărit o căsuță cilindrică, din blocuri de zgură compactată, cu ușa larg deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să ciripească, iar soarele deja să usuce roua, însă pe malul celălalt, nici o mișcare. Lea a făcut un semn și Ruben, Simon și Iuda s-au aruncat în apă ca să-l caute pe tatăl lor. L-au găsit într-un tufiș, bătut și dezbrăcat, iar în jurul lui iarba și tufele erau la pământ, ca după o luptă. Ruben a alergat înapoi la noi și a cerut țipând o haină ca să-l acopere și apoi l-au cărat pe brațe pe deasupra apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu timpul. Când am închis capacul, am răsuflat ușurată că scăpam de un viitor nefericit. În noaptea dinaintea plecării din casa lui Nakht-re, am stat în grădină, m-am plimbat în jurul bazinului, mi-am trecut mâna peste fiecare copac sau tufiș, am tras adânc în piept mirosul lotusului în floare și al trifoiului înflorit. Când luna a început să apună, m-am strecurat în casă, am trecut pe lângă trupurile adormite și am ajuns pe acoperiș. Pisicile se țineau după mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am ieșit pe poartă și nu m-am oprit decât în pădure. Ceva mai târziu am auzit voci și am zărit două felinare; mă căutau, mă strigau, tata îmi promitea că nu mă va bate. Eu stăteam ascuns după un tufiș și tăceam. După ce au dispărut felinarele și nu s-a mai auzit decât vântul foșnind prin frunze, mi s-a făcut frică; nu izbuteam să-mi dau destul curaj spunându-mi că eram liber și aproape m-am bucurat când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu i-a plăcut mirosul? Dar ce, numai tu ai urinat acolo? Nu mirosea și propria lui urină? Ești aproape paralizat de spaimă. Mai bine te abțineai, nu veneai odată cu el. Mai bine erai câine și făceai undeva lângă un tufiș. Poate chiar în Olimp. Tot e Olimpul gol, de când zeii umblă pe la pisoarele muritorilor.” „Sportul atrage mulțimi din ce în ce mai numeroase. E un soi de anestezie în masă. Ea deturnează de la probleme serioase, și uneori vitale, o mare cantitate de energie. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
auzea decât clipocitul apei. Și răsunau înspre viitor sunetul zilelor toride, strigătele mele, "mai sus, mai sus", tot mai sus. Nu ne era frig, căci îmbrățișarea noastră liniștită încălzea barca ce ne plimba lin înspre plopii de pe marginea apei, printre tufișurile de nuferi înfloriți. Și pentru a adăuga un strop de gingășie, din lună picurau clopoței de argint ce ne intonau un cântec de veselie, desfătându-ne. În zare un stol de păsărele treceau de pe o parte pe cealaltă a lacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cotețe de porumbei, automobile stricate și hârdaie, către gurile pârâiașului Bucureștioara. Adică de unde Bucureștiul, cu asfalturile și cartierele lui, țâșnea, în jeturi cristaline și răcoroase, direct din pământ. Dădură ocol, tartorul evaluând, din mașină, suprafața actualei Grădini a Icoanei, cu tufișurile zburlite și platanii ei, turnați parcă dintr-o sticlă verzui-albăstruie, rotunjită ca fildeșul, unde, pe vremuri, băltea vrăjita apă a Bulindroiului, sau, după cum era alintată 97 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Genelul parșiv încremeni o clipă, cu străinul în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după zodiacul chinezesc... Și mai este Pin. Șase-șapte reîncarnări la activ. Glorie, sănătate, casă de copii. - Ce ne pasă nouă? și doar o jumătate de platoșă de sămânță scuipată se adăugă moviliței, care se ondula, încoace și-ncolo, ca un tufiș de plante marine. - Fiind lama răsturnată, bucurie de scurtă durată. Dușman al calomniei. Contrarietăți. La stânga elanului emotiv, trădare. La dreapta, galanterie scurtă și împărtășită... Fața lunguiață și neprihănită, dinții subțiri, dulce la sânge... - Seamănă cu semnalmentele de la vreun bucătar. Ori
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mandea... În boscheț te răstorn, dacă nu zici, cu glas tare, cât îți place să vezi lumea de pe manivela lui Arasel... Dacă nu-ți ții mâna pe manivelă și nu declari... Ca pe ultimul sac de cartofi te descarc în tufiș... - Sufletul mi l-ai ciuruit și mi l-ai scos, împuțitule... M-ai tulburat și transpirat mai dihai decât pe lacul Snagov... Lumea de 137 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI care, îndată ce le zări pe tîrfoaice, le și trânti
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întrecea pe sine ca să le facă pe plac tuturor clienților. Camera lui Susan și a lui Nick se afla într-o poziție de prim plan, în partea din spate a casei, având vedere la splendida grădină cu livadă, labirint din tufișuri meșteșugit tunse și o orangerie. Susan stătea la fereastră și admira priveliștea. De fericire, a oftat prelung. Femeia o adora pe Milly, dar, ca pentru toate mamele, naturale sau nu, ideea de a avea puțin timp numai pentru ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
îi aparținea Liviei Cramm. De fiecare dată când Deggle lăsa să-i scape vreo perlă neagră de înțelepciune de pe buzele-i taciturne, ea bătea din palme entuziasmată, ca o fetiță la pubertate căreia i se arată ceva deocheat în spatele unui tufiș, și exclama îentuziasmul făcând-o să-și piardă accentul meticulos studiat) Ai zice că-i taman dragul de Deggle în persoană ăl de-ți vorbește. Și se arăta extrem de încântată de ghidușia jocului ei de cuvinte. Atunci Vultur-în-Zbor își zăvora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
corect: cunosc fiecare centimetru al terenului. Și Irina îi trimise mingea în desiș. — O, Doamne! spuse ea cu o ipocrizie vădită. Am lovit și ți-am pierdut-o. El a plecat s-o găsească și tocmai căuta de zor în tufișurile dese care mărgineau capătul grădinii lui Cerkasov, când a auzit un foșnet în spatele lui. S-a întors și a văzut-o pe Irina dezbrăcându-și rochia. — S-ar putea agăța de ceva și s-ar rupe, a spus femeia. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
crescut mare, e o comoară de fată, îi ajută pe bătrâni, are grijă de sugacii urlători ai tinerilor căsătoriți, citește mult, coase mult, gătește mult, dar fetele de optsprezece ani ar trebui să se distreze mai mult. Elfrida Egde Pe sub tufișuri, pe sub crengi, Se joacă singură, se-atinge Sau cu Reg pofta de joc își stinge. — O, Elfrida, hai cu mine să dăm o tură. — Nu, nu prea cred, mulțumec. Dacă vii, o să-ți arăt jucăria mea. — Jucăria ta nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
seama că explicația nu putea fi atât de simplă. E cam de înălțimea unui om și e cioplit perfect în piatră. Arată ca un gigantic trandafir geometric și de aceea îl numim acum Trandafirul de Piatră. Se afla în mijlocul unui tufiș. Nu cred că a fost ascuns acolo în mod intenționat. Pur și simplu era acolo. Mi-am croit o potecă până la el, zgâriindu-mi mâinile și rupându-mi puțin mâneca hainei. Aici este punctul în care trebuie să-ți alungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu-mi golisem nici sânul stâng și-mi mai rămânea dreptul. Apoi am auzit o voce de femeie vorbind pe un ton animat, o voce care impunea autoritate prin căldura ei: —Domnilor, de ce nu vă duceți dumneavoastră să profitați de tufișurile din jur? Acesta este unul dintre avantajele biologice pe care le aveți față de noi, doamnele. Am o bănuială că doamna Reddy are mai multă nevoie de toaletă decât dumneavoastră. Vă mulțumesc mult. Când am ieșit, zece minute mai târziu, Jill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]