6,704 matches
-
Teheran. În Occident, tunul e un instrument de luptă sau de paradă; În Persia, el e și o unealtă de tortură. Dacă vorbesc despre asta este pentru că, odată ajuns la incinta circulară a Teheranului, am fost confruntat cu spectacolul unui tun căruia i se dăduse cea mai atroce folosință: În țeava largă fusese așezat un bărbat legat fedeleș, căruia nu i se vedea decât țeasta rasă. Trebuia să stea acolo, În soare, fără hrană și apă, așteptându-și moartea; și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de dezordine, puțin zgomot, oamenii ceruseră refugiu, bast, după cum spun persanii, altfel zis, se dedicau unei rezistențe strict pasive, la adăpostul unui sanctuar. Existau mai multe sanctuare În regiunea Teheranului: mausoleul șah-Abdul-Azim, grajdurile regale și, cel mai mic dintre toate, tunul pe roți din Piața Topkhane: dacă un fugar se agăța de el, forțele de ordine nu mai aveau dreptul să-l atingă. Numai că experiența lui Djamaledin dovedise că puterea nu tolera multă vreme respectiva formă de protest. Unica imunitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
inevitabil măcel, sau dacă era necesar să aștepte, apatic, ca preparativele loviturii de stat să se fi Încheiat. Căci tocmai asta mai Întârzia asaltul cazacilor. Liakov, Înconjurat de ofițeri ruși și persani, era ocupat să-și așeze trupele, ca și tunurile, al căror număr a fost de șase În acea zi, cel mai puternic fiind instalat În Piața Topkhane. În mai multe rânduri, colonelul trecu călare prin raza de ochire a apărătorilor, dar personalitățile prezente i-au Împiedicat pe „fiii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
incident drept pretext să invadeze Persia. Către mijlocul dimineții, a fost dat ordinul de atac. Deși inegală, lupta a durat vreme de șase sau șapte ore. Printr-o serie de lovituri curajoase, oponenții au reușit să scoată din uz trei tunuri. Nu era decât eroismul disperării. La apusul soarelui, steagul alb al Înfrângerii a fost ridicat pe cel dintâi Parlament din istoria persană. Dar, la câteva minute după ultima Împușcătură, Liakov le-a ordonat artileriștilor să-și reia tirul. Instrucțiunile țarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
rece, n-am tras nici un cartuș. Dar tu? — Nici eu. — Să ai În cătare capul unui necunoscut și să apeși pe trăgaci ca să-l ucizi... Fazel sosi peste câteva clipe. Jovial. — Cum vi se pare surpriza mea? E un vechi tun francez, un de Bange, pe care ni l-a vândut un ofițer din armata imperială. Se află pe acoperiș, veniți să-l admirați! În curând, Îl vom instala În mijlocul celei mai largi piețe din Tabriz și vom scrie deasupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un de Bange, pe care ni l-a vândut un ofițer din armata imperială. Se află pe acoperiș, veniți să-l admirați! În curând, Îl vom instala În mijlocul celei mai largi piețe din Tabriz și vom scrie deasupra lui: „Acest tun a salvat Constituția!” I-am găsit vorbele mult prea optimiste, deși nu puteam contesta că obținuse, În câteva minute, o victorie Însemnată. Obiectivul Îi era limpede: să păstreze o insuliță În care ultimii devotați ai Constituției să se poată aduna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să poată reflecta Împreună asupra acțiunilor lor din viitor. Dacă ni s-ar fi spus, În acea tulbure zi de iunie, că, doar cu cele câteva străduțe Întortocheate din bazarul din Tabriz, câteva zeci de puști Lebel și singurul nostru tun de Bange, aveam să redăm Întregii Persii libertatea furată, cine-ar fi crezut-o? Și, totuși, chiar asta s-a Întâmplat, dar nu Înainte ca cel mai curat dintre noi să plătească cu viața. XXXIX Întunecate zile În istoria patriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
urmărind cu fervoare cele mai mici urme ale creionului său, care sporea tremurul felinarelor de vânt. Deputatul se ridică. — Inamicul se află Încă sub șocul pierderilor pe care i le-am produs. Ne crede mai puternici decât suntem. N-are tunuri, nici nu știe câte avem noi. Trebuie să profităm de asta ca să ne extindem, fără zăbavă, teritoriul. Șahul nu va Întârzia să trimită trupe, ele vor ajunge la Tabriz În câteva săptămâni. Până atunci, trebuie să eliberăm orașul În Întregime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
loc cu un zâmbet? Are vreun regret? Când o voi revedea, și nu vom fi singuri, va fi distantă sau complice? Voi merge din nou pe seară, voi căuta În ochii ei o credință”. Dintr-odată, răsună un bubuit de tun. M-am oprit, am ciulit urechile. Să fie oare bravul și solitarul nostru de Bange? Urmă un moment de tăcere, apoi un schimb intens de focuri, În fine, liniște. Mi-am reluat preumblarea, cu un pas mai puțin apăsat; Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
intens de focuri, În fine, liniște. Mi-am reluat preumblarea, cu un pas mai puțin apăsat; Îmi țineam urechea ciulită. Se produse un nou bubuit, urmat imediat de un al treilea. De această dată, m-a cuprins neliniștea; un singur tun nu putea să tragă Într-o astfel de cadență, trebuia să fie două sau chiar mai multe. Două obuze explodară la câteva străzi de mine. Am luat-o fugă. În direcția fortăreței. Fazel Îmi confirmă numaidecât vestea de care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
13, două mii de oameni Își făceau intrarea În capitală, printr-o poartă nepăzită dinspre nord-vest, din vecinătatea legației franceze, sub privirea Înmărmurită a corespondentului ziarului Le Temps. Numai Liakov a mai Încercat atunci să reziste. Împreună cu trei sute de oameni, câteva tunuri vechi și două Creusot cu tir rapid, el reuși să păstreze controlul asupra câtorva cartiere din centru. Luptele continuară, cu Înverșunare, până pe 16 iulie. În acea zi, la ora opt și jumătate dimineața, șahul veni să se refugieze la legația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aș fi văzut-o, nu mi-ar fi folosit ca să înțeleg mai mult, fiindcă mama face deseori o față din asta, de ai zice că se așteptase la altceva. Apoi, există călătorii ca la Jules Verne. Te bagi într-un tun și, puțin mai târziu, te trezești pe lună. Ori nimerești într-o călătorie pe care n-ai plănuit-o. Atunci fie te-ai întâlnit cu căpitanul Nemo, fie ai naufragiat. Nu știi cum să ajungi înapoi acasă și ai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
eu, am zis. Am pus cartea la o parte, am stins lanterna, am luat-o în brațe și am sărutat-o. Bezna nopții și sunetul ploii ne învăluiau. — Ce-ar zice Reiko dacă ne-ar vedea? — Nu te-ngrijora, doarme tun. Și când doarme, apoi doarme, nu glumă. Naoko m-a întrebat apoi: — Mai vii să mă vezi? — Vin. — Chiar dacă eu nu pot face nimic pentru tine? Am dat din cap. Îi simțeam sânii lipiți de pieptul meu. Am urm\rit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
e că-i degeaba. Atacul Ăsta e conceput greșit, și-atunci e degeaba. Am ajuns să mă pricep bine la tancuri. Dac-aș avea timp, aș putea pregăti niște tanchiști buni. Și dac-am avea niște tancuri puțin mai rapide, tunurile nu ne-ar face atîtea probleme cîte ne fac acum, cînd n-avem mobilitate. Și, ascultă la mine, Hank, nu-s ceea ce credeam noi c-o să fie. Mai ții minte cînd toată lumea zicea: „Ah, numai dac-am avea tancuri“? — Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ele. Uneori nici nu se mai desfășoară pe flancuri. *** — Știu. Dar, vezi tu, dac-am avea tanchiști pricepuți ar face așa: ar lua-o Înainte și ar trage cu mitraliera și apoi ar rămÎne În spatele infanteriei, de unde ar trage cu tunul și ar acoperi astfel atacul infanteriștilor. Și Între timp alte tancuri ar putea ataca cuiburile de mitralieră ca și cum ar fi o cavalerie. Și ar mai putea Încăleca În linie o tranșee și să tragă de pe flancuri. Și așa ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În crescendo al obuzelor care veneau spre noi și, trecînd pe deasupra capetelor noastre, se duceau mai departe. Ca de obicei, artileria era cam slabă. Nu erau decît patru baterii acolo, cînd de fapt ar fi trebuit să fie patruzeci, și tunurile nu trăgeau decît cîte două deodată. Atacul eșuă Înainte să ajungem noi jos. — SÎnteți ruși? mă-ntrebă un soldat spaniol. — Nu, americani. Ai cumva niște apă? — Da, tovarășe. Îmi Întinse o ploscă din piele de porc. Rezerviștii erau soldați doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lucreze cu tine și se repune pe picioare, toți vorbesc acum de tine În acele Mări ale Sondelor, Îi dai sfaturi până și maharajahului din Brunei, pentru o campanie Împotriva dajakilor de pe fluviu, reușești să repui În funcțiune un vechi tun din vremurile lui Tipp Sahib, Înjghebat din te miri ce, instruiești o echipă de malaezieni devotați, cu dinții Înnegriți de betel. Într-o luptă de lângă Bariera de Coral, bătrânul Sampan, cu dinții Înnegriți de betel, Îți face scut cu propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și tot pe neștiute a hotărât să mă pedepsească. Lăsând deontologia deoparte, m-a psihanalizat gratis. Inconștientul Îi mușcă până și pe paznicii lui. Povestea marchizului Lantenac din Quatrevingt-treize. Corabia Vandeenilor rătăcește pe furtună În largul coastelor bretone; deodată, un tun se desprinde din lăcașul lui și, În timp ce corabia rulează și tanghează, o ia la goană de la un bord la altul și, ca un monstru uriaș ce este, riscă să desfunde babordul și tribordul. Un tunar (vai, tocmai cel din neglijența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
desprinde din lăcașul lui și, În timp ce corabia rulează și tanghează, o ia la goană de la un bord la altul și, ca un monstru uriaș ce este, riscă să desfunde babordul și tribordul. Un tunar (vai, tocmai cel din neglijența căruia tunul nu fusese asigurat cum trebuie), cu un curaj fără seamăn, cu un lanț În mână, se aruncă sub matahala care-i gata să-l facă chisăliță și-o oprește, o țintuiește În loc, o duce la ieslea ei, salvând corabia, echipajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cămașa respectivă. O comandă și se apucă de lucru. Nu mult, însă. Puțină destindere nu face gaură-n cer. Cu un clic deschise game-ul de strategy. Subiect: invadarea Seul-ului de către către comuniștii coreeni din nord. Mișcări de trupe, tunuri, tancuri, execuții sângeroase. Trecuse la al doilea nivel când țârâi mobilul. Alarma de la reminder: era aniversarea nevesti-sii, Sabina, zisă Saab. Trebuia să-i scrie ceva; dar ce? Și ea-i scrisese ceva de ziua lui. S-o sune direct? n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
compătimească. - Uite, uite, vezi cum mă lasă? a împânzit casa de mâțe, scheise! și pe mine nici nu mă bagă-n seamă. Dumnezeii măsii de nenorocită! și eu i-am trecut apartamentul pe numele ei...un dobitoc. Was ist zu tun? m-aș ridica de-aici să sparg totul cu toporul, toată munculița de-o viață, futu-i! dacă trăia Mama nu se ajungea aici. E ca la țâgani. Auzi-o cum dărâmă blocul cu muzica aia drăcească! da-i posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-te cu gândul că Prințesa noastră va face o carieră frumoasă muzicală. — Cât mi-aș fi dorit o doctoriță în casă! — Ptiu pe limbă! Tata Sebi, să n-ai nevoie de doctori în casă. Ha!ha!ha! să fii sănătos tun, îl mângâia Prințesa care se familiarizase de-a binele cu ei. Dacă vreți voi așa, așa să fie, se consola Sebi. Va trebui să-ți fac rost de un pian. — Da!sare Prințesa veselă și-l îmbrățișează pe Eusebiu. — Știu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Zbanggg...! Zdronccc...! Ieșiți la vedere, caraghioșilor, ieșiți, nemernicilor, ca să vă stâlcim mutrele, la toți! Hai...! Lepădăturilor! Porcilor! Bandiților! Muiștilor! Bum-mmm...! Bum-mmm...! Bum-mmm...! Alte pălituri sonore, în metal! Mai îndesate, mai vârtoase, mai sfruntate, decât primele. La egalitate cu reculul unui tun naval! Pleacă de lângă ușă, omule! Stingeți luminile, imediat! ordonă Îngerul. Trosccc...! Un nou și încă și mai acut zdrăngănit, în geamuri! A-aa! Tot nu vreți ca să vă potoliți?! Bagabonților! Ei, las' că vă potolesc eu, pe voi, pe loc
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
morți, cu suferinzi, cu internați, carantinați și cu tot tacâmul. Periculoasă și supărătoare... Dar va trece! Peste două puncte... Sau peste trei sau peste patru, la mahomedani, va fi niscaiva revoluție. La Ierusalim, pe-aproape de Biserica Nașterii Domnului, vor bubui tunurile. Pe Esplanadă, niște moschei străvechi se vor dărâma, va fi mare scandal, bastoane, pietre, pumni, scuipați, emoții, declarații, vânzoleală, războiul va ciocăni, hăt! până la ușa bătrânei Europe și arabii le vor tăia din start petrolul, tuturor necredincioșilor. Și vor ieși
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mic cu mare, și-au pus mâna pe topoare și-au făcut o vâlvătaie de a mers vestea în toată lumea. Au pierit ei mulți, nici vorbă, că nici boierii lor nu s-au dat bătuți și-au scos călărimea și tunurile să-i potolească. Iar țarului lor, când a văzut atâta sânge și omor, i s-a făcut milă de toți și le-a dat poruncă mare: "Stați, măi boieri și măi oameni, să fac eu dreptate și să pun pace
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]