1,788 matches
-
nebună, cu o orchestrație de tipul Berlioz, aproape genială: Mihnea încalecă, calul său tropotă, Fuge ca vântul. Sună pădurile, fâșie frunzele, Geme pământul; Fug legioanele, zbor cu cavalele, Luna dispare; Cerul se-ntunecă, munții se cleatină; Mihnea tresare. Fulgerul scânteie, tunetul bubuie; Calul său cade; Demonii râseră; o, ce de hohote! Mihnea jos sare. Însă el repede iară încalecă, Fuge mai tare; Fuge ca crivățul; sabia-i sfârâie În apărare. Aripi fantastice simte pe umere, Însă el fuge; Pare că-l
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Însă el fuge; Pare că-l sfâșie guri însetabile, Hainele-i suge; Baba p-o cavală iute ca fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fâlfâie Pe oseminte; Barba îi tremură, dinții se cleatină, Muge ca taur. Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur. O, ce de hohote! râseră demonii, Iadul tot rîse! Însă pe creștetul munților zorile Zilei venise. Popularitatea lui Bolintineanu au făcut-o Bătăliile românilor, compuneri în genere mecanice, părând adesea niște parodii, oratorice, sentențioase, alcătuite
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
narcotice și halucinogene utilizate în vrăjitorie. A învățat să aibă viziuni și să le interpreteze. S-a autodenumit profet al lumii occidentale. A promis controlul emoțiilor, echilibrul, fericirea prin consumul de peyotl. Alți șamani contemporani. Danièle vazeilles, specialistă în „Pasărea Tunetului” și în „Bizonița albă” de la indienii Sioux, obiectul tezei sale de doctorat, „deși nu posedă viziunea șamanică, vede foarte bine tot ce ține de șamani și de exportul de șamanism”. alți inițiați în șamanism dau „lecții de învățare a roții
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
poetice și a originii acestora într-un tărîm de nepătruns, insondabil, întunecat, eteric; precum și observarea de către Chatterton a stării degenerate a societății din vremea lui. Ethelgar, A Saxon poem / Ethelgar, un poem saxon (4 martie 1769) - "nori negri" "răzbubuind cu tunet" "pe munții morții", "nori suri", "zvîrliți de vînturi șuierînd", "sărind peste șuvoaiele ce se rostogolesc", plutind peste "pădurea cea străbună"; lupul urlînd, "groaznic ca glasul rîului Severn"; "planta morții" tămăduind "rana sabiei"; cînd "marea de suferință și necaz" copleșește sufletul
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Prologue. Intended for a dramatic piece of King Edward the Fourth / Prolog. Pentru o piesă dramatică Regele Eduard IV de William Blake, care începe cu faimosul vers "O for a voice like thunder" / "O, de-ar exista un glas ca tunetul", și în care tema obsesivă este întrebarea "Who can stand?" / " Cine poate sta-n picioare?" (Blake 1979: 33). Prin aceasta Blake pare a intra în dialog cu Chatterton, căruia îi răspunde poetic printr-o întrebare ce poartă în subtext tocmai
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
veacuri” (Psalmul 142) O, lanțuri cu butuci grei, ferecați cu nituri arse-n foc! O, cătușe cu zimți de oțel care ați împodobit gleznele și mâinile mele! Vă fericesc, limbi grăitoare care vor glăsui veșnic cu dangăt de clopot și tunet de foc în acest secol sângeros - infern diavolesc - cu inimi mutilate, cu trupuri strivite, răpuse de grele morți!... Cu ochii duși dincolo de clipa când aștern pe hârtie aceste rânduri, privesc și ascult freamătul pădurii, susurul izvoarelor ce-mi dezmierdau auzul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Moța și Marin mergeau în Spania să-L apere pe Hristos, ca să nu fie impus Antihrist și la noi, partidul domnului Coposu, condus atunci de Ion Mihalache, fiindcă Iuliu Maniu se retrăsese din fruntea lui la Bădăcin, ca să atragă singur tunetele și fulegrele lui Jupiter Rex, preconiza și la noi formarea unui „Front Popular” de tipul spaniol sau francez, fronturi care, acum se știe, nu erau decât preludiu la instalarea în Europa a comunismului stalinist care, când s-a impus și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
crudă pentru ființa umană. Să fim conștienți de acest dușman care știe a lucra cu măiestrie. Să ne întoarcem la Hristos și vom birui. Azi suntem amenințați mai mult ca oricând. Trăim zile amare! Să nu ne lăsăm copleșiți. Cu tunete de foc și dangăt de clopot, chemare divină, să înfruntăm dușmanii, otravă murdară, și să privim încrezători albastrul zorilor și zilelor de mâine. Căința postumă înseamnă abur și pieire. SUNTEM DEZRĂDĂCINAȚI „Spune legenda că a fost o țară, Cu holde
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Ilea ( Peste îngrădire, Isvod pentru inimă, Zori, Popas la răscruce de veac), în timp ce Mircea Alexiu, Ionel Neamtzu și I. Săndulescu colaborează cu proză. Giuseppe Cifarelli publică aici câteva traduceri: Gabriele D’Annunzio, Unda și Canto nuovo (fragment), Giovanni Pascoli, Trăsnetul, Tunetul, Nădejdi și amintiri și Cucuveaua, Lionello Fiumi, Căutare zadarnică, Visul, Primăvară. Din „monografia impresionistă”, anunțată în curs de apariție la Editura Fundației „Regele Carol”, Al. Dima alege pentru T. Priveliște spre vestita cetate a Sibiului. Tot Al. Dima asigură în
THESIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290166_a_291495]
-
lumii în jos el nu a putut găsi nici un «sine». Ca și focul, atunci când combustibilul este complet ars, s-a liniștit. Pământul s-a mișcat încoace și încolo ca o femeie beată de prea mult vin [...] și tobele puternice ale tunetului au răsunat în aer. O boare plăcută adia blând, ploaia cădea dintr-un cer fără nori, florile și poamele cădeau din copaci înainte de vreme - în strădania lor de a-și manifesta venerația față de el”. Cele 10 000 de lumi au
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
bine întemeiată el va intra în Parinirvăṇa. „N-avea nici o grijă, Răufăcătorule, îi răspunde Cel Preafericit. Nu vei mai avea mult de așteptat”. Buddha renunță la voința de a trăi. În acel moment, are loc un teribil cutremur, însoțit de tunete asurzitoare. Ănanda îl întreabă pe Magistru care e cauza acestui neobișnuit fenomen și, aflând, îl roagă să supraviețuiască până la sfârșitul perioadei cosmice. Dar Buddha nu-și poate călca promisiunea pe care tocmai i-o făcuse lui Măra. „Este greșeala ta
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
a le primi în sânul lor, cu singura condițiune esențială ca să nu cuprindă nimic românesc. Drept probă luai condeiul și improvizai pe loc următoarea frivolitate rimată: eu și ea (Din Gablitz) Ca o liră fără sunet, Ca un fulger fără tunet, Ca un râu fără murmur, Ca o pasere tăcută, Ca o casă ce stă mută Și pustie împrejur; Astfel sunt și eu, vai mie! Formă fără melodie, Pur spectacol făr’ idei! De când dânsa nu-i sub soare Și puterea-mi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fi mai comic prin echivocitatea de a desemna tot așa de bine o hàrpă ca și o monetă turcă falsă. [Cele cinci versuri de la început, debutând fiecare prin câte un mare Ca formează o superlativă cacofonie.] Apoi «un fulger fără tunet», «o formă fără melodie», «o putere cântătoare», tot vorbe în vânt, fără nici un înțeles. 88 bucureștii de altădată În fine, un «vai mie!» era necesar, pentru a completa timbrul 49 sinagogic al acestei bufonade. [A doua zi o trimisei prin
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
un surâs seducător și șmecher, urma cu glasul blajin și ca într-o șoaptă: „Domnilor, n-aș voi să spun mai mult. Mă opresc aici“. Apoi, izbucnind deodată, ca un bubuit de tun: „Cine are urechi de auzit să auză!“ Tunete de aplauze și strigăte furtunoase 11 de bravo! ridicau o sală electrizată de atâta elocință. Și, gâfâind, auditorii ne uitam unii la alții spre a ne comunica nemaipomenita mulțumire. Această întâie întrunire a lui Fleva a fost un semnal. Îmi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să fie. „Cum puteai cere seriozitate de la ei, de la adunătura aceea de huruitoare și de spărgătoare de nuci! Cum puteai solicita Înțelegere pentru marile probleme ale tatii de la aceste râșnițe ce măcinau la nesfârșit pasta colorată a cuvintelor! Surzi la tunetele de mânie ale profetului, negustorii În caftanele lor de mătase, strânși În grupuri mici, se așezaseră pe vine În jurul munților de postavuri, comentând printre râsete calitățile mărfurilor. Bursa neagră risipea cu limbile ei repezi substanța nobilă a peisajului, o toca
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pânze”. De aici, aspirația eului liric de a se contopi cu rădăcinile, cu izvoarele, cu etnia, ca în poemul despre Dimitrie Cantemir (Ostatec al chemării tale). Pe aceeași linie se înscrie și ciclul de versuri Eminesciana, din volumul Inima și tunetul (1981), gravă meditație lirico-filosofică asupra trecutului și prezentului. Ideea de legătură organică și de continuitate este exprimată prin metafora „altoi pe o tulpină vorbitoare” - imagine arhetipală, cu multiple ramificații în întreaga lui creație, aflată sub semnul conjugării civicului cu intimul
DAMIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
1985), ultimul evocând anii din urmă ai domniei lui Ștefan cel Mare. A scris și pentru copii (culegerea de versuri Comoara, 1964), iar mai târziu și-a evocat copilăria dramatică în volumele De-a baba iarba (1972) și Inima și tunetul (1981). Eseul Pâinea (1976), volumele de publicistică Îngânduratele porți (1975) și Dialoguri la marginea orașului (1980) dezbat cu vervă probleme de etică și cultură generală, de artă și literatură. O carte originală este aceea scrisă împreună cu poetul leton Imants Ziedonis
DAMIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
tulpină vorbitoare, Chișinău, 1978; Ultima noapte a lui Nicolae Stoica, Chișinău, 1978; Salcâmul din prag, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1979; Dialoguri la marginea orașului, Chișinău, 1980; Maraton. În 7 ode, 2 digresiuni lirice si o elegie, Chișinău, 1980; Inima și tunetul, Chișinău, 1981; Melcul, Chișinău, 1981; Coroana de umbră, Chișinău, 1982; Pâinea în două cânturi (în colaborare cu Imants Ziedonis), I-II, Chișinău, 1984; Cavaleria de Lăpușna, Chișinău, 1985; Scrieri alese, I-II, pref. Eliza Botezatu, Chișinău, 1985; Poezii și poeme
DAMIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
furioase, aceste gesturi înspăimântă și induc o stare de teroare copilului. Terorizarea copilului: crearea unor sentimente intense de spaima copilului. Acest lucru poate fi făcut lăsând copilul pradă acelor situații de care știi că îi este frică: întunericul, zgomote intense (tunete, tunsul ierbii cu mașina) să stea singur în casă, șerpi și alte animale care îi sperie (copiii victime ale abuzului sunt, în general, speriați de animale), amenințarea că tata va pleca de acasă, că va fi abandonat (nevinovatul: „te dau
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Herder are în vedere cuvântul "povestit", într-o poezie care narativizează - adesea sub forme folclorice - fascinația față de un anume lexem și față de concentrarea lui semantică. În Corespondența asupra lui Ossian și cântecele vechilor popoare, evocă o legendă referitoare la formarea tunetului prin spargerea unui ulcior 36. Textul dezvoltă ceea ce Herder consideră a fi o percepție originară, devenind astfel versiunea narativă a sedimentărilor semantice și emoționale încapsulate în radical. E un cuvânt implodat, ale cărui conținuturi simultane s-au etalat într-o
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ca muzica lui Tănase să atace uvertura, tata a făcut un semn fanfarei militare, și aceasta a atacat marșul lui Flechtenmacher „Trecerea Dunării la 1877". Pornite de sus, într-o sală cu o acustică grozavă, acordurile au căzut ca un tunet asupra spectatorilor, care au sărit ca arși în picioare și cu privirile spre înalturile balcoanelor de rangul II. Informat urgent de ceea ce se petrece, chiar de Iancu Braunștein, care se afla pe scenă făcând socotelile cu coana Virginica și care
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
divine cu grade diferite, o ierarhie complicată și la vârful ei ființa absolută, invizibilă, inaccesibilă, incomprehensibilă, imposibil de reprezentat, care a luat numele de Westwest, însemnând soarele la extremul său declin, zeu crepuscular care a renunțat la fulger și la tunet. E în Olimpul Castelului, un Jupiter retras, care nu prezidează nici o adunare, care și-a delegat puterea, care nu-și citește rapoartele, care lasă hazardul să domnească. Această birocrație olimpiană, cu riturile sale, miturile sale, cultele și templul său (Hotelul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o perdea întunecată. Discul alb, de lumină topită, se rătăci prin întuneric. Primele picături de ploaie stropiră pământul înfierbântat. Un ropot vesti apoi apropierea prăpăstioasă a artileriei cerești. Furtuna se dezlănțui. Viforul șuiera, gemea și urla. Văzduhul clocotea sub descărcările tunetelor. Șuvoaiele umflate se izbeau de maluri. Pădurea gemea de șuieratul puternic al vântului. Animalele se adăposteau care ncotro. Era îngrozitor! După o vreme, urletele vijeliei începură a-și coborî glasul. Artileria cerească se îndepărta încet. Întreaga natură se înveseli și
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]
-
sofisticare a ființei umane și a asocierii umane, de la primele forme de spaimă și până la ființa umană modernă, despărțită, detașată, de aceste spaime. Tot ceea ce construim, construim în jurul dorinței ascunse de a îndepărta această spaimă. Ne-a fost frică de tunete și fulgere și de aceea am imaginat jertfa adusă zeilor furtunii, iar azi ne este frică de plata facturilor și a ratelor la bănci și de aceea am inventat locul de muncă și cariera pentru a ne aduce bani. Ne
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
a ne identifica și a ne valoriza. Frica este cea care modelează cutume și duce la apariția legilor economice. Deși avem sentimentul că azi suntem ființe superioare, lucrurile nu stau chiar așa. Oamenii simplii se mai închină la auzul unui tunet, iar laureații Nobel pentru fizică o spun cu voce tare că ei cred în Dumnezeu. Numai prin înțelegerea fricii și a manifestărilor sale sociale vom înțelege mai bine și lăcomia, răutatea și egoismul. Ne este frică, trebuie s-o recunoaștem
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]