3,106 matches
-
de reeducare și va face din ei țapi ispășitori. Pe noi vor să ne folosească ca martori ai acuzării, speculând posibila noastră naivitate. Ne întrebam: cum vor măslui depozițiile noastre, ca să le fie favorabile? Vor încerca șantaje: promisiuni de eliberare, ușurarea condițiilor de detenție sau metode dure. Ne convingeam reciproc, deși nu era nevoie, că singura modalitate de a deconspira adversarul este să nu creăm fisuri în depozițiile noastre și să susținem unanim că reeducarea, indiferent de mijloacele ce le-a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
paralitic, dar și orb. În acest salon am avut pentru prima dată în viață imaginea cea mai autentică a Vitezdei: orbi, șchiopi, uscați, muți, surzi, strâmbi, cocoșați așteptând „mișcarea apei”. Mai sperau acești oameni? Și dacă sperau, ce sperau? O ușurare prin moarte a suferinței? O vindecare miraculoasă? Un Înger izbăvitor măcar de lanțul detenției? Atâtea vaiete, atâtea gemete, scrâșniri de durere, priviri disperate sau pierdute într-o liniște inconștientă, înțepenite într-un punct nedefmit în spațiu, altele neliniștite ca și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Dumnezeu de partea lor. Frate al meu, slăbit de suferință, zi slujitorilor lui satan: „Doamne, iartă-i că nu știu ce fac”, pune cărbuni aprinși pe creștetele lor, reintră sub har și așteaptă răsplata ultimă: Cununa Veșniciei. Cugetă: a cerut Mântuitorul îndurare, ușurarea suferințelor și încetarea nedreptăților de la Ana sau de la Caiafa, de la Pilat, de la răstignitori sau de la hulitorii din drum? Au cerut Apostolii milă și bună primire de la prigonitorii și ucigașii lor? A cerut primul Martir creștin, Sfântul Arhidiacon Ștefan, să nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Dumnezeu, în încercarea de a-L înlocui în sufletul oamenilor cu dumnezeul crimei și al negației. Se împlinește cuvântul Sfintei Scripturi care zice: „Vai de cei ce zic răului bine și binelui rău”. Unii au căzut momiți de promisiunile de ușurare a suferinței, alții, care deținuseră grade și funcții, crezuseră că vor putea duce Mișcarea Legionară pe drumul Căpitanului, ancorându-se numai în viziunea politică și scăpând din vedere că linia politică a Mișcării trebuie integrată în linia de demnitate morală
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Dumnezeu”. La Marea și Înfricoșătoarea Judecată de Apoi, Mântuitorul nu va întreba pe nimeni ce diplomă a obținut sau ce victorie a repurtat în războaie, ci numai dacă L-a iubit pe Dumnezeu, satisfăcând în opera de dragoste acoperirea și ușurarea nevoilor fraților mai mici ai Lui, semenii noștri: „Unuia dintre acești mici frați ai Mei de ați făcut, Mie mi ați făcut”. O, câtă simplitate în împlinirea acestui deziderat și cât de mult ne complicăm în viață; în afară de egoisme și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Este posibil (așa cum susținea el) ca Iorga să fi fost motivat de dorința de a nu "deveni dezertor și trădător", dar nu era făcut pentru politică. Oricine îi examinează cu atenție viața nu poate să nu aibă un sentiment de ușurare atunci cînd Iorga părăsește scena politică (la care el însuși s-a referit în repetate rînduri ca fiind un "Super-Fanar")61 și revine la munca lui de istoric! Un pasaj poetic și straniu pe care Iorga l-a scris despre
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
putea să fi fost oricare din aceste motive, întrucît nu se exclud unul pe celălalt. La cîteva zile după cutremur, familia Iorga s-a mutat în casa lor rămasă nevătămată de pe Strada Codrului din Sinaia. Trebuie să fi fost o ușurare după atmosfera infestată de legionari de la Văleni. Doamna Lucia a rămas la Văleni. Lui Iorga, doamnei Catinca și servitoarei lor, Aneta Cazacu, li s-a alăturat ulterior în casa de la Sinaia fiica lor cea mai mică, dra Alina Iorga. La
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
îmi venea încetul cu încetul în ajutor. Se întâmplase ceva, dar întâmplările au explicații. Mi-au venit în minte câteva explicații posibile, și pe măsură ce am început să le enumăr, să le clasific și să le relatez, am simțit o oarecare ușurare, iar cumplita spaimă neconceptualizată a dat înapoi. Era posibil ca ceea ce văzusem să fi fost o simplă “închipuire“. Dar, de bună seamă, o “închipuire“ nu poate fi atât de înfiorătoare și detaliată. Mai târziu m-a izbit ca semnificativ faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o voi copia aici. E caracteristică pentru el. „Dragul meu Charles, înțeleg că ai cumpărat o casă la malul mării. Asta vrea să însemne că ai renunțat la activitatea ta de teatru? Dacă-i așa, trebuie să fie o mare ușurare că ai scăpat de munca pompieristică și de «termenele fixe» care-ți obsedau mintea. Oricum, nădăjduiesc că te bucuri de o binemeritată odihnă în cuibul tău marin, că ți-ai «agățat grijile în cui» și că ai o bucătărie plăcută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o perpetuă stare de război, dar multe cupluri trăiesc astfel și nu sunt nefericite. Cred că Perry o iubea, deși, probabil, ajunsese, ca și mine, s-o găsească imposibilă. Așa că se poate totuși să fi existat și un element de ușurare când problema s-a rezolvat fără voia lui. Mai târziu, s-a întrecut pe sine în a-mi oferi un spectacol de solidaritate masculină. A rămas foarte atașat de mine, lucru pe care-l prețuiesc. Unul dintre rezultatele generozității și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ce-mi va fi răpit, de luminarea ce-mi va fi luată. Hartley, Hartley a mea! Da, te văd limpede, sărind coarda, o coardă ridicată din ce în ce mai sus; și Hartley zburând peste ea, în timp ce spectatorii scoteau de fiecare dată suspine de ușurare și de admirație; iar mie îmi creștea inima de mândrie. Era campioana la sărituri a școlii, a multor școli, precum și campioană la cros; Hartley întotdeauna în frunte, și eu aclamând-o alături de ceilalți și râzând de tainică bucurie în inima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o stafie. Apoi, dintr-o străfulgerare, mi s-a părut familiară. După care, în lumina lămpii, i-am văzut fața. Rosina Vamburgh. — Bună seara, Charles. Continuam să tremur, să-mi diger în grabă spaima. Mă simțeam cuprins de o imensă ușurare, amestecată cu furie crescândă. Aș fi vrut să înjur în gura mare, dar rămas tăcut, controlându-mi respirația. — Ce-i cu tine, Charles, tremuri ca varga, ce s-a întâmplat? Rosina, când e în afara scenei, dacă se poate spune vreodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
bântuiesc. — Să mă bântuiești? Vrei să spui... Nu te-ai simțit bântuit? E drept că n-am făcut mare lucru, nici lumini în noapte, nici nu m-am înfășurat în cearșafuri albe... Îmi venea să urlu de exasperare și de ușurare. — Deci tu mi-ai spart vaza și oglinda, și tu te-ai strecurat noaptea și te-ai zgâit la mine... — Ți-am spart vaza și oglinda, dar nu m-am strecurat noaptea, n-aș veni până aici pe întuneric beznă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
largi, ale rochiei. Ea s-a oprit, eu m-am oprit. Nu am putut scoate un cuvânt. Fața familiară s-a întors spre mine, fața palidă, rotundă, ciudată, cu ochii violeți, misterioși; și atunci mi-am spus, reflectând cu oarecare ușurare: „Da, totul poate căpăta un sens, e aceeași persoană, și, până la urmă, reușesc s-o văd ca pe aceeași persoană!“. Fața lui Hartley, care părea acum cu totul albă, exprima o groază atât de copleșitoare, încât m-aș fi simțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
duioasă, aproape grotescă poveste despre „prima iubire“ și, în felul acesta, amăgind-o cu adevărul curat. Rosina se arăta rațională, intrigată, încântată, inteligentă. Constituia un auditor cu totul diferit față de vărul meu, și mult mai satisfăcător. De fapt, încercam oarecare ușurare redând povestea, bine ajustată, acestei femei deștepte și, după cum s-a dovedit, nu lipsită de înțelegere. Ceea ce intuisem de la bun început, poate la o secundă (atât de rapid lucrează mintea omenească) după ce auzisem claxonul înnebunitor, impertinent, al micului automobil roșu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tot ce-ți iese din gură și repeți la nesfârșit. Mi-ar plăcea să-ți despic capul și să văd ce se ascunde acolo înăuntru. De ce nu-mi explici o dată pentru totdeauna? Dacă mi-ai spune adevărul ar fi o ușurare pentru mine... Nu-i nimic de spus! — Și te aștepți să cred? Ai crezut-o cândva. — N-am crezut niciodată, m-am prefăcut numai că te cred, Dumnezeule, voiam să uit, ostenisem să mai trăiesc cu toate astea, ostenisem să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și mă simțeam cuprins de o furie penibilă și respingătoare la gândul bărbatului aceluia „băiețos“, bolnav de gelozie, care stătea cu binoclul de câmp și o pândea să vină acasă. Curând a devenit limpede, și această hotărâre a însemnat o ușurare, că era necesar să-i scriu o lungă scrisoare, apoi să-i las timpul s-o înțeleagă, să-mi răspundă, și atunci... Da, însemna o ușurare pentru mintea mea șocată și înspăimântată să-mi spun că acum nu mai era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pândea să vină acasă. Curând a devenit limpede, și această hotărâre a însemnat o ușurare, că era necesar să-i scriu o lungă scrisoare, apoi să-i las timpul s-o înțeleagă, să-mi răspundă, și atunci... Da, însemna o ușurare pentru mintea mea șocată și înspăimântată să-mi spun că acum nu mai era atâta grabă, că nu era nevoie să urc din nou dealul acela și să hotărăsc cum să-l înfrunt pe gelosul tiran. Exista, desigur, problema transmiterii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ceas. Nouă și douăzeci și cinci. I-am luat mâinile, i le-am așezat una peste cealaltă, și mi-am lăsat mâna mea deasupra. După aceea i-am întors fața spre mine, ca să mă privească în ochi. Nu plânsese. Spre negrăita mea ușurare, nu mi-a aruncat privirea dură și îngrijorată de care mă temeam atât de mult, ci o privire liniștită, o expresie nouă, blândă, îngândurată; și, cu toate că era atât de tristă, părea mai tânără, mai asemănătoare cu vechea Hartley, și totodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înainte. Avea ochi prelungi, căprui, cu gene lungi și o gură mare, frumos modelată deși, poate că numai acum, bosumflată și disprețuitoare. Bărbia i se pierdea în gât. Mi-am dat brusc seama, ceea ce mi-a produs o senzație de ușurare, că era extrem de nervos și extrem de mânios în același timp. Să fi fost el puțin speriat de mine? Vinovăție? Vinovăția generează frică. — Unde este soția mea? — Aici, la mine acasă, unde dorește să rămână. Și Titus la fel. Titus nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
camera lui Hartley și n-o găsisem moartă, nu se spânzurase cu un ciorap de consola pentru lampă îngropată în zid, urcându-se pe masa pe care o zvârlise apoi cu piciorul. M-a năpădit un sentiment de intensă, fantastică ușurare. Și apoi gândul: „Dar dacă e adevărat?“. M-am dat jos din pat tremurând și cuprins de greață, am aprins lumânarea și am deschis încet ușa dormitorului. Flacăra lumânării lumina bariera perdelei de mărgele, dar îndărătul ei nu se vedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
A fost foarte ciudat. I-am spus că a doua zi urma să plece acasă. A dat din cap, și a clipit a înțelegere. Atunci am întrebat-o dacă nu dorește să coboare și să ia cina împreună cu ceilalți. Spre ușurarea mea, a refuzat. N-am mai întrebat-o dacă e mulțumită că pleacă. Ne-am așezat pe jos și am jucat cărți, o formă de „popa prostu’“ pe care o inventasem noi în copilărie. Toți din casă s-au dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nimic. {i vei descoperi că te-ai descătușat de ea, că te-ai eliberat pe vecie, că poți lăsa biata fantomă să se volatilizeze. Ceea ce va rămâne vor fi doar obligații banale și interese banale. Și vei simți o imensă ușurare, te vei simți liber. În prezent ești pur și simplu obsedat, hipnotizat. În timp ce vorbea, James se apleca peste apă și zvârlea cu mișcări ușoare unele dintre pietricelele mai plate, care săltau la suprafață; numai că fluxul era prea puternic ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un decolteu adânc, în formă de V și o fustă largă. Părul cârlionțat, încâlcit de vânt, despicat în spirale lungi, roșcate, se răspândea peste gulerul rochiei de un albastru radios. Ochii căprui, umezi și strălucind de viață, de tandrețe, de ușurare, mă măsurau din creștet până în tălpi. Arăta absurd de tânără, radioactivă emanând vitalitate și veselie imprevizibilă, dar, în același timp, mă cerceta cu atâta atenție, cu atâta umilință, ca un câine care încearcă să ghicească cele mai mici gesturi ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
perne, în fața focului, în cămăruța roșie. De îndată ce m-a pătruns căldura și durerile au mai cedat, și, în sfârșit, am fost lăsat în pace, m-am relaxat și am simțit că mă cuprinde somnul. M-a năpădit o senzație de ușurare și ceva din acea stranie bunăstare pe care am simțit-o când m-am uitat la stea. Și numai atunci, înainte de a adormi, mi-am adus aminte că nu fusese un accident. Cineva mă îmbrâncise. Trebuie să consemnez aici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]