2,309 matches
-
natione polonus”. În particular, atitudinea ucrainenilor care se considerau polonezi era numită de restul conaționalilor „hrunivstvo” - „porcire”. Un termen similar, „magyarony”, era aplicat rutenilor maghiarizați din Transcarpatia, care doreau unirea acestei regiuni cu Ungaria. Un alt aspect criticat al etichetării ucrainenilor drept „maloruși” este imaginea stereotipă atribuită acestora din urmă de țărani analfabeți, cu puțină sau total lipsiți de stimă de sine.
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
compania ei este apolitică. Rețeaua de METRO Cash & Carry deasemenea nu a susținut boicotul, expunând argumente similare. Andrew Dligach, directorul general al grupului Advanter Group, a cerut să nu se interzică producția rusă, ci să se cumpere cea ucraineană. Blogger-ul ucrainean Daniel Wachowski a declarat, că utilizează cu bună știință, și va folosi denumirea serviciilor de internet rusești, afirmând că, în așa mod el susține "crearea unui mediu favorabil pentru antreprenoriat" în Rusia, dar aceasta chiar dacă "nu-i patriotic și susținem
Boicotați produsele rusești! () [Corola-website/Science/333005_a_334334]
-
Majoritatea locuitorilor Slovaciei sunt de naționalitate slovaca (86%). Cea mai mare minoritate etnică este cea a maghiarilor din Slovacia (8,5%), care sunt concentrați în sudul și estul țării, la frontiera cu Ungaria. Celelalte grupuri etnice cuprind țiganii, cehii, rutenii, ucrainenii, germanii și polonezii. Structura confesionala, conform recensământului din 2001, era următoarea: 12,9% din totalul locuitorilor s-au declarat fără confesiune, iar 2,99% nu au dorit să-și declare apartenența religioasă. Rata natalității: 10,65‰ Rata natalității: 9,45
Slovacia () [Corola-website/Science/297289_a_298618]
-
și centrul administrativ al regiunii separatiste nerecunoscute „Republica Moldovenească Nistreană”. Municipiul se află pe malul stâng al Nistrului. În anul 1989 populația orașului se ridica la aproximativ 182.000 locuitori, cu tot cu suburbii 200 de mii, dintre care 41% ruși, 32% ucraineni și 18% moldoveni. Conform recensământului făcut de autoritățile transnistrene în anul 2004, populația a scăzut la 159.163 locuitori, în 2011 la 135.700 locuitori. Procentul moldovenilor a scăzut la 15% după datele noului recensământ (2004). Potrivit CIA World Factbook
Tiraspol () [Corola-website/Science/297401_a_298730]
-
Nistrului, ne oferă prețioase date privitoare la componența lor etnică. Pentru această localitate se arată că locuitorii sunt „moldoveni, greci, bulgari, evrei și câțiva ruși” (Sumarokov, 1800, 223-235), avînd circa 300 de gospodării, în 1850 aici trăiau 4298 loc. români, ucraineni, evrei. La 1906 Dubăsarii Noi avea 2057 de ogrăzi cu 5403 bărbați și 5711 femei (SNPTU, 1907, 169). Conform recensământului sovietic din anul 1939, populația localității era de 4.520 locuitori, dintre care 506 (11.19%) moldoveni (români), 2.198
Dubăsari () [Corola-website/Science/297404_a_298733]
-
bărbați și 5711 femei (SNPTU, 1907, 169). Conform recensământului sovietic din anul 1939, populația localității era de 4.520 locuitori, dintre care 506 (11.19%) moldoveni (români), 2.198 (48.63%) evrei, 990 (21.9%) ruși și 792 (17.52%) ucraineni. Conform recensămîntului sovietic din 1989 (ultimul recensămînt înaintea conflictului din Transnistria) orașul avea o populație de 35.800 locuitori, din care 15.414 moldoveni (români), 10.718 ucraineni și 8.087 ruși. Datorită regimului separatist din Transnistria, populația a scăzut
Dubăsari () [Corola-website/Science/297404_a_298733]
-
198 (48.63%) evrei, 990 (21.9%) ruși și 792 (17.52%) ucraineni. Conform recensămîntului sovietic din 1989 (ultimul recensămînt înaintea conflictului din Transnistria) orașul avea o populație de 35.800 locuitori, din care 15.414 moldoveni (români), 10.718 ucraineni și 8.087 ruși. Datorită regimului separatist din Transnistria, populația a scăzut dramatic, la recensămîntul făcut de autoritățile separatiste transnistriene în noiembrie 2004 înregistrîndu-se doar 23650 locuitori.
Dubăsari () [Corola-website/Science/297404_a_298733]
-
populație. De asemenea pe teritoriul orașului funcționează telestudioul local „Aiân Acâc” și 2 rețele de televiziune princablu. Populația orașului Ceadîr-Lunga este de 23.400 persoane, dintre care marea majoritate sunt găgăuzi- 16.340 sau 69,8%, urmați de ruși, bulgari, ucraineni, moldoveni și alte naționalități. Populația economic activă a localității este de 13.200 persoane, dintre care doar 8.100 sau 61% activează în diverse ramuri ale economiei locale. Cu toate că este o localitate urbană, cea mai mare parte a populației este
Ceadîr-Lunga () [Corola-website/Science/297403_a_298732]
-
numărul total. Cea mai mare parte a populației este angajată în sfera neproductivă. Orașul Cahul este o localitate plurietnică. Conform recensământului populației din 2004, peste 60% din numărul total al populației o constituie moldovenii/românii, urmați de ruși (17,1%), ucraineni (11%), bulgari (6,66%), găgăuzi (3,26%) și alte etnii: În orașul Cahul sunt înregistrați circa 3.800 agenți economici, cea mai mare parte activează în domeniul comerțului - 2000, în alte ramuri ale economiei locale activează: industrie - 43, construcție - 37
Cahul () [Corola-website/Science/297402_a_298731]
-
l (în , denumiri antice - "Τύρας" în greacă și "Tyras" în latină) este un fluviu care izvorăște în Carpații ucraineni în apropiere de granița cu Polonia și se varsă în Marea Neagră. Pe o scurtă porțiune marchează granița dintre Ucraina și Republica Moldova, după care intră în Republica Moldova. Pe malul său stâng se află regiunea separatistă moldoveană Transnistria, iar apoi râul devine
Nistru () [Corola-website/Science/297408_a_298737]
-
Sute de ani orașul Soroca a fost centru comercial, meșteșugăresc și agricol al Principatului Moldova. În 1812 cetatea și orașul au trecut în stăpânirea imperiului Rus, și pe lîngă populația băștinașă de Moldoveni s-au stabilit aici și numeroși ruși, ucraineni și evrei. La 1835 localității Soroca i se atribuie statutul de oraș, iar la 1836 devine centru județean. În timpul reformelor din a doua jumătate a sec. XIX Soroca se dezvoltă pe planul economic și social, populația crește prin sosirea rușilor
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
și evrei. La 1835 localității Soroca i se atribuie statutul de oraș, iar la 1836 devine centru județean. În timpul reformelor din a doua jumătate a sec. XIX Soroca se dezvoltă pe planul economic și social, populația crește prin sosirea rușilor, ucrainenilor și evreilor, apar instituții de învățământ, medicale și administrative. La recensământul populației din 1902 au fost înregistrate 27.800 persoane, printre care 12.000 români, 8.700 evrei, 7.100 ruteni, ruși și armeni. La începutul secolului XX principala îndeletnicire
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
cetățenii bănuiți că ar fi susținut în 1940-41 regimul sovietic. Deportările sovietice spre Kazahstan și Siberia au fost reluate între 1945 și 1954, răpind desigur toți moldovenii bănuiți că ar fi susținut în 1941-44 autoritățile române, dar și ruși sau ucraineni bănuiți că ar fi „antisovietici”, credincioși pravoslavnici sau evangheliști, uneori chiar oameni luați noaptea din case doar pentru completarea „normelor de arestări”. Populația descrește și din cauza foametei din 1946-47, apoi se menține, și începe să crescă mulțumită destalinizării (1956) care
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
17,6% - în sfera neproductivă. Din punct de vedere etnic predomină populația băștinașă. Conform recensământului populației din 2004 moldoveni constituie etnia majoritară numărând 21.643 persoane la care se adaugă și românii - 273 persoane. Dintre minorități o pondere semnificativă prezintă ucrainenii însumând 2.435 persoane, ruși - 2190 persoane și țiganii - 1525 persoane. De asemenea, în Soroca mai locuiesc evrei - 64 persoane, bulgari - 30 persoane, polonezi - 17 persoane și 158 de locuitori aparațin altor etnii. Structura etnică a orașului conform recensământului populației
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
de ostilitatea populației rusofone, precum și de specificul orașului prin cetatea militară medievală, oferindu-i dușmanului condiții prielnice de a duce lupte subterane. S-a pornit de la informații contradictorii și parțial inexacte: 1. în zonă se află doar un regiment de ucraineni pentru paza podului Tiraspol-Bender care au ocupat orașul. 2. în Bender e liniște, orașul nu este ocupat de inamic. 3. de la Prut la Chișinău, Divizia 11 fusese însoțită și de Brigada 22, podul și gara nu sunt păzite de sovietici
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
aparține, de drept, Republicii Moldova, dar este administrată începând cu 1992 de autoritățile separatiste transnistrene susținute de Rusia. La recensământul din 1930 au fost numărați 31.384 locuitori, din care 15.116 ruși, 8.279 evrei, 5.464 români, 1.349 ucraineni, 309 polonezi, 243 germani, 170 bulgari, 46 armeni, 40 găgăuzi, 37 greci etc. La recensământul din 1989 au fost numărați 138.000 locuitori, din care 57.800 (41,9%) ruși, 41.400 (29,9%) moldoveni, 25.100 (25,1%) ucraineni
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
ferate și a podului peste Prut după planurile alsacianului Gustave Eiffel în 1871-1875, partea respectivă a satului urmând să se numească, pînă prin anii 1970, "Ungheni Târg". Potrivit datelor recensămîntului din anul 1897, aici locuiau 1136 evrei, 456 români, 72 ucraineni, 58 ruși și 17 polonezi. La începutul secolului XX în Ungheni erau 580 case, cu o populație de 2898 persoane: români, evrei și ruși. Țăranii posedau pământ de împroprietărire 409 desetine. Vechiul proprietar al satului, C. Buznea, avea 912 desetine
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
un regulament local, care trebuie respectat ca o lege în procesul de dezvoltare a orașului. Actualmente orașul Ungheni are circa 39 mii de locuitori, fiind în grupul celor 4 orașe de mărime mijlocie din republică. Principalele naționalități sunt români moldoveni, ucraineni și ruși. Municipiul se localizează în partea de vest și centrală a Republicii Moldova, pe malul stâng al râului Prut și în imediata apropiere a graniței cu România. Suprafața totală a orașului Ungheni este de 16,4 km2, această suprafață relativ
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
iar în 1817 este încheiată zidirea bisericii cu hramul Sf. Gheorghe. În anul 1947 Taraclia devine centru administrativ al raionului cu același nume. În prezent, populația de bază a orașului o constituie bulgarii, dar în oraș de asemenea locuiesc găgăuzi, ucraineni, moldoveni și alte naționalități. În anul 2002 Taraclia s-a înfrățit cu orașul bulgar Nova Zagora și colaborează cu el în domeniul economic și cultural. Structura etnică a orașului conform recensământului populației din 2004: Economia orașului este formată din sectorul
Taraclia () [Corola-website/Science/297661_a_298990]
-
comunitate etnică importantă este cea a maghiarilor, care reprezintă 6,6% din populație, respectiv un număr de aproximativ 1 400 000 de cetățeni. După datele oficiale, în România trăiesc 535 250 de romi. Alte comunități importante sunt cele ale germanilor, ucrainenilor, lipovenilor, turcilor, tătarilor, sârbilor, slovacilor, bulgarilor, croaților, grecilor, rutenilor, evreilor, cehilor, polonezilor, italienilor și armenilor. Din cei 745 421 de germani câți erau în România în 1930, în prezent au mai rămas aproximativ 60 000. De asemenea, în 1924, în
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
2002, cele două județe din partea românească a Dobrogei au o populație de 971.643 de locuitori. 883.620 (90,94%) sunt români (inclusiv aromâni). Alte grupuri semnificative sunt: 27.580 turci, 23.409 tătari, 21.623 lipoveni și restul greci, ucraineni și bulgari. Dobrogea își trage numele de la conducătorul bulgar Dobrotici, care a domnit la mijlocul anilor 1300, între 1347 și 1386. Așezată la răscrucea a două drumuri dintre care unul unea Marea Nordului cu Marea Neagră străbătând Europa centrală iar celălalt porturile Mediteranei
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
comune învecinate, avea în anul 2002 populația de 249.746 locuitori, dintre care 68.2% români, 28.7% maghiari ș.a. În perioada interbelică 20,6% din populația orașului era alcătuită din evrei, fiind consemnate de asemenea comunități de germani, slovaci, ucraineni etc. (vezi "județul Bihor interbelic"). Stațiunile balneare Băile Felix și Băile 1 mai se află la o distanță de 8 km, respectiv 4 km de oraș. Pe lângă apele termale recunoscute pe plan internațional pentru efectele terapeutice, în această zonă se
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
a se stabili în Dobrogea (teritoriu rămas otoman, unde se amestecară cu românii locali ziși Dicieni) și fiind înlocuiți prin peste 60.000 de Bulgari și Găgăuzi veniți din Bulgaria și Dobrogea, precum și de aproximativ 150.000 de Ruși și Ucraineni, rușii stabilindu-se cu precădere la orașe. Pe lângă aceștia, dezvoltarea economică a secolului XIX, chiar dacă era mai înceată decât în restul Europei, a contribuit și ea la procesul de rusificare a regiunii, chiar dacă nu toți noii veniți erau ruși. Afluxul
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
germană, conform pactului Hitler-Stalin, este expulzată spre Germania nazistă. Conform dispozițiilor date de Stalin, toți țăranii proprietari de pământ, socotiți "chiaburi" ("kulaci") și toți proprietarii de comerțuri particulare, printre care zeci de mii de băștinași (în principal români, dar și ucraineni, ruși ne-comuniști, evrei, armeni, greci) au fost deportați în Siberia. La 14 iulie în același an, la ordinul lui Beria familiile oamenilor deportați au fost dezmembrate și deportate, bărbații fiind trimiși în lagăre diferite de cele unde au fost
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
Moldovei (45.600 km, cu o populație de cca 500.000 de locuitori, în proporție de 86% români), denumindu-l Gubernia Basarabia. După anexarea către Imperiul Rus în 1812, Basarabia este colonizată în cursul secolului al XIX-lea cu ruși, ucraineni, polonezi, germani, evrei, iar populația băștinașă este supusă unui proces de rusificare și deznaționalizare, astfel în 1867 limba română este interzisă în școlile din Basarabia. Dezvoltarea economică a guberniei Basarabia (după dezlipirea de Moldova), sub adminstrația rusească, s-a efectuat
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]