3,448 matches
-
enunțuri scrierea corectă a formelor să-i și săi. 3.Construiți un text de peste 15 rânduri cu titlul: Zeul verii. Ape, povesti, povestiri Povestea picăturii de apă D. Cocoru Plouă! Mă cunoașteți desigur, sunt picătura de apă! Când plouă, eu ud pământul ars de secetă. Curăț aerul de praf și-l răcoresc. După ce am ajuns pe pământ, plantele mă sorb prin rădăcini. Apa este una din marile bogații ale planetei noastre fără apă, viața ar fi imposibilă. Este foarte important să
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
oala aceea. Am trecut pe lângă tine, am ieșit pe fereastră și m-am înalțat spre văzduh. Acolo sus m-am întâlnit cu alte picături mici, transformate în vapori de apă (tot un fel de aburi). Știi de unde veneau?... Din pământul udat de ploaie, din apa râurilor și chiar din marea cea mare. Din cauza căldurii dogoritoare a soarelui, apa se prefăcuse, ca și mine, în vapori de apă. Acum locuiam împreună un număr foarte mare de vapori de apă și stăteam unul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cu carnea de porc, dar ar fi putut fi foarte bine și pui sau orez reîncălzit, toate acestea garnisite cu piciorușe de gândaci invizibile, purtătoare de microbi care se hrănesc din mucoasa intestinală umană. Acest plat du jour a fost udat din plin cu sticle de bere și cola calde. Harry Bailley a băut trei beri din marca locală, dar nu a mâncat nimic. Dragul de el, cum Îmi e un bun prieten, știu ce mofturos e la mâncare - Languedoc se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Domnișoara Rong era pe scaunul din față, studiind un ghid de expresii englezești. Moff se urcase și el În autocar și se Întinsese În spate pentru o mică siestă. Heidi se urcase și se curățase pe mâini cu soluție, apoi udase un șervețel cu dezinfectant și ștersese și brațul scaunului și bara din față de care te ții. Marlena și Esmé se străduiau să folosească latrina cu gaura ei riscantă. Oricât de rău ar fi arătat, preferaseră intimitatea În locul curățeniei În spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Împreunate În față, făcu o plecăciune rapidă și țeapănă, ca În filme, când cineva Îl imploră pe rege să nu-l decapiteze. „Slugarnic“ este cuvântul care-mi vine În minte. Proprietarul Încropi o listă cu mâncăruri făcute din ingrediente ieftine, udate cu bere chinezească din abundență. Mâzgăli prețul pe o bucată de hârtie pe care i-o vârî lui Bennie sub nas. M-am uitat și eu, desigur. Mâncarea era cumva din aur sau sculptată În jad? Bennie execută din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să fugă când Își dădu seama că era goală și rămase paralizată În cadrul ușii, uitându-se la camera În flăcări. — Hai să ieșim de-aici! strigă ea. Dar pe Harry tocmai Îl apucase eroismul: Înșfăcase o cârpă de pe podea, o udase cu niște apă de pe noptieră și lovea cu ea În flăcările care ajungeau până la tavan. După câteva clipe, care părură o eternitate, Harry lăsă jos cârpa udă. —L-am stins, o anunță el epuizat. Marlena aprinse lumina. Bucățile carbonizate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
grijă maternă și Începu să scormonească În geantă după o gustare dulce și fructe uscate. Esmé alese ce voia din ce-i oferise mama ei, apoi spuse: Poți să ne dai umbrela Înapoi? Și pe mine și pe Cuțu ne udă. Wyatt se Întinsese cât era de lung pe un buștean. Wendy culegea bucățele de lemn și frunze din părul des și ondulat al iubitului ei. Flirta cu el mângâindu-l cu degetul pe nas, suflându-i peste pleoape, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
față. Nasul îmi curgea. Ochii îmi lăcrimau. Trebuia să mă aranjez un pic. Mi-am dat jos uniforma și m-am spălat la chiuvetă. Când mă spăl pe față, am obiceiul să-mi scot uniforma, ca nu cumva să se ude. Pentru că în uniformă era impregnat gaz sarin, a fost foarte bine că am dat-o jos. Și că m-am spălat pe față. În momentul ăla am început să tremur într-un hal fără de hal. Nu semăna cu frisoanele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
imprimăm prin ofset și nu mai e nevoie de atâția oameni. Eu mă ocup de presa de tipar. La început eram cu repartiția, acum sunt cu ingineria. Mă trezesc la 05.30. Primul lucru pe care-l fac e să ud bonsaii. Chiar dacă eu nu bag nimic în gură, bonsaii își primesc porția de apă. Iarna e de ajuns să-i ud o dată la trei zile, dar vara trebuie să fac asta în fiecare zi. În total am cam 80 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu repartiția, acum sunt cu ingineria. Mă trezesc la 05.30. Primul lucru pe care-l fac e să ud bonsaii. Chiar dacă eu nu bag nimic în gură, bonsaii își primesc porția de apă. Iarna e de ajuns să-i ud o dată la trei zile, dar vara trebuie să fac asta în fiecare zi. În total am cam 80 de bonsai. E destul de greu. Îmi ia cam treizeci de minute. Apoi mănânc, mă schimb și la 7:00 ies pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lîncezesc, stăpînii neamurilor au sfărîmat butucii viei din Sibma, care se întindeau pînă la Iaezer, și se încîlceau prin pustie: mlădițele ei se întindeau și treceau dincolo de mare. 9. De aceea plîng pentru via din Sibma, ca pentru Iaezer; vă ud cu lacrimile mele, Hesbonule și Eleale! Căci peste culesul roadelor voastre și peste secerișul vostru a căzut un strigăt de război! 10. S-a dus bucuria și veselia din cîmpii! Și în vii, nu mai sunt cîntece, nu mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și tare, Leviatanul, Babilonul, șarpele fugar (Asur), și Leviatanul, șarpele inelat (Babel), și va ucide balaurul de lîngă mare (Egiptul). 2. În ziua aceea, cîntați o cîntare asupra viei celei mai alese: 3. "Eu Domnul, sunt Păzitorul ei. Eu o ud în fiecare clipă, Eu o păzesc zi și noapte ca să n-o vatăme nimeni. 4. N-am nici o mînie. Dar dacă voi găsi mărăcini și spini, voi merge la luptă împotriva lor, și-i voi arde pe toți, 5. afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Ci cît sunt de sus cerurile față de pămînt, atît sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gîndurile Mele față de gîndurile voastre. 10. Căci, după cum ploaia și zăpada se coboară din ceruri, și nu se mai întorc înapoi, ci udă pămîntul și-l fac să rodească și să odrăslească, pentru ca să dea sămînță semănătorului și pîine celui ce mănîncă, 11. tot așa și Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
avocat! Splendidă, dar incompletă. Ați omis esențialul: moartea este și ea un fenomen a naturii, replică fără să ezite Carol. Tocmai! Să lăsăm deci natura să aleagă între viață și moarte. Iar noi să stăm slabi și înfricoșați și să udăm floarea memoriei unui trecut anost, a unui prezent dubios sau a unui viitor incert. Funambuli legați la ochi, clătinându-ne pe o funie care vine de undeva din întuneric și dispare în întuneric. Un nou pas făcut o nouă pagină
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
prin parc, scurtând-o direct printre copaci. Crengile îi zgâriau fața. Un doctor! Un doctor! Nu e nici un doctor în acest oraș de gușați?! începu să strige ca un apucat, alergând spre casă, pe străzile pustii ale urbei. Lacrimile îi udară fața odată cu primele picături de ploaie. Nu mai plânsese demult. Ochiul său uitase să mai stoarcă picătura aceea de sare, care-ți curăța retina și sufletul. Sculați-vă, cretinilor! Sculați-vă din paturile voastre confortabile ca niște morminte bine întreținute
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
prapori, icoane și odoare bisericești. Preotul, în odăjdii bogate ca un episcop, intona cântece de rugă, făcând să răsune văile: "Dă-ne, Doamne, ploaie!". O bătrână lua în căușul palmelor apă din cofe mari de lemn purtate de fecioare și uda zidurile bisericii jur-împrejur. Apa se scurgea în pământ, umezind pentru o clipă buzele crăpate ale lighioanei. Apoi toaca, ciocănelele, bățul jitarului și o cruce furată din țintirim au fost aruncate în fântâna din vatra satului. Cu hainele întoarse pe dos
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mâna copiilor, prin care partidul aflat la guvernare își croiește colegii electorale favorabile. Și pentru a ne înțelege mai bine cred că va trebui să dau un exemplu. Ia să scriem colea pe tabla asta. Hei, Georgescule, adă creta și udă buretele, ce te uiți la mine ca vițelul la poartă nouă (fie-mi iertat, dar eu sunt încă pe moda veche, când elevii aveau mai puține „drepturi”). Deci este vorba în mare de „croirea” a cât mai multe colegii în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
sincer duioasă, dezinteresată, îndatoritoare sau gravă. La fel cu acel care, fericit de marea cu imensele ei bogății de culoare și de sunete, și-ar lungi trupul trândav pe nisip, după care l-ar netezi și ar îndepărta toate ierburile ude sau scoicile prea tari. Căci pe ce și-ar clădi Marcu construcția fidelității Irinei când ea a avut atâta ușurință față de mine, care-i fusesem o dragoste, și nu un expedient? Și ce fel de viață e aceea fără de nici o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la începutul plajei femeilor, curge din stânca de calcar un șipot limpede și rece. Această apă, neașteptată apariție, curgând drept lângă mare, este una din minunile portului. Sorbi apa, după ce te-ai lăsat în voia razelor soarelui, cu deliciu. Îți uzi fața, mâinile, trupul gol, niciodată nu te saturi de ea și nu te saturi de ea și nu încetezi să te miri de unde a venit. La masa noastră e bucuria principală și nimeni nu se gândește la vin, ca și cum ai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe geam, în cameră unde dormea copilul. Și au gonit-o! Și au mâncat-o... Au vânat-o pentru că era de mâncare. Și ei erau de mâncare pentru caracatiță, dar oamenii au fost mai tari. Dar patul lui s-a udat de la tentaculul caracatiței care a intrat pe geam. Au ajuns în Africa și au fost acasă pe la omul acela și au văzut-o pe mama lui care era cam neagră dar nu era urâtă, și mama lui le-a pregătit
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
înfipse privirea cercetătoare în desișul copacilor. Cu un suspin, Audbert se ridică, cercetă pentru un moment cerul, străbătut de ghemotoace leneșe de nori albi, iar la urmă se îndreptă către pârâu. își cufundă ușurat mâinile în apa rece și își udă fața; se întoarse apoi din nou spre nesuferiții tovarăși de călătorie: Odolgan și Kayuk încă dormeau; Khaba, în schimb, își făcea de lucru pe lângă cai. Scuturându-și mâinile ude, se apropie de Balamber, rămas încremenit în poziția în care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apoi împins, într-o învolburare de spume, printre ramurile aplecate ale unei sălcii mari. Izbuti să se agațe și, de la acel reazem nesigur, să treacă la o creangă mai solidă, care, prietenoasă, îl ajută să ajungă la un loc sigur. Ud leoarcă, stors de vlagă, ieși din apă, făcu câțiva pași printre copaci și se prăbuși ca o zdreanță în iarbă. Trebui să treacă o vreme până să-și recapete suflul regulat și doar atunci înțelese cu adevărat că se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de acea desfrânată, cu siguranță nu o locuitoare din sat, cu buze voluptoase, care, tremurând își strângea vălul sub bărbie, dar purta încă urme de farduri sub ochi și își ținea cu mare grijă rochia brodată, ca să nu și-o ude în balta unde fusese împinsă de gloată? Vieți răvășite, sărmane rămurele pe care râul, în acea revărsare de teroare, le dezrădăcina și le împingea înainte spre ruină. Cum era femeia aceea, care, apăsată de o legătură grea, făcută dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu ne ajutăm între noi... Stupefiat, Sebastianus o întrebă: — Văd că știi limba hunilor mai bine ca mine. Ce le-ai spus, de fapt, celor doi? Ea se lăsase din nou pe jos lângă el și începu iar să-l ude pe gât. — Că ea trebuie să mă ajute din ordinul lui Mandzuk și că, dacă n-o lasă în pace, pun să fie jupuiți de vii. Și am mai adăugat câteva insulte groaznice, de-ale lor, și vreo două blesteme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ca un vânt nesuferit Duc un dor nestăpânit Căci în lunga așteptare Chipul tău tot nu apare. CINE ȘTIE Știi iarna nopțile cât mă - înfioară Cu vânt urât și ploi ca-n plină vară, Cum ale lor veșminte reci și ude Un infern în sufletu-mi se-ascunde? Mai bine-n mănăstirea cu icoane sfinte Și cu surori în negrele veșminte, Mângâiată de ceata de sfinți și de îngeri Să înalț rugăciune caldă și plângeri, La mănăstire ai Cer, lumină, dreptate
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]