7,855 matches
-
stînga (sînt anticomunist) și nici de dreapta, deoarece nu cunoaște grija pentru celălalt. Nu recunosc nici o autoritate morală (cu excepția lui Dumnezeu), sînt rebel la orice formă de opresiune și umilință, contestatar la tot ce înseamnă injustiție, lipsă de adevăr și uitare a trecutului... Sînt creștin! Scriu mai întîi pentru mine, apoi pentru ceilalți iar conștiința de sine și devenirea valorează mai mult decît orice reușită sau glorie...". Acesta e, pe scurt crezul lui Bujor Nedelcovici. în temeiul rîndurilor de mai sus
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]
-
aspirație surdă, dar nu mai puțin imperativă, de a ne recupera modelele, de a ne fixa repere solide și, de ce nu, de a redobîndi acea generozitate, atît de erodată acum, a comunicării. Dar dincolo de aspectele morale și de pariul cu uitarea pe care un asemenea proiect le conține implicit, reconstituirea unui Salon Oficial este și o provocare adresată nemijlocit artei contemporane; anume aceea că în creația adevărată, ca și în iubire, vîrsta nu este decît o prejudecată.
Salonul Oficial, între memorie și proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10690_a_12015]
-
dovada unei mari îndemînări artistice, ci și pe aceea a unei la fel de mari sensibilități față de proaspetele mituri ale locului. Faptul explică, într-o măsură convingătoare, acea situație doar aparent ciudată; anume zilele de glorie și mai apoi anii grei de uitare. Primele sînt chiar efectul acestei neobișnuite îndemînări a pictorului, extinsă pe un spațiu foarte larg: îndemînare tehnică, îndemînare tactică, îndemînare strategică, îndemînare în actul de comunicare cu piața de artă și cu actorii ei individualizați. Figură artistică rece, complet neimplicată
Eustațiu Stoenescu (rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10706_a_12031]
-
iubirea - nu exaltata, dar vibrantă, pulsatorie. Cândva, instalată normal și dispărută fără urmă, impune prin reverberație mlădieri de gand și zâmbete cu ochi luminoși: „număr în tranșă: dimineți, boabe de roua / apusuri de soare // atâta distanță-ntre noi și atâta uitare” („Pescăruși în furtună”). Idem poeziile: „Azi nu te mai privesc, frumoaso, în ochi”, „Nedumerire” („Mă-ntreb și azi de te-am aflat vreodată / deși la braț am mers in necuprins / de chipul tău cu irizări stelare / nici glonțul nopții nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
deci, exerciții de inteligență, de conștiință și problematizări deosebit de grave. Motto-ul, extras din Oana Orlea 2 (cea care „a invatat meseria de deținută”! - cf. Ioan Cândea, Mântuirea prin suferință, Albă Iulia, 2009), este sugestiv, în acest sens: „Mă îngrozește uitarea colectivă. A ține minte nu înseamnă a te da cu capul de pereți în fiecare dimineață. A ține minte înseamnă a-ți trăi viața firesc, fără a pierde vreo fărâma din marile și micile bucurii pe care ți le oferă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
intuiție, precum este și DAN SANDU simt nevoia, din nou, iar și iar, să încifreze (că pe vremurile consi derate, naiv, ca...”definitiv revolute”!), pentru a nu le fi azvârlite cărțile în cel mai groaznic coș “cenzurativ” (“coșul” imperturbabil al UITĂRII/IGNORĂRII DEPLINE, conforme cu...”political correctness”!...și, azi, știm, din “cazul Eminescu”, “cazul Blaga“, “cazul Radu Gyr”, “cazul Dan Botta” etc. etc. cât de îngrozitor de eficiente sunt aceste metode ale “asasinatului în viață”!) - înseamnă că aburii infernali ai tiraniei deja
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Coperta a IV-a: “...addig kell utni az olahot a mig văr csepeg csontjabal...” (ADICĂ): “...valahul trebuie atâta bătut, pana îi curge sânge din ciolan...”. Mda. Chiar așa! De AICI încolo (dacă nu vom fi atenți) va începe, prin Tragedia Uitării - TRAGEDIA NEAMULUI ȘI A OMENIRII - ...CĂLÂII LUMII (MEREU...” RE-NĂSCUȚI”!) ABIA AȘTEAPTĂ!!!. 1. Dan Sandu, Amintiri din Samsara, Editura Ateneului Scriitorilor, Bacău, 2011. 2. „Oana Orlea, născută Maria-Ioana (Oana) Cantacuzino (născută la 21 aprilie , România), este scriitoare și fosta deținută politică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
viața. 1014. Care până nu-și are aripa ei spre a zbura dincolo de orice gând amar al acestei lumi? 1015. Ce ne-am face fără verbul a vrea în această lume cu voință iluzorie? 1016. Cel ce-și pierde amintirea uitării se pierde pe șine. 1017. De ce pașii norilor devin ploaia de vise ce ne spală orizontul acestei lumi? 1018. Câtă nevoie am de petala trandafirului umezit cu lacrima privirii tale ce a încolțit în inima iubirii noastre. 1019. Lasă orice
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
1028. Lacrima este rugul aprins al simțirii. 1029. Întreaga viață s-a născut din furtună de a fi noi înșine dar condamnați să ne căutăm mereu. 1030. Numai dorul poate ști cât de mare poate fi clipă. 1031. Fulgeră-mi uitarea cu amintirea luminii din tine spre a-mi redescoperi ființă pierdută. 1032. Nebunia este surâsul unicului adevăr ce poate exista în această lume. 1033. Nu obosi Cuvântul Lui Dumnezeu cu întrebări despre El și creație fiindcă oricum nu-ți va
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
lovesc de asfaltul neputinței noastre de a fi eterni. 1065. Numai moartea poate evalua nepărtinitor viața. 1066. Doar Dumnezeu poate beneficia de toate scuzele fiindcă El este Totul. 1067. Te rog toamnă lasă-mi primăvară amintirii să-mi inunde ruginiul uitării tale. 1068. A fi înseamnă ați aminti. 1069. Care speranța în ruină nu a fost cândva un edificiu semeț? 1070. Orice întrecere cu natura deșertăciunii acestei lumi este o deșertăciune și mai mare. 1071. Numai somnul îți poate spune că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
a reacționat guvernul român la aceste acțiuni , ați avut probleme , sau ajutoare? NP: Ceva îmi spunea că lucrurile complică, nu înțelegeam de ce se păstrează tăcere și nimeni nu a scos un cuvant până acum despre existența acestui mare osuar lăsat uitării în mod deliberat. Atunci m-am înarmat. Am invitat ziariști și reporteri de la ziarele și televiziunea proromânească de atunci, oameni care s-au dovedit a fi nu numai buni profesioniști, dar foarte buni români, precum Zina Cerchez, Aneta Grosu, Dina
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
iar fotografia lor reprezintă o imensă icoana sfântă. În atmosferă acelor ani, privirea lor a strălucit intens, ca o lumină puternică, imaculata. Avem datoria de a-i repune în drepturile lor firești, pe toți cei care au fost trecuți în uitare, de o istorie contaminată de virusul oportunismului agresiv și poluata prin viclenia specifică im postorilor prolifici. Pentru a completa această lucrare cu profil informațional și statistic, vreau să rememorez viața patriarhala a Craiovei. Dacă în Moldova, Bucovina și Basarabia au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
tranziție, care a creat astfel de oameni sau specimene. În tranziția anarhica a debutat cumplită perioadă de degradare a ființei umane, în care ne selectam numai în funcție de interese și ne dușmănim în progresie geometrica. Respectul și onoarea au fost date uitării. Au devenit îndepărtate amintirile nostalgice. Tupeul, aroganță și violență au ajuns un cataclism. Apocalipsa nu mai trebuie așteptată. A sosit. Prostia, sora mai mare a sărăciei s-a prostituat la o vârstă fragedă, într-un ocean plin cu venin. Gelu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ilustrat cu multă sensibilitate într-un repertoriu variat și bogat în același timp. Iată, de data asta, o familie de mari români de mult uitați pe care am încercat s-o aduc în atenția românilor, judecători drepți ai trecerii în uitare a celor ce-au fost măreți. Fără materialul talentatului scriitor, ziarist Jean Dumitrașcu și al scriitorului-muzicolog Marin Voican-Ghioroiu (cercetător al „fenomenului Zavaidoc”), cărora le mulțumesc, scrierea mea despre Marin Teodorescu Zavaidoc n-ar fi existat. (Continuare din numărul trecut) Trist
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
spun într-un mod care poate să pară patetic și nu aș vrea să îl simțiți așa. Receptați-l că pe o mărturisire de credință a unuia care cel mai mult dintre noi toti de atunci s-a călăuzit până la uitarea de sine în cuvântul scris. Ca profesor de literatură, le-am spus elevilor mei, cu fiecare prilej ivit că ,,o formă de fericire e lectură, o altă formă e creația, în general, si creația poetica, în special”. Într-o societate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
pleca! În abisul păsării albastre nu-i nimeni! În clepsidra sortită să mor, o harpa slu jește! Cerescul palat mă primește fără cerneluri și până, halucinația trezește în mine ogarii! Aflați: nu voi trăi niciodată în disprețul Cuvântului, în pleava uitării înnoptează poeții! Cât despre Moarte, nimic în rostire și cutuma de foc. „Fedeli D’Amore” mașteaptă să vin! Cu Dante în frunte, cu Lucifer, travestita licornă! Praf și pulbere în ispitele minții, troienite poteci colbuite de Cântec! Numai ancoră Visului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
a dat din brațe și idei și-a devenit ambasador printre cei buni printre acei ce faima fac românilor TIMP CIRCULAR Sunt avatar a tot ce-am fost și-a ce-o să fiu, Ființa plămădita din gânduri, vise, speranțe și uitare. Nu-s decat-o frântura de cuvânt, Din dialogul mut al Lui cu El însuși pe prea tristul pământ. ȘAPTE 7 zile, 7 stele, 7 pietre de hotar, 7 monezi de-argint tinute-n gură, creștinescului altar 7 Universuri ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Atunci când renunță la o prea strictă logică gramaticală, scutindu-și textele de prea multe pronume relative (cinci, în tomberonul) și chiar de locuri comune (ibidem), Florica Madritsch Marin scrie poeme fără cusur, ca de exemplu: ,gara unui oraș îngropat în uitare/ nu vreau să renunț la această imagine/ poate că n-o să știu niciodată/ unde se ascundeau mâinile tale/ când te cuprindea rușinea/ și teama de moarte/ dar drumurile s-au împrăștiat/ speriate/ ca un stol de păsări sub arma/ ucigătoare
Cuplul în iarnă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10781_a_12106]
-
la stagione č un poco nostra, nostro il paesaggio; il pensiero irraggia un ultimo verro; s'illude que il peggio - forse - č passato. Iar totul reverberează în această imensitate montană ca un ,gînd/ ce difuzează un adevăr ultim"; adevărul că uitarea șterge durerea, că trebuie să-ți iubești destinul - amor fati - și că trecutul absoarbe ceea ce a fost mai rău. Sublim, pur și simplu sublim!
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
în mine. Am căutat să o întâlnesc în paginile nenumăratelor gazete, în sute și sute de fotografii, în memorialistica celor de atunci. Până și pe străzile și în clădirile bucureștene în care forfotea odinioară, am căutat-o, ca într-o uitare de mine, spre regăsire în timpul umbrelor păstrate încă doar de pietre, de ziduri. Acum, încheiată cartea, simt cum lumea celor de atunci se trage iar în colbul ei de vreme. Calcinatele gazete de demult își reiau așteptarea. Zumzetul vieții închise
Sfârșit de carte by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10917_a_12242]
-
cărțile noastre, visele noastre, orgoliile noastre, risipa noastră de vieți măcinându-se pentru gloria de a fi biruit cât mai multe jocuri literare, de a fi străbătut cât mai multe culise. Nepăsători, ignorăm că, la capătul tuturor acestora, se află uitarea. Ne trecem viețile în jocul strălucirii de o clipă, refuzând a accepta uitarea care ne înghite cărțile, viețile. Ignorând judecata nemiloasă, dar dreaptă, a Bibliotecii. Risipind harul cu care am fost dăruiți în măcinarea pentru o glorie atât de repede
Cărți uitate by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10976_a_12301]
-
gloria de a fi biruit cât mai multe jocuri literare, de a fi străbătut cât mai multe culise. Nepăsători, ignorăm că, la capătul tuturor acestora, se află uitarea. Ne trecem viețile în jocul strălucirii de o clipă, refuzând a accepta uitarea care ne înghite cărțile, viețile. Ignorând judecata nemiloasă, dar dreaptă, a Bibliotecii. Risipind harul cu care am fost dăruiți în măcinarea pentru o glorie atât de repede uitată. Sărăcia scriitorului român, cumplita sărăcie a multora, poate fi cel mult un
Cărți uitate by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10976_a_12301]
-
viețile. Ignorând judecata nemiloasă, dar dreaptă, a Bibliotecii. Risipind harul cu care am fost dăruiți în măcinarea pentru o glorie atât de repede uitată. Sărăcia scriitorului român, cumplita sărăcie a multora, poate fi cel mult un zbenghi trist pe marama uitării. Nu justifică nici o trădare... Dar nu din astfel de gânduri porniseră șirurile mele. Pur și simplu din melancolia unor ani de demult și din sentimentul că, prinși în vâltoarea zarvei zilnice, uităm din ce în ce mai mult de cei de dinaintea noastră și de
Cărți uitate by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10976_a_12301]
-
Dar nu din astfel de gânduri porniseră șirurile mele. Pur și simplu din melancolia unor ani de demult și din sentimentul că, prinși în vâltoarea zarvei zilnice, uităm din ce în ce mai mult de cei de dinaintea noastră și de cărțile lor. în locul recitirii, uitarea este sfâșiată, câteodată, cu injurii. Cu temere mă întreb, din ce în ce mai des, dacă cei ce vin în lumea scrisului încearcă, măcar din curiozitate, să vadă cum se așează uitarea peste cărți și scriitori. în 1934, de pildă, după cum îmi opresc privirea
Cărți uitate by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10976_a_12301]
-
din ce în ce mai mult de cei de dinaintea noastră și de cărțile lor. în locul recitirii, uitarea este sfâșiată, câteodată, cu injurii. Cu temere mă întreb, din ce în ce mai des, dacă cei ce vin în lumea scrisului încearcă, măcar din curiozitate, să vadă cum se așează uitarea peste cărți și scriitori. în 1934, de pildă, după cum îmi opresc privirea pe câteva pagini, apăreau romane de Ion Agârbiceanu, Războiul lui Sf. Petru; Bogdan Amaru, Fapt divers; C. Ardeleanu, Pescarii; Tudor Arghezi, Ochii Maicii Domnului; Mioara Atanasiu, Sensualism ascuns
Cărți uitate by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10976_a_12301]