13,247 matches
-
nu face decât să vâneze pizde! Și, pe deasupra, pizde de șikse! Le fugărește, le miroase, le lipăie, le ștupuie, dar, în primul rând, se gândește la ele. Ziua și noaptea, la lucru și pe stradă - la treizeci și trei de ani, încă umblă hai-hui pe străzi, cu ochii ieșindu-i din cap ca la melci. E de mirare că încă n-a fost făcut terci de vreun taxi, dacă ne gândim cum traversează marile artere ale Manhattan-ului la ora prânzului. Are treizeci și trei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
hai să nu ne mai căcăm atâta pe noi cu „dragostea“ și cu rezistența ei în timp. De-asta mă-ntreb: cum să mă-nsor cu o persoană pe care o „iubesc“, când știu preabine că în cinci-șase-șapte ani o să umblu ca turbatul pe străzi la vânătoare de fofoloance proaspete - timp în care devotata mea consoartă, care mi-a făurit un cămin atât de încântător etc., își îndură cu bravură singurătatea și abandonul? Cum să dau ochii cu lacrimile ei îngrozitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și un dormitor mirosind a mobilă lăcuită? Cum mi-ar plăcea să-mi țin în sertar chiloții înnegriți de jeg și aruncați claie peste grămadă, ca ai lui Smolka? Ei bine, nu mi-ar plăcea. Cum mi-ar plăcea să umblu cu ciorapii găuriți și să n-am pe nimeni care să-mi aducă o limonadă fierbinte, cu miere, atunci când mă doare gâtul? Și invers, cum mi-ar plăcea s-o văd pe Bubbles Girardi venind la mine acasă după-amiaza, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sumedenie de treburi și să robotești toată ziua fără să-ți dai seama măcar că de fapt ai muncit? N-ar fi fain să uiți de tine zile-n șir, săptămâni în șir, luni în șir? Să porți țoale vechi, să umbli nefardată și să nu faci pe dura toată ziua? Timpul zbura. Am auzit-o fluierând: — Nu că ar fi o chestie? — Ce să fie? — Să fii matur. Știi? — Uimitor, am făcut eu. — Ce anume? — Sunt aproape trei zile de când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai spune! Aia se cheamă dragoste de sine, ce-ai făcut tu, băiețaș! Sine scris cu majuscule! Inima ta e un frigider gol! Prin vine-ți curg cuburi de sânge înghețat! Mă mir cum de nu te faci așchii când umbli! Gagica aia deocheată, cum îi zici tu - bag mâna-n foc că-i deocheată! - a fost un supertrofeu în palmaresul tău de fustangiu, atât a însemnat, și nimic mai mult, Alexander Portnoy! Ce ai făcut cu promisiunea ta? Ești dezgustător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mărturisirea mea. Eu însă, vezi tu, am fost cât se poate de onest, așa cum mă învățase chiar Bertrand Russel. — Nu vreau să te mai văd, Kay. Îmi pare rău, dar nu-mi pot disimula sentimentele. S-a umflat de plâns: umbla prin campus cu niște cearcăne îngrozitoare sub ochii ei albaștri injectați, nu mai venea la masă, lipsea de la ore... Iar eu eram uluit, fiindcă tot timpul crezusem că eu o iubisem pe ea, nu ea pe mine. A fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să ne enervăm. Oh, sigur că nu-i! Ai auzit cu, mi-a zis? Presupun că a văzut când ai Încercat să te dai la mine. Știm că nu l-ai considerat de nasul tău. Bani făcuți ușor, după asta umbli. Să nu crezi că te vrem lângă noi, În compartimentul ăsta. Știu eu unde-ți este locul. — Scoate chestia aia din gură când vorbești cu mine. — Pe Arbuckle Avenue. La ălea de-agățat direct din tren, În gara Paddington. Coral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Întrebi, a cam pus bazele orașului Chicago. (Există tabăra Marshall Field și tabăra Hamill Blount, și niciodată cele două tabere nu se vor așeza la masă Împreună ca să ia cina În Clubul Chicago Racquet, dacă Înțelegeți ce vreau să spun.) Umblă zvonul cum că familia Blount deține mai multe obiecte de artă decât Guggenheim, mai multe proprietăți imobiliare decât lanțul McDonald’s și că seifurile cu bijuterii ale mamei lui Lauren sunt motivul pentru care rezervele de smaralde ale Columbiei sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o fi Lauren frumoasă și sexy, dar avea treizeci și unu de ani - era o băbăciune, după standardele din New York. După treizeci și trei sau treizeci și patru de ani, bărbații din Manhattan renunță cu totul la femeile de vârsta lor și Încep să umble după fete care au cel mult douăzeci și cinci de ani. Cei mai deplorabili dintre ei renunță cu totul la fetele din New York și se Întâlnesc exclusiv cu modele În vârstă de nouăsprezece ani din South Beach. Oricum, argumentul meu era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la același colegiu, am spus eu, căci mi se părea cunoscut numele. A fost la Brown? Cred că da, răspunse Lauren. Milton ne chemă printr-un gest de pe sofa. Când am ajuns la el, Lauren făcu prezentările. —Pe unde-ai umblat? o Întrebă Marci Klugerson pe Lauren când dădu cu ochii de ea. Asta este ceea ce o Întreabă Marci pe Lauren ori de câte ori o vede. —Dumnezeule, nici nu mai știu, replică Lauren cu nonșalanță. -Așa le răspunde Lauren Întotdeauna celor care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
federale, ca să știi În ce te bagi. —Sylvie, Sophia se Întâlnește cu Pierre Lombarden, Îl știi, tipul ăla care apare mereu În Paris Match. Cel mai bun prieten al familiei de Monaco. Cred că are relații și În guvern. Nu umblă ea după Hunter. Are o presă proastă din cauza picioarelor suuu-per pe care le posedă. Toată lumea e atât de invidioasă pe ea... Chiar nu ai de ce să fii Îngrijorată. M-am simțit mai liniștită. Milton avea dreptate. Picioarele incredibile nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
putut să o spun mai clar. „Fiind divorțate, Lauren și Tinsley erau nevoite să fie extrem de suspicioase“, mi-am spus În sinea mea, În timp ce taxiul gonea Înapoi, În centru, mai târziu În noaptea aceea. Nu se putea ca Sophia să umble după Hunter. Dacă era atât de deșteaptă cum zicea toată lumea că e, nu ar fi fost atât de fraieră Încât să alerge după el așa, ziua În amiaza mare, angajându-se la firma lui. Era prea evident. Am descuiat ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ascunse de toată lumea. La propriu. Nimeni nu putea să dea de ea, iar singura persoană care ar fi putut să o ia cu binișorul și să o convingă să iasă din casă, Lauren adică, părea să fi dispărut și ea. Umbla vorba cum că Lauren fusese zărită la ora 6 În dimineața de după prânzul lui Pheobe În holul de la Hotel Mark, exact când se urca În lift, Îmbrăcată În ținută sport și având la ochi niște ochelari de soare imenși. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
muzică și știri bine periate. După aceea, toată muzica, toate cărțile și toate filmele vor fi testate pe animale de laborator sau pe condamnați care or să se ofere voluntari înainte de a deveni accesibile publicului. În loc de măști chirurgicale, oamenii vor umbla cu căști care să le ofere protecția permanentă a unei muzici sigure sau a cântecului păsărilor. Oamenii vor plăti pentru pachetele de știri „pure“, pentru sursele „sigure“ de informații și divertisment. Imaginați-vă că muzica, filmele și cărțile sunt filtrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care mi-o arată. Parola de la calculatorul lui este „parola“. Și zic: Am trecut de mult de zece. Și vocea din telefon zice: „Alo?“ Acopăr telefonul cu mâna și-i zic lui Oliphant că am impresia că a început să umble un virus. Probabil că de-aia a dispărut Henderson. Eu mă duc acasă, dar îi promit că trimit materialul. Oliphant îmi șoptește: — Termenul de predare e la ora patru, și se bate cu degetul peste ceas. Și întreb la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
portocaliu în lumina galbenă. Părul îi pare de flăcări. — Eu i l-am făcut, zice Mona. Din februarie m-am apucat de el. Mona, cu codițele ei rasta și medalioanele ei cu cristale. O întreb dacă e indiancă Hopi. Stridie umblă cu degetele după ceva în săculeț. Și Helen zice: — Mona, tu nu ești nici un fel de indigenă! Pe tine te cheamă de fapt Steinner. Nu trebuie să fii Hopi, zice Mona. L-am făcut după un model dintr-o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și zice: — Știu o mie de metode ca să fac rost de ce vreau. Și Stridie își dă părul din ochi și zice: — Bine lucrat, mami. La prima adresă a mers destul de ușor. Și la a doua. În mașină, între vizite, Helen umblă prin tuburile aurii și cutiuțele sclipitoare, prin rujuri și farduri, cu trusa cosmetică deschisă în poală. Răsucește un ruj și se uită la el, zicând: — Eu cu astea nu mă mai dau. Dacă nu mă înșel, femeia aia la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe piept, Helen îmi zice: — Tot ce vă spun acum este strict confidențial. Până nu găsim Cartea umbrelor, zice, nu putem schimba nimic din ceea ce s-a întâmplat. O să-l vindec pe Patrick cu o vrajă din carte. Capitolul 22 Umblăm prin Midwest ascultând la radio un post pe unde medii, și o voce bărbătească ne spune că doamna doctor Sara Lowenstein a fost o făclie a speranței și moralității în acest pustiu al vieții moderne. Doamna Sara a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
controla puterea. Ei bine, asta-i soluția mea la problemă. Șpilul e să devii profesionist, zice ea. Fă un lucru pe bani, și șansele să vrei să-l faci gratis o să scadă considerabil. Doar nu-ți închipui că prostituatele mai umblă după sex în afara bordelului, nu? zice ea. Zice: — De ce crezi că antreprenorii din construcții stau în case neterminate? Sau de ce au doctorii o sănătate așa de șubredă? Arată cu mâna spre ușa bibliotecii și spre parcare și zice: — Singurul motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cadă. Anizanta adoră focul. — Cărțile pot fi foarte malefice, zice. Coacăză trebuie să-și inventeze propria spiritualitate. Telefonul lui Helen sună. Telefonul lui Stridie sună. Mona oftează și-și întinde mâinile. Cu ochii închiși, în timp ce mâinile lui Stridie încă îi umblă prin păr și telefonul sună, Mona își potrivește capul în poala lui Stridie și zice: Poate că în ceaslov o să fie și o vrajă care să oprească suprapopularea. Helen deschide agenda la data de azi și scrie un nume. Zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
da, da. Mi-a mai spus-o pe-asta. Dom’ sergent se întinde peste fotoliul din mijloc și-și pune mâna zbârcită și pătată peste mâna mea. Dosul mâinii i-e acoperit de peri cenușii. Are degetele reci, de când a umblat cu pistolul. Dom’ sergent îmi strânge mâna și zice: — Mă mai iubești? Și eu îl întreb dacă am de ales. Capitolul 33 Mulțimea se bulucește în jurul nostru, femeile - îmbrăcate în maieuri fără spate, bărbații - cu pălării de cowboy. Oamenii mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
făcut-o ultima oară? Ce anume să fac ultima oară? — Știi tu. Nu știu dacă ultima oară când am facut-o se pune, dar să tot fi fost acum vreo 18 ani. Și Helen zice, zâmbind: A, deci de-aia umblai cam într-o ureche. La mine au trecut douăzeci de ani de când cu John, zice. Pe jos, pe rumeguș, printre cabluri, e o pagină mototolită de ziar. Un anunț pe trei coloane zice așa: În atenția clienților agenției imobiliare Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
așa dădea dispoziție tovarășul Andrei. Mai du-te...!... Tovarășe Anton, să știi... Alo! Alo! bate șoferul nervos în furcă. Domnișoară, dă-mi te rog, urgent, autogara!... *** Grupul de navetiști pleacă spre sala de așteptare a gării. Singur pe peron, Vlad umblă de ici-colo, să se încălzească la picioare. Cînd simte că nu mai rezistă, intră din nou în biroul șefului autogării. Și ce vrei de la mine, Andrei, ce să fac eu?! strigă în telefon șeful. Au încercat să pornească autofreza, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tresare Mihai, dar își revine imediat ce vede paharul ridicat. A, da, noroc! ciocnește el și bea o înghițitură zdravănă, să împrăștie veninul urcat brusc în gît. Și totuși, oftează adînc Săteanu, sorbind încet, cu plăcere, cîte puțin din pahar degeaba umbli... O beție cu un vin tare și prost, asta-i. Te îmbeți repede, te prostești și te trezești mahmur, îngrețoșat. Pe cînd vinul bun, cu aromă, băut pe îndelete, aici, acasă, în tihnă... spune el sacadat, cu privirea pierdută, aruncînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Profesorul tace, înfruntînd cu calm privirea lui Lazăr ridicată spre el. Oricum, trebuie să recunosc, te-ai descurcat de minune pe șosea. Vedeți ce bine a prins indicația dumneavoastră? Acolo ai învățat? Schimb de experiență: ei m-au învățat să umblu cu volanul, eu îi învățam ce știam mai bine. Metafora frunzelor de viță? Nu. Pocher pe bețe de chibrit. Pe bani nu, că-mi luasem angajament solemn... Hm! Tu și pocherul... Ai grijă, îl amenință profesorul cu degetul întins spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]