34,237 matches
-
scris această piesă de teatru, acest "primum movens" nu sunt din cele mai onorabile, aș spune dimpotrivă, și ele nu pot contribui, chiar dacă se consideră pitorescul lor, la prestigiul omenesc al autorului. A fost într-o seară, îmi amintesc de umbrele care acopereau lespezile cu inscripții pe care încercam totuși, pentru a nu știu cîta oară, să le recitesc, încercînd să îmi apropii, dincolo de vălul banalității lor, credința în viața cerească și, mai cu seamă, tristețea despărțirii de cei plecați, hotarul
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
totuși, pentru a nu știu cîta oară, să le recitesc, încercînd să îmi apropii, dincolo de vălul banalității lor, credința în viața cerească și, mai cu seamă, tristețea despărțirii de cei plecați, hotarul pe care ei l-au trecut, lăsînd doar umbra amintirilor. Nu coborîse încă noaptea și înaintînd pe drumul larg din mijloc pe unde trec carele funerare, am ieșit în strada acoperită de coroanele stufoase ale salcîmilor. I.C.: Presimt, după această frumoasă introducere, că cimitirul a fost pentru dvs. nu
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
lupanare.) Poate am simțit doar nevoia să mă desprind de tristețe. În ispita ei apărea și un fel de zîmbet, o strîmbătură profesională ca o chemare către o răscolitoare orgie, o promisiune de dezlănțuire a simțurilor. Am însoțit deci o umbră care nu înceta să își improvizeze, la intervale, un fel de strîmbătură ademenitoare, pînă am ajuns la o biată cocioabă, cu o singură încăpere și un pat a cărui jalnică cuvertură am observat că era desfăcută ca pentru o invitație
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
dați pe spate vine cineva să-i scoată/ Și desparte carnea rece de luminile rotunde.// Eu rămîn tăcută-n preajma trupului ce se lungește/ Și se leagănă în aer parcă-anume ca să știu/ Că din el acum se vede doar o umbră și-o lumină/ Dată de acea putere de-a fi fost odată viu" (Boul jupuit). Nu mai puțin impresionantă apare jertfirea intempestivă, de către un Ion nebunul, cu prilejul unui "praznic împărătesc" rural, a unui miel cruțat la început, pentru că este
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
se-nalță/ La fel cum bolta neagră se lasă printre stele,/ Mereu tot mai înceată, mereu tot mai aproape/ E ridicarea blîndă în cer a pleoapei mele.// Se pierd în noapte stele sub ochiul meu ce urcă/ Încet spre ochiul umbrei din cerul ce se lasă/ Ca un păianjen negru și nesfîrșit de mare/ În lumea pămînteană ca-n propria lui plasă" (Ca ochiul moartei tale). Sau sub semnul unei putrefacții universale, într-un bacovianism reluat în cadrul țărănesc (așa cum Doinaș n-
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
cap înfipt în păr" (Rugă). Dorința se află la un pas de necrofilie: Și-atuncea cînd chipul meu trece în apă/ Și fața mea pală în ea se oprește/ Pe chipul meu ud ca de-o ploaie eternă/ Figura de umbră-și lipește.// Privește-mă bine, iubite, e seară/ Și stăm rezemați de fîntînă/ Și-n lumea de apă stă chipul de moartă/ Ce-ntinde spre mine o mînă" (Fîntînă). La nici un poet român actual Erosul n-a apărut atît de
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
mirosurile stridente de buricul-pămîntului și doar timpul poate cerne fructele perisabile de cele perene. CONTRAPUNCT nr. 1-2 aduce în lumină, într-un act tîrziu de justă evaluare, un poet prea puțin cunoscut tocmai datorită personalității sale excepționale, lipsită de orice umbră de vanitate (nu și de orgoliu creator): George Almosnino (1936-1994). Antologia poemelor lui, Marea liniște, apărută anul trecut în colecția "Poeți români contemporani" a Editurii Eminescu a fost o revelație. Pînă atunci doar cîțiva prieteni apropiați, din generația lui, aveau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi "Tov. Dr. P. Groza: "Unde e Racoviță în literaratura noastră?""."Eu nu văd în vitrinele librăriilor, nicăieri, pe Racoviță. Mai mult - am trecut pe la Cluj prin 1947 și i-am văzut umbra, cu pălăria lui trasă pe ochi, sărăcăcios îmbrăcat, se strecura pe lângă ziduri. M-am întrebat: Acesta este marele savant Racoviță? Am chemat profesorii universitari, colegi de-ai lui, și i-am întrebat de Racoviță. "Moare de foame", mi-au răspuns
Un film în 354 de pagini by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17209_a_18534]
-
de lectură și de documentare; un bilanț al activității savantului și al largii recunoașteri de care el s-a bucurat . La aproape o jumătate de secol după observația indignată a lui Petru Groza, în împrejurări istorice tulburi care aruncă o umbră asupra poziției apărătorului, Emil Racoviță revine în vitrinele librăriilor cu o carte spectaculoasă, pasionantă, de respirația unei epopei. Datorită vitalității sale excepționale, savantul iese, am putea zice, dintr-un al doilea îngheț polar, mai îndelungat și într-un fel parcă
Un film în 354 de pagini by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17209_a_18534]
-
invenții din cea de a doua parte a secolului XIX, figurile supte de foame și de suferințe ale imigranților veniți aici din toate colțurile pămîntului, irlandezi, italieni, spanioli, evrei, cehi, polonezi, cotigele improvizate cu mizerabilul lor calabalîc, convoiul halucinant de umbre omenești atingînd în sfîrșit tărîmul făgăduinței și din a cărui disperare și diversitate avea să ia ființă nu peste mult cea mai puternică țară de pe glob;... ei bine, știu că nu se face, dar trebuie să spun că, înaintea acestor
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
emfaza patriotardă, de la aripa inflaționistă a producției pașoptiștilor pînă la contemporanii noștrii M. Beniuc și A. Păunescu... Pana d-lui Eugen Lungu știe să reconstituie, în puține rînduri, o existență și un profil literar, punînd accente acolo unde trebuie, cumpănind umbrele și luminile în așa chip încît să dea lectorului o impresie de obiectivitate. La ce bun să simplificăm tendențios o viață țesută din contraste, precum cea a nefericitului Dimitrie Petrino, deși tarele de caracter ale omului ne apar incontroversabile? "Ca
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
de a-i pune textul pe două coloane, adică de a-i incrimina plagiatul, evident, din Eminescu". Fără a face vreo concesie oneroasă, cercetătorul afirmă, comprehensiv: "Astăzi, cînd realizăm că în epocă eminescianiza aproape fiecare al treilea și că în umbra poetului s-au sufocat de epigonism și condeie mai mari și cu ceva mai multă individualitate, "delictul" Veronicăi nu mai pare atît de grav. Eminescianizările ei sînt mai curînd un fapt sentimental decît literar și sînt dictate de "statutul de
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
chip de prefață la grupajul de "critice" este publicată o convorbire a lui Al. Cistelecan cu scriitoarea stabilită în Suedia dar revenită acasă în ultimul deceniu prin prezența constantă în librării și în paginile publicațiilor literare. Răspunsurile Gabrielei Melinescu, fără umbră de vanitate sau poză, sînt conforme cu personajul rar întruchipat de ea în lumea literară românească: sinceră, altruistă, profundă, cu simțul umorului și al jocului și cu o căldură umană nealterată de suferințele îndurate, ba chiar sporită de ele. * Întrebată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17237_a_18562]
-
numai surprize bune. În primul rînd, sala a fost plină ochii, iar publicul extrem de receptiv. În al doilea rînd, regia spectacolului este semnată de un iscusit om de teatru, unul dintre personajele cu contribuții majore la reușita unei montări, omul "umbrelor" din regizoratul tehnic: Vlad Stănescu, regizor și tehnic al Teatrului Național din București, omul care transformă în realitate visul de peste noapte al unui creator și cel care veghează ca, odată ieșit la rampă, spectacolul să meargă în condiții bune. Un
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
văzut. Celebrul Marchiz de Sade trăiește. Cel puțin corpul corpul său care a refuzat să moară și care se adăpostește, la cei 260 de ani, 2 luni și 16 zile într-o grotă-vilă a misterelor. Petrecem aici cu Sade, cu umbrele și personajele care-l vizitează, o săptămînă sadică, ultima din existența lumii, mai exat intervalul între 18 și 24 august 2000. Un vis sau un coșmar? Și unul, și altul, în același timp. O călătorie istorică și inițiatică în lumea
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
colți de vampir..." Ei, așa mai merge ! Finalul revistei ne va permite, sîntem asigurați, să rămînem "cu cel mai plăcut gust pe limbă (și nu doar)". În același stil grosier e redactat și sumarul revistei. Spicuim un titlu: "Fanar: La umbra jupîneselor în floare. De ce vechii boieri erau sclavii "păsăricii din colivia de aur" veți simți pe mușchiul vostru, savurînd scenele de iatac ale jupîneselor Isabela și Anișoara." Mergem la pagina indicată și descoperim un text inept, prefațînd o suită de
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
ce știu că, ușoare fiind,/ pot duce pînă la capăt nepăsarea, boală ce nu se cere vindecată/ decît astfel, dacă s-ar putea scrie cu sîngele acesteia,/ ochii, citind, s-ar otrăvi, orbi ar căuta altă lumină/ sub care nici umbrele, nici nopțile nu mai au sens. Cine,/ nimeni nu mai poate scoate la iveală cu ușurință poesia/ la picioarele căreia li s-ar face loc numai poeților/ fugăriți din cetate. E atîta zăpăceală, încît în loc de poezie/ se citește Sandra Brown
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
relativizează lucrurile, precum și onticul însuși: "Și-n carnea mea am căzut, și-n sîngele meu m-am zbătut/ mut ca peștele, trup galben de ceară/ într-un schit al bucătăriei mele plină de zei - farfurii/ și cuțite, cești de cafea, umbra femeii/ doar în desenele stranii lăsate de zaț. Merită sau nu?/ Nu-mi mai amintesc să fi fost vreodată/ mai mic ca acum, mai străin, într-un loc unde/ nimic nu mai există, deși totul există, unde viață/ nu e
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
de fonduri prin concerte, casete etc. ajutoare umanitare, repararea bisericii din Praid, sensibilizarea autorităților luxemburgheze pentru stagii profesionale și vacante oferite copiilor merituoși din România etc.). Despre toate acestea vorbind, Ada Brumaru mânuiește cu delicatețe floreta conversației, retrăgându-se în umbră pentru a lăsa prim-planul celui intervievat. Imaginea lui se desprinde pregnant cu echilibrul, vioiciunea spiritului, refuzul confortului și nevoia de a înainta mereu în teritorii noi, cu neliniștea creatoare țintind neobosita spre desăvârșire. Prin înțelegere și complicitate Ada Brumaru
O oglindă fidelă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17306_a_18631]
-
grijă că ginește mangafaua, te dai de Scaraoțchi. Mai bine, lasă, spune-i și tu o poezie, că ne facem de rîs, zi-i! Atunci, V. începu imediat să recite din Eneida, slăbiciunea lui: Vertitur interes coelum-ruit oceano nox involvens umbra magna teramque polumque mirmidonumque dolos... Preotul lăsase capul pe un umăr și surîdea de plăcere, ascultînd. Fiindcă nu mai era între noi nimic de tradus, mă gîndeam la ziua de afară imperială unde de atîta străveche evlavie, pietate, ură și
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
de Labiș), modelul ludic, abordat din unghiuri varii de Marin Sorescu, Emil Brumaru, Gabriela Melinescu, dar și de optzeciștii care, prin fronda, jemanfișismul și chiar prin intertextualitatea lor, tot de sfera jocului țin în cea mai mare parte. Paradigme la umbra cărora alte modalități creatoare au interesat mai puțin, nefiind, cum ar fi spus G. Ibrăileanu, "selectate" (suprarealismul, poezia cotidianului, a universului mic etc.). Dar și în cadrul lor s-au produs unele diferențieri, de natură a institui "mode" și, implicit, a
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
se arată cel mai primejdios, căci suprafața sa crapă, deschizînd abisuri delicios-amețitoare care-i înghit accepția primă, care-i relativizează orice accepție. Din "realismul" maxim al textului, tratat prin prisma unei gramatici exasperate, țîșnesc fantasmele fanteziei cele mai impenitente: "...cu umbre, lande, doamne în crinolină albă. (În crin, o lină, albă, zadarnică ardoare.) Cu ore, lan de doamne. (În crinolină albă: za darnică, ard oare?) Cu doamne-n voal (ten palid, ovaluri împietrite). Cu doamne-nvoalte ('n palid, - o, valuri împietrite!) Cu
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
împietrite!) Cu doamne nulipare. Cu-n umede rumori eoliene (din insule Hebride, nu Lipare), un evantai de doamne nulipare. Într-un tîrziu fief; regate - norii. Într-un tîrziu, fie fregate - norii!) Cu nume de rumori eoliene: Aura, Favonia, Zéphyrine. Cu Umbre, lande, doamne în mînă (e o carte). Cu un brelan de doamne în mînă (e o carte), să pierzi la Qui-perd-gagne (și viceversa) " (Un vis...). Sau: "Rosine, Edith, Alice adore-i/ șalul, eșarpele de lux;/ șalul e șarpele de lux
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
de glorie românească... pînă atunci nu auzisem de Eminescu... Aveam 20 de ani cînd am picat la București, ardeleancă sadea, pînă atunci ieșisem doar la Cluj, la studii, și niciodată singură... O.G.: Probabil cu... I.P.:...mama. Ea a fost umbra mea. Despre București doar auzisem, citisem. Eu am trăit într-o stare patriotică ardelenească specifică pe-acolo... nu și în regat. O.G.: Și cum vi s-au părut a fi Bucureștii? I.P.:Ceva de pe altă lume. Pestrițimea din Gara de Nord
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
titlu. Nu știm dacă aceasta a fost și intenția, cert este că personalitatea actorilor a tras lucrurile spre această realitate. De aceea, "spectacolele" poartă amprenta actorilor, fiind de multe ori recitaluri în toată regula, așa încît regia rămîne undeva în umbră. Declarat sau nu. Pitorescul situației, al locului și protagoniștilor anulează, din păcate, nuanțele și implicațiile spirituale. Adriana Trandafir este în mod evident motorul spectacolului, avînd o energie debordantă bine controlată și materializată. Cea mai hîrșîită dintre toți, păstrîndu-și însă disponibilități
Flacăra olimpică și marginalii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17303_a_18628]