3,024 matches
-
impulsul și transferă și acest gând în sfera sinistrelor viziuni. Își petrecu ziua nutrindu-se cu ectoplasmă. PRIVATE Pe înserate, în timp ce traversa Victoria Park, Tom, într-o stare cumplită de agitație, îmbrăcat cu fulgarinul lui și ținând în mână o umbrelă a lui Greg, se gândi la Alex, la faptul că ar trebui să-i facă o vizită; dar, de bună seamă, nu acum. Îi veni brusc ideea că s-ar fi cuvenit să-i dea o explicație în legătură cu cele întâmplate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lacrimile (ploaia se mai domolise), arăta melancolic și misterios ca o casă singuratică dintr-o poveste japoneză. Storurile erau coborâte, dar se prefira o lumină din camera de zi și o alta dintr-o încăpere de la etaj. Tom își închise umbrela. Nu reușea să își găsească batista (răceala lui persista). Când se apropie de ușă, simți că i se face rău de emoție. Prin vitraliu răzbătea un fir de lumină, totuși nu reuși să descopere soneria. Încercă mânerul ușii; nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și păși în hol. Rămase o clipă nemișcat, uitându-se la niște roze fanate, dintr-un vas înalt, mov, și receptând deplina liniște a casei care, un moment, i se păru c-ar fi părăsită. Își scoase fulgarinul, își lăsă umbrela pe jos și, cu un gest automat, își zvârli pantofii din picioare și îmbrăcă o pereche de papuci din lada aflată în hol. Se îndreptă spre ușa camerei de zi, care era întredeschisă și furișă o privire înăuntru. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mi-e încă udă. Își trase haina, apoi îmbrăcă fulgarinul. Zvârli papucii din picioare și își puse pantofii. — Ciudat, am încălțat papucii fără să-mi fi dat măcar seama. Presupun că acum nimănui nu-i mai pasă de parchet. Luă umbrela lui Greg. — Ia te uită, pe cuier atârnă umbrela mea, pe care am uitat-o aici... data trecută... Își vârî ambele umbrele sub braț. Emma stătea în ușa camerei de zi. Îl întrebă: — Mai plouă? — Cred că a încetat. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fulgarinul. Zvârli papucii din picioare și își puse pantofii. — Ciudat, am încălțat papucii fără să-mi fi dat măcar seama. Presupun că acum nimănui nu-i mai pasă de parchet. Luă umbrela lui Greg. — Ia te uită, pe cuier atârnă umbrela mea, pe care am uitat-o aici... data trecută... Își vârî ambele umbrele sub braț. Emma stătea în ușa camerei de zi. Îl întrebă: — Mai plouă? — Cred că a încetat. Bine, noapte bună. — Noapte bună. Tom deschise ușa de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fără să-mi fi dat măcar seama. Presupun că acum nimănui nu-i mai pasă de parchet. Luă umbrela lui Greg. — Ia te uită, pe cuier atârnă umbrela mea, pe care am uitat-o aici... data trecută... Își vârî ambele umbrele sub braț. Emma stătea în ușa camerei de zi. Îl întrebă: — Mai plouă? — Cred că a încetat. Bine, noapte bună. — Noapte bună. Tom deschise ușa de la intrare, apoi se întoarse din nou către Emma: — Nu vrei să mă conduci până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Belmont ploua, așa încât hotărî să se ducă mai bine acasă, în Druidsdale, decât să meargă până la „Odeon“, pe Strada Mare, care era prea departe. George ura ploaia, îi repugna să-și simtă părul ud, picioarele ude, hainele ude. Nu avea umbrelă. Și nu prea se simțea bine, parcă avea puțină febră. Și-apoi voia să savureze în liniște sendvișurile rămase. Voia o pauză în existența lui, în viața lui care, în ultima vreme, devenise o treabă foarte complicată. Simțea, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
voi reuși să ajung astăzi. Imi propun să ajung la Noli, adică vreo 30 de km. Mă simt minunat la începutul acestei noi zile, admir din tren marea în dreapta mea, plajele încă lipsite de persoane, dar pline de șezlonguri și umbrele, iar în stânga localitățile cu blocuri de câteva etaje, într-un ambient pietros, nu prea înalt și plin de verdeață; ieri am inspirat din plin parfumul florilor de oleandru. Mă întreb acum, așa cum m-am întrebat de multe ori, oare de ce
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
aș avea răbdarea pe care mai ales mamele o au cu acești copii zbenguiți sau cu diferite mofturi și capricii. Ii văd apoi cum se joacă pe plajă, în nisip, cu jucăriile lor, iar părinții stau întinși pe șezlonguri, sub umbrele, sau sunt în apa atât de curată de culoare albastru-verzui. Până pe la 9.30, plajele sunt goale, apoi în scurt timp se umplu și devin foarte animate. Apreciez și faptul că nicăieri nu aud muzică ce te asurzește, și nu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
așezat pe o bancă pentru a savura roșiile lui Nando. Sunt foarte gustoase, cu pâine proaspătă. Soarele dimineții îmi scaldă fața, oglindindu-se în apa ce se zbate neîncetat cu malul. Tinerii angajați de pe plajă fac curățenie, iar șezlongurile și umbrelele îi așteaptă pe vechii sau abia sosiții ”clienți”. In spatele meu este strada deja zgomotoasă și plină de mașini. Începe o nouă zi. Sunt în suflet cu cuvintele lui Nando despre rolul și importanța bisericii, scăldat de soare, cu gustul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pe străzi. Ajung într-o piață mare de legume și fructe, iar apoi într-o alta de pânzeturi și îmbrăcăminte. Remarc că lumea e mai liniștită și mai senină decât în România, este mai multă ordine și curățenie. Mesele de sub umbrele, la baruri, sunt deja ocupate și fiecare își servește liniștit cafeaua sau cornulețul dulce, sau alte bunătățuri. Toate străzile sunt înguste, și de la propria fereastră poți dialoga cu vecinul de peste drum. Dar nu prea văd așa ceva. Traversez tot centrul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pe care cei în trecere, și nu numai ei, se pot relaxa. Ce am mai remarcat este faptul că după prânz, pe care cei mai mulți nu-l servesc la restaurant, ies la o bere sau cafea, suc, cu prietenii, la umbra umbrelelor sau copacilor, și petrec orele după amiezii în discuții cu prietenii, cunoștințele. Remarc ușor sobrietatea gesturilor, eleganța în exprimare, ca și în îmbrăcăminte, de altfel. De când am intrat în Franța, în toată Provence am remarcat acest fapt, al unei vieți
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pozitive sau negative, față de acesta. Și, în sfîrșit, consilierul PR va trebui să țină seama de dorințele maselor, precum și de percepția acestora față de propriul sistem și să acționeze în consecință. Analizînd toate aceste date, se va cristaliza o rezultantă, sub umbrela căreia consilierul PR va încerca să satisfacă cît mai multe din viziunile elementelor mai sus amintite, astfel încît să se poată menține un echilibru de imagine al propriului sistem, din cît mai multe ancore posibile. Bineînțeles, în funcție de situațiile date, acțiunile
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
foarte diferite unui mesaj transmis. Pentru ca acest cum să se deruleze așa cum ne dorim noi, avem nevoie de legături bune și foarte bune cu presa. Unul dintre scopurile majore ale oricărui sistem, este acela de a se face cunoscut, sub umbrela unei imagini cît mai pozitive. Se disting două modalități mari de a realiza acest deziderat, și anume: A. Sistemul poate să-și promoveze potențialul prin intermediul mass-media, situații în care informațiile ajung la diferitele grupuri țintă prin intermediul unui canal de transmitere
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
sistemul axiologic al acestora. 2 mass-media care nu publică, sau nu difuzează deloc, în mod constant nici un material informativ trimis de un anumit sistem. Aici există o pro-blemă în general axată pe o anumită sferă de interese, care stă sub umbrela anumitor influențe, care nu doresc apariția pe piață a informațiilor unui anumit sistem. Acesta este singurul și principalul motiv. Antipatia pentru un anumit sistem, sau neînțelegerea, nu sînt motive atît de puternice, care să împiedice total colaborarea dintre două entități
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
și adunarea tuturor acestor elemente nu este dificil de realizat. Problemele apar cînd se încearcă asamblarea tuturor acestor elemente într-un tot unitar compact, deoarece nici unul din aceste elemente nu are voie să reprezinte mai mult sau mai puțin, sub umbrela Gestalt-ului format, ci exact ceea ce trebuie pentru ca totul unitar să rămînă în echilibru. Echilibrul creat nu este unul static, ci unul dinamic care, în permanență, oferă totului unitar posibilitatea de a emana specificul sistemului. În anumite situații, în cadrul totului unitar
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
cont de apariția pe scena publică a economiei în tranziție a unui nou personaj, mult mai bancher decât bancherul: zaraful, cămătarul. Sub ploaia decretelor, hotărârilor și ordonanțelor guvernamentale, a taxelor și suprataxelor de tot soiul, calm și zâmbitor își deschide umbrela financiară întrepridul neofinanciar. Cât de curând experiența acumulată de acesta va oferi statului soluția extirpării șomajului, creșterii în progresie geometrică a veniturilor și, în cele din urmă, resurse 91 suplimentare de creare a unui excedent valutar sănătos astfel încât, în următoarele
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nevoie are fetița dumitale de așa ceva? La noi lumea e pașnică. Aiurea, ripostă respectivul privind la tesla care îmi pavoaza mâna întinsă tovărășește. Aia ce-i? Păi, ce să fie? E așa, ca la engleji. Ai văzut dumneata englez fără.umbrelă?!... Mie nu-mi-au ajuns banii decât pentru o teslă. Aș fi luat un ciocan sau o seceră, că era mai ieftin, dar se putea interpeta politic. Așa că asta este tesla mea de vreme ploioasă! Mda?... Uite tocmai de asta
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
-i suparat Că afară este soare și în casă a intrat Să se ferească de soare. Florile acum la soare își uscă petalele, și discută între ele despre ploaia de aseară, că ar fi putut răci, că le-ar trebui umbrele sau hăinuțe să le apere de ploițe... Ei, acuma vrei să știi care sun foloasele ploii. Ploaie dacă nu ar fi, tot ce-i verde s-ar usca. Ploaia face să rodescă semințele, curăță străzile și limpezeste aerul. ține minte
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Triumfului, cu trudă puțină și noroc mult. Era o odăiță așa cum dorisem, cu mobilă nouă, scoarțe, tablouri și, mai ales, perdele care făceau noapte chiar ziua-n amiaza mare. În fața casei un tei al cărui frunziș acoperea curtea ca o umbrelă, iar ceva mai departe o grădină cu pomi roditori. ― Aici, să știi, e un adevărat paradis pentru amorezați, zise proprietarul, un bătrânel oacheș, adus de spate, cu chelie strălucitoare și prietenos din fire. Până acum a stat o funcționară de la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
un restaurant din apropiere. Moșneagul ținea morțiș să golim 21 de sticle de șampanie (numărul anilor Mihaelei), dar el cel dintâi dădu bir cu fugiții, ducîndu-se la culcare pe două cărări. Rămași singuri am mutat petrecerea în grădină continuînd-o sub umbrela teiului (ploaia stătuse între timp). ― S-a făcut târziu, i-am șoptit Mihaelei. Nu pățești nimic acasă? ― Soră-mea e în deplasare și nu se întoarce decât poimâine. O, ce bine! Atunci poți rămâne oricât, fără nici o grijă. Am mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
secunde, am fi avut nevoie de aprobarea scrisă a Biroului de presă al Primăriei. Tot pe aleile cu Iulia Hasdeu, Dem. Dobrescu și splendoarea de mausoleu a Nababului Griguță Cantacuzino, trecând pe la C.A. Rosetti, Macedonski, Iorga și „Doamna cu umbrela“ (Romanelli), am început cu Emil Hurezeanu, în urmă cu câțiva ani, o tandru-ghidușă imersiune televizată în utopia eliadesco-matein bucureșteană, în cheiată la Caru’ cu bere, după ce ne-am recules alături, la Stavropoleos. În fine, chestionat nu demult de Mircea Struțeanu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
simpatie să-mi facă șederea agreabilă, am senzația că mă aflu într-o "sală de așteptare". Mergem la vecernie la biserică, zice doamna Silvia Lungociu. Când ieșim din casă, vedem că, între timp, a început să plouă. "Să luăm o umbrelă", zic. "Nu-i nevoie, spune Nick. Mașina e aici, la doi pași, iar la biserică o parchez lângă intrare. E loc". Insist. Nu știu de ce, dar insist. Ca să-mi facă plăcere, Nick ia una din umbrele. Ne suim în mașină
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și-l simt că devine nervos. "Ce naiba are?" Poate s-a terminat benzina", zice doamna Lungociu. "Nici vorbă. Rezervorul e pe jumătate plin". Se aud mașini din spate, claxonând. Nick se dă jos să le explice că suntem în pană. Umbrela se dovedește acum providențială, căci plouă cu găleata. Reîntors în mașină, încearcă din nou. În zadar. Motorul nu vrea să pornească. Am pățit asta, deseori, acasă, cu Dacia mea, dar cu un Chevrolet, în America supertehnicizată, nu mă așteptam să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
riscant să suni noaptea la o casă din Washington, dacă ești un necunoscut. Se petrec multe crime, noaptea, în capitala Americii, nimeni n-are curajul să meargă pe jos, după ce cade întunericul, ori să deschidă ușa unui străin. Nick ia umbrela și se duce spre garajul luminat. După vreo cinci minute, în care trebuie să suportăm asaltul altor claxoane, se întoarce însoțit de un bărbat care se apără de ploaie cu o prelată de plastic. Mai apar doi inși după el
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]