4,931 matches
-
numai Români. Astfel, destinul pământului care ne-a născut și ne-a crescut a trebuit să comande și destinul desvoltării neamului nostru. El ne-a impus multe veacuri de-a rândul o existență aproape vegetală, o existență de chinuri și umilinți pe care numai țăranul o putea îndura. Cu cât se înmulțeau suferințele și treceau vremurile, țăranul român s’a îndărătnicit în răbdare. Dragostea lui de pământ s’a învârtoșat. Țarina se amesteca necontenit cu cenușa și oasele înaintașilor, iar văzduhul
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
un monument de bronz! Preda a creat un personaj și va rămâne în literatura română prin Moromete, degeaba se strofoacă generațiile astea mai tinere, tinerii ăștia care înainte de Revoluție veneau la mine cu o mare politețe și cu o imensă umilință, inutilă de altfel... Iar după Revoluție s-au agățat de Revoluția română, de schimbarea politică brutală. O falsitate fără margini. O falsitate în care plutesc grupe de literați și de politicieni și care astăzi fac carieră, fac bani, fac influență
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
cu suferințele sufletului. Acestea sunt de asemenea de mai multe tipuri, si la fel, pot fi create fie de propria noastră persoană, ca de exemplu suferință pe care Ana, din românul Ion de Liviu Rebreanu, și-o creează, acceptând toate umilințele și abuzurile lui Ion, fiindcă îl iubește și nu vrea sa-l părăsească, fie de persoane sau lucruri exterioare cum ar fi pierderea unei slujbe din motiv că ai avut o zi proastă, iar șeful tău nu este dispus să
Adina Vața: Suferințele și leacurile acestora () [Corola-blog/BlogPost/339447_a_340776]
-
semn de vreo boală mintală. În spital, fiind pacient, McMurphy are de-a face cu Sora Șefă Ratched (Louise Fletcher), o persoană aparent calmă și binevoitoare ce se dovedește a fi un adevărat tiran. Aceasta își supune pacienții la nenumărate umilințe prin terapiile de grup pe care le organizează. McMurphy află că majoritatea pacienților se tem de Sora Ratched și că încearcă mai mult să nu greșească în fața acesteia decât să se însănătoșească. McMurphy se împrietenește cu pacienții Billy Bibbit (Brad
Mirela Teodorescu – Cronică de film: Zbor deasupra unui cuib de cuci () [Corola-blog/BlogPost/339535_a_340864]
-
Popescu Întâmplător (sau nu?), volumul Emiliei Dănescu, „Zestrea toamnei” (ed. Singur, 2011), s-a deschis singur la pag.76, unde citesc poezia Nu mai slujesc cuvintele: dezghioc cuvintele și / le agăț în copacul fără frunze // când privesc spre ele / cu umilința pietrelor călcate în picioare / fiecare celulă îmi cere să țip. Curios, am citit cartea de debut a autoarei de la început, descoperind o adevărată poezie a toamnei, ca zestre a vieții, comoară de trăiri păstrate în suflet și dăruite în vers
Emilia Dănescu: Zestrea toamnei () [Corola-blog/BlogPost/339622_a_340951]
-
aici. Pe de altă parte, se transmută, crede ea, într-un eu nou: „A devenit doamna Anne Wellington, lepădându-se - pentru totdeauna, spera - de numele său de până atunci, așa cum te lepezi de o haină ponosită, în care ai cunoscut umilințe fără număr” (p. 55). Numele cel nou este util nu în curățarea memoriei, ci în obnubilarea efectelor engramării vieții anterioare. Eliberarea din cătușele limbii este vizată ca soluție pentru izolarea de o gândire repudiabilă. Socotește că trecutul trebuie șters și
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
se va întoarce acasă, neprecizându-le unde s-ar afla, căci despre cabana construită de el în timp ei nu cunosc nimic, „nici nu bănuiesc că există”. Motivația decisivă a plecării de acasă stă în neputința de a mai suporta umilința de a fi îngrijit ca un neputincios, ca un infirm și de a fi privit cu compasiune. El se dovedește astfel „eliberat de mila și sprijinul” alor săi. Considerând un eșec major incapacitatea de a-și diagnostica exact boala, C.
AUGUSTIN BUZURA: Mihai Bogdan la bătrâneţe, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339654_a_340983]
-
întoarce spre sine însuși. În acest plan, sentimentul bazal este zădărnicia („îmi trăiesc singur zădărnicia, p. 11). Componenta constructivă a formulei existențiale o reprezintă faptele („sunetul grav al faptei”). Faptele și actele sunt întâmplări, evenimente existențial-sociale în cadrul cărora se manifestă umilința, demnitatea, orgoliul, refugiul, lașitatea, eșecul, ratarea, înfrângerea, cunoașterea ca „lectură a vieții și a experienței trăite”. Din întâmplări oarecare spiritul creator trebuie să scoată adevăruri general-umane. Modul fundamental de a lucra al spiritului este luciditatea („când luciditatea nu mai ajută
AUGUSTIN BUZURA: Mihai Bogdan la bătrâneţe, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339654_a_340983]
-
aici. Pe de altă parte, se transmută, crede ea, într-un eu nou: „A devenit doamna Anne Wellington, lepădându-se - pentru totdeauna, spera - de numele său de până atunci, așa cum te lepezi de o haină ponosită, în care ai cunoscut umilințe fără număr” (p. 55). Numele cel nou este util nu în curățarea memoriei, ci în obnubilarea efectelor engramării vieții anterioare. Eliberarea din cătușele limbii este vizată ca soluție pentru izolarea de o gândire repudiabilă. Socotește că trecutul trebuie șters și
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
mute zone: unii te admiră, alții te disprețuiesc, alții te înjură. Nu cred că există jurnalist care să nu fi primit măcar o amenințare voalată la un moment dat. Pe de altă parte, există un oarecare îndemn al ziaristului la umilință. Trebuie să fii foarte atent. Trebuie să mai lași din aroganță. Cu toții am intrat în presă pentru că am avut senzația că știm noi mai bine. Și pe măsură ce am avansat în carieră, ne-am dat seama că, pe măsură ce știm mai mult
„Dacă în urmă cu 10 ani, studentele la jurnalism voiau să fie Mihaela Rădulescu, azi vor să facă investigații”. Interviu cu jurații Superscrieri Emilia Șercan și Teodor Tiță () [Corola-blog/BlogPost/338974_a_340303]
-
formularelor și în general birocrației și funcționarilor publici. Ați avut zilele acestea treaba pe la administrațiile financiare? Zeci de mii de patroni și contabili au încercat să înțeleagă cum e cu sediile firmelor din apartamente, dar au (re)învățat ce înseamna umilință. O prevedere care este clarificata în urmă cu câteva zile da termen de depunere a formularului în cea mai mare bătaie joc, până la finele lui martie. Carevasăzică, statul o încurcă, își ia timp să o descurce, după care omoară contribuabilul
aici stai la coadă cu orele pentru nimic, iar doamnele sunt tot timpul deranjate () [Corola-blog/BlogPost/339116_a_340445]
-
nici oportunitatea de a începe o viață nouă, altundeva. Eu ies la proteste pentru că nu vreau să plec din țară. Ei ies pentru că nu au altă variantă, pentru că nu au o plasă de siguranță și pentru că trăiesc într-o permanentă umilință de a fi considerați irelevanți, amestecată cu groaza amplificată de posturile de televiziune abjecte care monetizează frica. Când am ajuns, într-un final, în Piața Victoriei, eram mulți. Ne-am încălzit, am cântat imnul și am aprins luminile de la telefoane
O „manipulată” din Piața Victoriei s-a infiltrat printre „știrbii” de la Cotroceni. „Am fugit de acasă. Fiul meu a încercat să mă încuie în apartament să nu ies la protest” () [Corola-blog/BlogPost/339133_a_340462]
-
tot ceea ce cuprinde („Am tendința să prefac totul în poezie”) cu inima să, cu sentimentele sale, o ușurință care aduce în ea sinceritatea și simplitatea rostirii. Poziționarea autoarei este fără echivoc în apărarea valorilor umane, tocmai ea, cea trecută prin „umilință, durerile dezrădăcinării, amărăciunile traiului printre străini, desconsiderarea, disprețul”, dar cu speranța că mântuirea înseamnă „acasă”, acolo unde „patria de cuvinte” acoperă că un cer „patria de pământ”. Versurile sale respira un patriotism curat! Într-o reabilitare a iubirii de neam
EMILIA AMARIEI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341028_a_342357]
-
Maica Domnului cu pruncul, pe tron (Platitera) încadrată de Sfinții Apostoli Petru și Pavel și de Sfinții Ahangheli Mihail și Gavril; alături pe boltă „Cel vechi de Zile”. Tot în Sfântul Altar, s-au pictat scenele: „Spălarea picioarelor” simbol al umilinței creștine, „Cina cea de Taină”, „Împărtășirea Apostolilor”, în care se incorporează simbolul jertfei și taina misiunii apostolice. În proscomidie, încăperea din stânga altarului, unde se pregătesc Sfintele Daruri, pâinea și vinul, este reprezentat printre altele “Iisus Arhiereu” și „Iisus în mormânt
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
după oglindă, bani pe care i-a găsit Năică în momentul când a văruit odaia și a stropit-o cu aiasmă ca să dispară toți dracii din ea. Didina, după ce s-a eliberat, roasă de remușcări, aflând că boierul murise (nemaisuportând umilința din partea societății, s-a spânzurase în foișorul conacului) a mers la mormântul lui, (aflat în cimitirul din Poenari), i-a aprins o lumânare și s-a rugat la Dumnezeu s-o ierte că a fost o păcătoasă: „Fiindcă numai datorită
PARTEA A XI-A PARIUL BLESTEMAT *SFÂRŞIT* de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341399_a_342728]
-
Tudosa Fundureanu Publicat în: Ediția nr. 725 din 25 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului MARIA În cămăruța liniștită, Apare îngerul Gavriil. La ceas când ruga e șoptita, Spre cer , spre-a fi primită, Se pleacă îngerul umil: Mă plec cu umilință ție, Trimis din cerul adorat. Atâta hâr ți s-a făcut Mărie, Ca veacuri după veacuri se va scrie , Ce ai primit din cer cu-adevărat. Din tine se va naște Unsul, El Fiul Celui Prea Înalt ; Emanuel, Isus, va
MARIA (BUNA VESTIRE) de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341518_a_342847]
-
prin colbul șerpuitoarelor drumeaguri ce se pierdeau prin câmpiile argiloase din țara Atalyei, ori pe strâmtele uliți ale satelor, încă mai rătăcea pribeagul cerșetor Tragodas. Bătrân și sprijinit în toiag, gârbovit și neputincios, deschidea șovăitor portițele caselor și cerșea cu umilință o coajă de pâine, îndurând chinuitoarea sete din arșița zilei și ținând piept cu multă greutate câinilor de pe marginea șanțurilor, din ce în ce mai înrăiți... (sfarsit) Referință Bibliografică: Povestea sărmanului Tragodas - Partea a III-a - ultima / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
fac o freză cu fenul (sic!), ce să mai fac într-o oră-două?! Și manichiurista era revoltată: - Astea sunt unghii? Cine ți le-a tăiat așa?! Ce pot eu să mai fac acum?! Îmi înghițeam lacrimile, dar un răspundeam acestor umilințe, așa cum nu îi răspunsesem vreodată profesoarei de chimie din liceu, care ori de câte ori trecea pe lângă mine mă împungea cu câte-o vorbă: "Mimozo! Mironosițo!!!" Cu ochii pe ceas, am alergat spre casă, fără să-mi mai pese de cum arăt și de
CU BUCLELE-N VÂNT de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342023_a_343352]
-
degrabă pentru că această participare să ne facă sfinți și curați. Aceștia, fără îndoială, cad într-o mai mare trufie decât cea de care li se pare că se feresc, fiindcă cel puțin însă este mai drept ca de vreme ce în această umilință a inimii în care credem și mărturisim că niciodată nu putem să ne atingem pe merit acele Sfinte Taine, s-o primim ca pe un medicament al tristeții noastre în fiecare duminică, decât ca, stăpâniți de deșartă trufie și stăruință
„PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ ROMÂNEASCĂ CONTEMPORANĂ” – SINTEZĂ, REZUMAT, LA TEZA DE DOCTORAT CU ACELAŞI TITLU – SIBIU [Corola-blog/BlogPost/341977_a_343306]
-
într-o zi au pierdut. Pe ziduri se-arată Fecioara, pelerinii deja au venit Lumânări se aprind iar un preot insuflă credință, Mă întreb dacă de teamă cei vârstnici nu au murit Sau acceptă să moară decât să traiască în umilință. Ne e teamă Doamne dar ce mai avem de pierdut? Dacă pedeapsa pentru păcatele noastre o fi să sfârșim În flăcări și fum facă-se voia Ta deși nu am crezut Că pentru greșelile noastre atât de scump o să plătim
VREMURI de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342201_a_343530]
-
la cea a semenilor - el poate cunoaște adevărata fericire. Doar câteva cuvinte despre actul deliberativ al renunțării. Este nu numai fapta de mare curaj prin care cel în cauză azvârle deșartele zorzoane ale acestei lumi (bogăție, putere, faimă) și cu umilință se dedică meditației și rugăciunii în singurătatea unui colțișor sau al unei chilii mănăstirești (avem nenumărate exemple de senzație în acest sens), ci este și singura modalitate eficace prin care smeritul se înalță, stabilind relații de negrăită bucurie spirituală cu
TOŢI OAMENII TRĂIESC, DAR NUMAI UNII DINTRE EI EXISTĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342203_a_343532]
-
când sărăcia lucie și foametea mă izgonise cu de-a sila și prea devreme de lângă fota mamei, din copilărie, pentru a slugărnici pe mai nimic la fabricile lui Ilie Băjan și Iosif Teodorescu de odinioară!” ... A suportat cu demnitate și umilință creștină mârlănia unui „inchizitor de ocazie” care l-a huiduit și fluierat, printre rătăciri bahice convulsive și de nereprodus, că i-ar fi lezat „onoarea familiei” - prin publicarea unor pagini cu valoare de document istoric și a cărei singură vină
DOI ANI DE LA ETERNITATEA PROFESORULUI GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341736_a_343065]
-
meu, ca într-o fortăreață, am fost între puținii care am spus NU fabricilor de surogate, imposturii bine apretate, veleitarismului” - cf. Singur printre scriitori, p. 305. Parodiere a titlului volumului de debut sorescian? Mai curând, un fel de „spovedanie” a umilințelor pe care le îndură, în zilele noastre, Onestitatea Profesională - care, ca și Adevărul, „umblă, mereu, cu capul spart” Revenim, cu convingerea nestrămutată că Vrancea are UN SINGUR CRITIC autentic, deplin profesionist („de meserie”!) și de prim-plan. Bun de „împrumutat
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
degrabă pentru că această participare să ne facă sfinți și curați. Aceștia, fără îndoială, cad într-o mai mare trufie decât cea de care li se pare că se feresc, fiindcă cel puțin însă este mai drept ca de vreme ce în această umilință a inimii în care credem și mărturisim că niciodată nu putem să ne atingem pe merit acele Sfinte Taine, s-o primim ca pe un medicament al tristeții noastre în fiecare duminică, decât ca, stăpâniți de deșartă trufie și stăruință
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341755_a_343084]
-
defăimare. Cât despre zei... eu știu ceva Iosif prietene...anume că zeii nu pot muri și nici atinși măcar nu pot fi, iar oamenii mei l-au biciut pe omul vostru până la sânge. Ce fel de zeu al suferinței și umilinței ar fi acest Iisus dacă e cumva zeu? De ce n-a putut să se salveze pe sine? rosti cu asprime Ponțiu Pilat ridicându-se de pe jilț și trecând prin toată încăperea cu pași rari. -Mărite, spuse calm Iosif, dușmanii săi
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]