23,058 matches
-
nu a venit, era la București sau, dacă nu, la turci. Două sau trei drumuri a făcut Petrache la turci, a încărcat mașina cu rulmenți și pastile vidia, Dumnezeu știe ce sunt alea, și s-a întors cu blugi. A umplut nevastă-sa Combinatul...În orice caz, a scos bani frumoși, pe care i-a transformat în valută. Nu-i prost Petrache, are simțul pieții... Nu s-a lăsat nici Cârnu. A creat în două zile, cu prietenii săi, partidul țărăniștilor
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și la copiii săi. Era acum cel puțin secretar de stat, că Sonia e dată dracului ! Cunoaște oameni grei, cu mulți cred că s-a și culcat; e frumoasă și tupeistă, știi tu, cum ne place nouă, bărbaților. Își mai umplu un pahar, al lui Gheorghe era încă plin, apoi continuă: N-am fost până în decembrie acasă, am mai prins și două delegații în afară, în schimb, m-am pomenit cu soțioara în București și nu singură. Nu o să uit ziua
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cap, de acolo, dar nu au lăsat-o bărbații. În sfârșit, atmosfera s-a încălzit, a râs și cel bătrân, așa încât ziua s-a sfârșit cu bine. În mașina unguroaicei au așezat coroanele și pomenile, iar mașina lui Petrache au umplut-o cu băutură. La intrarea în sat, porniră girofarele și sirenele. Câinii, ca la o comandă, începură să urle , iar cei slobozi să o ia la deal, spre pădure.... Curtea era pustie, poarta larg deschisă, iar deasupra ușii de la intrare
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
auto, apoi încă unul cu electrocasnice și două alimentare. A investit fostul secretar cu probleme speciale tot ce agonisise o viață: banii de casă, banii de mașină și pentru apartamentul fetei... A făcut și un împrumut, cu ajutorul căruia și-a umplut magazinul cu televizoare și frigidere, a ipotecat casa maică-sii de la țară, pentru o sumă enormă... „Ghiță, ești dracu’ gol, i-a spus Dumitru Dumitru, directorul băncii, când a acceptat ipoteca și i-a aprobat creditul, cum naiba a fost
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
-mi vine nu e rea, deși puțin cam incomodă pentru o femeie. Îmi dau jos și a doua cizmă. Scot sticla din geantă. Rup poleiala, scot colivia de sârmă și desfac cu mare atenție dopul de plută. Pâââccc! Liftul se umple de un par fum plă cut, îmbătător. Duc sticla la gură și trag o dușcă. Doam ne, ce bună e. Mă pun pe băut. Sorb cu sete, cu plăcere și mai ales de nevoie. Trebuie să golesc sticla cât mai
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nu-i plăceau. Mă așteptam să-i simt prezența. Ceva. Orice. Nici sunetul de chitară nu se mai aude. Trei perechi de blugi, două cămăși, mai multe tricouri decât mă așteptam și sin gurul lui costum, pentru interviuri. Toate au umplut o cutie. În cealaltă cutie pentru haine am pus adidașii. Am răs turnat aproa pe tot ce era în valiza colecțiilor în cutia pentru prieteni. Îmi așez șuvița rebelă după ureche. Sar pe pat și mă dez echilibrez puțin, dar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
gest na tu ral, i-a făcut semn băiatului de la sunet să dea drumul la muzică. În sală s-a lăsat liniș tea, îi auzeam respirația saca dată în microfon. Era mai fermecătoare ca oricând. Nu era cine știe ce talent, dar umplea tot teatrul cu prezența ei. Îmbrăcată într-o rochie albastră, simplă, strânsă în talie, cu părul castaniu, des pletit, și buzele rujate cu roșu, te făcea să uiți că vocea nu prea o ajută. A ieșit de pe scenă în aplauzele
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
avariilor la mașina femeii. Când au trecut pe lângă mine am avut clar senzația că sunt invizibilă. Cel puțin pentru câteva secunde, nici șoferul autobuzului nu a părut să mă mai vadă. Un roi de licurici evadați din lanterna polițistului au umplut secția de lumini jucăușe. Eram fascinată. Pe urmă ai sunat tu. Pe bune. Adică erai chiar tu și mă întrebai unde sunt sau unde dracu’ sunt. Și pe urmă s-au întors polițis tul, femeia care plângea, și mi-a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
la teatru. Iris se luminează din senin și explodează de fericire c-a găsit soluția: „Cumpărăm!“ Simt cum mi se rupe inima. Stereotipic, știu, dar pe cuvânt că așa simt. Un suspin colectiv murmurat de audiență. Mamei i s-au umplut ochii de lacrimi și frate-miu se uită înduioșat la arătarea mică și blondă care încă mai crede că putem cumpăra orice n-avem și ne cam trebuie. Cel mai mult și mai mult îmi plac liniș tea și oamenii
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
eu odată. Și geamul ușii de la balcon îi reflectă mândria burtoasă. Ușa băii se reazemă, ca un alcoolic resemnat, alături de picturile ei și o o poză cu bunicul. Avantajul morții la tinerețe este că nimeni nu va ști cum te umpli de riduri și nervi. De când a murit, nimeni nu i-a mai dat glas, nici măcar pentru o replică la blestemele bunicii. Pentru prima dată de când vin la ea, și balamalele ei tac cum tac oamenii când își pierd sensul. A
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
opt ani și cei mai frumoși ochi albaștri pe care i-am văzut vreodată. Mihăiță trăiește în Biserica Sfântul Spiridon. Mihăiță este un înger. Alexandra Gordea Să ne prezentăm În mașină era o curățenie impecabilă și mirosea a vanilie. Muzica umplea tăcerea care se instalase între noi. Ceva instrumental, aproape terapeutic. Omul părea timid. Încercam să fiu atentă la drum, la peisajul pe care-l știam ca pe buzunarele mele. Mă prefăceam interesată de tot ce-mi apărea înainte. Dar profitam
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ora actuală există două sau chiar trei categorii de cadre didactice: dascăli care au rămas dascăli adevărați, Îndrăgostiți de meseria lor și Însuflețiți de dorința de a da cât mai mult din ceea ce știu, acumulând mereu noi cunoștințe pentru a umple spiritele și mințile Învățăceilor cu cât mai multe cunoștințe. Dar trebuie să recunosc că aceștia sunt din ce În ce mai puțini, mai rari; a doua categorie este cea a dascălilor blazați, care, văzând că majoritatea copiilor și tinerilor nu sunt prea interesați de
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Dar trebuie să recunosc că aceștia sunt din ce În ce mai puțini, mai rari; a doua categorie este cea a dascălilor blazați, care, văzând că majoritatea copiilor și tinerilor nu sunt prea interesați de carte, fac și ei prezență și ceva care să umple ora până la pauza următoare și așteaptă cu nerăbdare ziua de salariu. Atât. Eu vă povestesc din proprie experiență tot ce afirm aici. Am Întâlnit cazuri unde un profesor a predat copiilor, un semestru Întreg, trei pagini xerografiate, iar notele și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
gura. Sărac Îl facem! Gata cu el, nu mai Îndrăznește să piuie că l-am pus la pământ! Să zică mersi că nu l-am băgat la zdup, să fie chiar fericit că pușcăriile sunt suprapline. Și ce dacă am umplut pușcăriile cu tineri, floarea țării, care ar fi putut să facă ceva util pentru ei și pentru familiile lor! Ghinionul lor că au vrut să imite pe unii din cei de sus! Ce este valabil pentru dulăi, nu este la
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
acesteia. Dar nu pe Andreea și emisiunea ei vreau să le critic, ci TVR 1 În general. Zilnic, diminețile sunt ocupate cu reluări de seriale. Asta nu mai seamănă cu ceva național ci cu ceva comercial care trebuie să-și umple cu ceva, nu contează cu ce, timpul de emisie. Și cam așa merge TVR 1 cam până la ora 18, când Începe să se mai miște câte ceva. Dar nimic deosebit. Nimic național. Nici măcar un film bun, Întreg, nu serial, după amiază
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
nou comparație: așa ceva permite CNA - asta nu afectează „imaginea” noastră pe nicăieri (ce contează conținutul!?), dar OTV, care avea conținut În toate emisiunile, afecta: pe cine?! Să ne oprim aici cu exemplele, pentru că ele sunt așa de multe, că ar umple câteva tomuri În sine. Să spunem numai că ne dorim ca mass-media toată să fie În slujba noastră și nu Împotriva noastră; că dorim adevărate vedete În emisiuni de divertisment și muzică, În filme și programe bune de educare evolutivă
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
trează. Miji ochii atentă în întunericul bătut de lucirea metalică scăpărată prin geamul irizat sideral ca o lucarnă a cerului și pândi, fără să miște, măsurând prin auz, somnul acesteia. Somnul, ca și tot ce făcea soacra pe trezie, o umplea de bănuiala unei îndelung chibzuite prefăcătorii, de parcă fiind acolo n-ar fi fost, și, lăsând-o să creadă că nu auzea și nu vedea nimic, ea de fapt auzea și vedea totul, ca o zgripțuroaică. Auzea și vedea totul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Refuz să cred. E îngrozitor!", își spunea și totuși vedea ce vedea. Un suflu grețos de putreziciune și moarte se rostogoli toată noaptea dinspre Răsărit și miasmele răscoapte, dimpreună cu praful și colbul stârnit de-atâtea picioare puse-n mișcare, umpleau într-atât văzduhul până-n cer, că luna și stelele dispăruseră și aerul nu mai putea fi respirat. Fluturii și albinele mureau de duhoare. Numai furnicile, trudnicile furnicuțe, mișunând râuri-râuri, înaintau de sârg, cu fanatism, devorând larvele cu care plecaseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
răspunzând la o chemare neauzită de urechea oamenilor, începură să chirăie și să piuie zvârlind pădurii și câmpiei mii de semnale scurte, agitate, zburătăcind de ici-colo, ca-n preajma unei furtuni. Adunându-se în stoluri, se înălțară cu foșnete grele umplând văzduhul de dangăte ca de clopote. Norul zburător întunecă cerul. Lumina stelelor păli. Trupul ei se umplu de dorul desprinderii de pământ. Ar fi vrut să zboare. Să se înalțe. Cu păsările. Poate de asta, trupul ei, în noaptea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
câmpiei mii de semnale scurte, agitate, zburătăcind de ici-colo, ca-n preajma unei furtuni. Adunându-se în stoluri, se înălțară cu foșnete grele umplând văzduhul de dangăte ca de clopote. Norul zburător întunecă cerul. Lumina stelelor păli. Trupul ei se umplu de dorul desprinderii de pământ. Ar fi vrut să zboare. Să se înalțe. Cu păsările. Poate de asta, trupul ei, în noaptea aceea, toată noaptea cât se perpeli fără somn, răspândi o mireasmă dulce-acrișoară de oțet de mere, și subțiorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
scoteau în evidență mâinile prelungi și palide care se-ntindeau să mângâie buclele fetei. Târfa! Fecioara greșită! Spurcăciunea! Tratează prețul vânzării! Își pregătește fuga! Ofițerul făcu un semn. Chelnerul, în vestă albă, lățindu-și crupele grase și frângându-și șalele, umplu paharele cu șampanie. Ei bravo! Omenirea se-neacă, zbătându-se în propriul ei sânge, până-n gât, și ăștia beau șampanie! Hitlerlandul zeităților blonde care se pregăteau să arunce-n aer orașul sau măcar o parte din el, pe principiul: "după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
trezească sau cel puțin să-l întoarcă cu fața-n sus sau să-i descleșteze mâinile de pe cap, să-l vadă la față. Ce-i cu tine, dragu mamei, ce-ai pățit? începu să întrebe cu-o voce ascuțită care umplu de neliniște toată camera. Ce-i cu el? Și tu ce stai ca o paparudă? Vino repede! strigă la noră-sa, ciudoasă. Cerboaica înțelese ce s-a întâmplat. O împinse ușurel într-o parte. Lasă-l în pace. O fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
prin marginea mahalalelor: "LA FORMAREA IDEILOR" Firma mare, de tablă portocalie, atârna sub geamul fetelor. Ce atrăgea toate privirile încă din piață erau cele două sticle de un chil montate-n tablă și două pahare lunguiețe, pe care le credeai umplute cu bere. Când se-mbăta și se-mbăta destul de des, mai ales sâmbăta și duminica seara asta era distracția preferată a uneia dintre fete, a nemțoaicei, să arunce cu sticle goale, dacă putea ochi pomii grădinii. Unele sticle cădeau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și aromate la gură, ca un om. Sau, cum ies la vânătoare bursucii, doi câte doi. Unul se culcă pe spate cu labele desfăcute-n sus, celălalt apleacă porumbul, rupe știuleții tăindu-i cu dinții de la cocean și, după ce-i umple brațele primului, îl rostogolește împingându-l până la vizuină. Așa fac aprovizionările de iarnă. Nu-s nostimi? Cum să-ți fie frică? Numai de oameni poate să-ți fie frică. De la oameni te poți aștepta la orice, fără preget. Ursul merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pieziș, după luceafărul nopților și toanele lui. Veneau din miazăzi și din miazănoapte, fumegătoare de bură și rouă, strivite de greutatea prea mare a tainelor ei, și-o căutau alegând-o dintre toate ființele, dintre toate pământencele, numai pe ea, umplându-i rădăcinile cu seve, arome proaspete și vânturi nebunatece. Ziua trăia în ațipeală, simțindu-se seacă până-n subțioara picioarelor, într-un fel de amânare, și, pe neașteptate, cum trecea ceasul de prohod și de risipă de catedrale mistuite-n pârjoluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]