8,223 matches
-
vocea de la radio pe care o auzeam eu, dar o făceam cu atâta patos încât nu pot să uit. Asta după ce am renunțat la îndeletnicirea de-a medicul pentru că mătușa mea mi-a spus că în gentuța de medic a unchiului Jorj, gentuță știută de toată lumea, unde doctorul ținea stetoscopul, unchiul meu ar fi pus oase de om. Au fost mulaje din gips, desigur, în studenția lui, dar eu m-am depărtat iremediabil și m-am reorientat spre comunicarea pe unde
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
făceam cu atâta patos încât nu pot să uit. Asta după ce am renunțat la îndeletnicirea de-a medicul pentru că mătușa mea mi-a spus că în gentuța de medic a unchiului Jorj, gentuță știută de toată lumea, unde doctorul ținea stetoscopul, unchiul meu ar fi pus oase de om. Au fost mulaje din gips, desigur, în studenția lui, dar eu m-am depărtat iremediabil și m-am reorientat spre comunicarea pe unde nevăzute. Simțeam că trebuie să spun ceva și o făceam
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
cum și cât de importantă e respectarea unor reguli. Le-ai încălcat, ești exclus din joc. O frază spuneam mai sus că are greutate nebănuită uneori... Așa a fost și atunci. Când a trebuit să-mi aleg meseria și același unchi Jorj m-a dus în vizită la facultatea de medicină să am idee cam cum ar fi să studiez acolo, ei bine, în sala de disecții m-am eschivat diplomatic spunând că eu, niciodată nu voi putea învăța după desenele
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
Găzăroaia), nea Ilă, nea Titu și tatăl meu. Astfel, Găzăroii i-a revenit partea arabilă ră- masă după donația pentru cimitir a bunicii ei, Bărnoaia, iar livada de pruni de pe coastă a fost împărțită în mod egal între cei doi unchi și tatăl meu. Drumul spre livada noastră de pruni de La Cimitir trecea prin fața gospodăriei lui Dumitru Ureche, zis Mitu lu’ Niculcea care țânea pe fata lui Cam sau Cămulete, vecinul lui moșu’ Hobza în Câmpuri. Casa și grajdul lui Mitu
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
Găzăroaia), nea Ilă, nea Titu și tatăl meu. Astfel, Găzăroii i-a revenit partea arabilă ră- masă după donația pentru cimitir a bunicii ei, Bărnoaia, iar livada de pruni de pe coastă a fost împărțită în mod egal între cei doi unchi și tatăl meu. Drumul spre livada noastră de pruni de La Cimitir trecea prin fața gospodăriei lui Dumitru Ureche, zis Mitu lu’ Niculcea care țânea pe fata lui Cam sau Cămulete, vecinul lui moșu’ Hobza în Câmpuri. Casa și grajdul lui Mitu
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
trei frați ai lui o moșteniseră de la tatăl lor, moșu’ Chircuț; ea, săraca, îl avea aproape alb, dar, altfel, era zdravănă și aprigă la mânie. Stătea în aceeași curte cu Gheorghe, fiu-său, fratele mai mic al maică-mii și unchiul meu, într-o căsuță separată, întocmai ca Chircuț, bunicu-meu. De pe peretele din față, cum intrai, veghea cu ochi de vultur, dintr-un tablou vechi, mama ei și străbunica mea, Floarea Teșcuț, poreclită Teșcuțoaia, care în 1901 era să moară înecată
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
trei frați ai lui o moșteniseră de la tatăl lor, moșu’ Chircuț; ea, săraca, îl avea aproape alb, dar, altfel, era zdravănă și aprigă la mânie. Stătea în aceeași curte cu Gheorghe, fiu-său, fratele mai mic al maică-mii și unchiul meu, într-o căsuță separată, întocmai ca Chircuț, bunicu-meu.De pe peretele din față, cum intrai, veghea cu ochi de vultur, dintr-un tablou vechi, mama ei și străbunica mea, Floarea Teșcuț, poreclită Teșcuțoaia, care în 1901 era să moară înecată
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
veche pe care, aproape, am uitat-o. La vremea aceea era periculos s-o povestesc... Gagica era, adevărat, minoră. Să fi avut vreo 12 ani..., p...a mă-sii, nu mai știu! Pericolul putea veni, ca și acum, de la un unchi al ei. Mare afacerist, cam primul pe aici, cum este și acum. Zice lumea că e cel mai mare interlop. Ce mama dracu’, să mă las la mâna ăluia? Băi, cu pilele lui, i se rupe-n paișpe de mine
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
31 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Era în preajma sărbătorilor de Paști, când toată lumea se pregătea de Învierea Domnului Nostru Iisus Hristos. Trebuia să-i facem parastas de un an mătușii mele Anica, sora mai mică a mamei, iar soțul ei, unchiul Zaharia m-a rugat pe mine să pregătesc cele trebuincioase. - Fetițo, (îi plăcea lui să-mi spună, deși aveam niște ani totuși) dacă se poate, am o rugăminte la tine! Poți să mă ajuți să facem parastasul de un an
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
mult pe mătușa mea, o femeie foarte frumoasă și blândă, cu credința în Dumnezeu, mi-am luat o zi liberă de la serviciu. * Mătușa Anica murise de o boală necruțătoare, cu un an în urmă, după Sfintele Paști, în Săptămâna Luminată. Unchiul și matușa locuiau într-o garsonieră confort unu, la etajul patru, într-un bloc de paisprezece nivele pentru că își vânduseră apartamentul de trei camere, să-i ofere verișoarei mele bani, să se stabilească în străinătate. Eu îi admiram de fiecare
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
slăbise mult iar vocea îi era mai scăzută. Ne-am îmbrățișat și a rămas ca a doua zi să vin la ea, după serviciu, cum făceam de obicei ... La trei fără un sfert, în noapte, telefonul sună și aud vocea unchiului meu: ”s-a stins, am pierdut-o”! ... Nu știu când m-am îmbrăcat și am plecat într-acolo ... Am ajuns, era caldă încă, cu același zâmbet pe buze ... i-am luat mâna, i-am mangâiat-o și parcă am simțit o
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
trezesc, în șoapte înnăbușite de lacrimi și de durere: ”ce-o să fac eu fără tine”? Doamne, cât am iubit-o! Am rămas în genunchi, lângă pat, împietrită de durere ... nici nu știu cât timp ... m-am trezit ridicată de soțul meu și unchiul Zaharia care pregătiseră lucrurile de îmbrăcat ... Totul a decurs cum și-a dorit, eu fiind ajutată și de alte persoane apropiate, ca să ducem la bun sfârșit cele necesare pentru o înmormântare creștinească ... La patruzeci de zile, la aceeași oră din
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
l-am ridicat și am auzit o ușoară suflare, un oftat, ca și cum cineva își lua la revedere ... A doua zi era parastasul, eu ocupându-mă de pregătirea acestuia. * Parastasul de un an a căzut în Postul Paștelui și hotărâsem cu unchiul Zaharia ce să pregătesc: sarmale de post, fasole bătută, salată de primavară, plăcintă cu dovleac și bineînțeles colivă, toate la unchiul meu, acasă. Ca să câștig timp, plăcinta cu dovleac am făcut-o înainte de a pleca de la mine (aveam un dovleac
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
parastasul, eu ocupându-mă de pregătirea acestuia. * Parastasul de un an a căzut în Postul Paștelui și hotărâsem cu unchiul Zaharia ce să pregătesc: sarmale de post, fasole bătută, salată de primavară, plăcintă cu dovleac și bineînțeles colivă, toate la unchiul meu, acasă. Ca să câștig timp, plăcinta cu dovleac am făcut-o înainte de a pleca de la mine (aveam un dovleac de la țară) și, ca niciodată, îmi rămăsese puțină cocă, cam cât un pumn de copil. Nu m-am îndurat să o
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
-o înainte de a pleca de la mine (aveam un dovleac de la țară) și, ca niciodată, îmi rămăsese puțină cocă, cam cât un pumn de copil. Nu m-am îndurat să o arunc, așa că am pus-o la frigider. Odată ajunsă la unchiul meu, m-am făcut stăpână pe mica bucătărie, rugându-mă Domnului să mă ajute să termin cu treaba până spre seară, pentru că a doua zi dimineață urma să pregătesc coliva, vasele și îmbrăcămintea ce trebuiau date de pomană, după datină
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
am făcut stăpână pe mica bucătărie, rugându-mă Domnului să mă ajute să termin cu treaba până spre seară, pentru că a doua zi dimineață urma să pregătesc coliva, vasele și îmbrăcămintea ce trebuiau date de pomană, după datină, la cimitir. Unchiul Zaharia urma să meargă să vorbească cu preotul pentru sfințirea bucatelor și mersul la cimitir. De aceea, după prânz, îmi spuse: - Fetițo, eu plec la biserică să vorbesc cu preotul, văd că te descurci foarte bine, însă mai am o
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
că îi plăcea tare mult! Cred că o s-o fac după ce mai termin din treburile pe care mi le-am propus, până atunci poate vii și d-ta de la biserică, să mă ajuți să cureți merele și să le razi. * Unchiul Zaharia a plecat, urmând să-mi continui treburile. Timpul trecea și el nu mai venea. Terminasem toate pregătirile, chiar de fiert grâul pentru colivă și voiam să mă apuc de plăcintă. Merele erau în bucătărie, le-am curățat, le-am
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
și voiam să mă apuc de plăcintă. Merele erau în bucătărie, le-am curățat, le-am dat pe răzătoare și le-am călit. Urma să fac coca pentru plăcintă. Nu știam unde ține făina. Ce să fac? Se făcuse seară, unchiul Zaharia nu mai vene. Începusem să intru chiar în panică, gândindu-mă că s-a întâmplat ceva cu el. Să-i scotocesc prin cămară nu-mi permiteam, așa că m-am hotărât să-l aștept. Cum stăteam așa, descumpănită, am auzit
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
a zburat. - Ce părere ai, Mihai? l-am întrebat pe soțul meu. El, care își făcea rar semnul crucii și nu știa să spună rugăciuni, a rămas înmărmurit de uimire. - Asta a fost într-adevăr o minune! a exclamat. Când unchiul Zaharia s-a întors acasă de la biserică ne-a povestit de ce a întârziat; începuse slujba și nu a vrut să-l deranjeze pe preot, a trebuit să-l aștepte și să vorbească cu el după aceea. - Dar uite că și
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
teama de dominare a comunismului în Europa. Așa că, au traversat Atlanticul plecând în spre Canada, zona Quebec, mai exact la Montreal, unde se vorbea tot franceza. Printre cei care au părăsit atunci Franța au fost, bineînțeles și nea Mitică și „unchiul” său, avocatul Nichita Tomescu... Tainele prieteniei și secretele „succesului”! Începută în Iugoslavia la închisoarea din Panciova și continuată la Paris, prietenia lui nea Mitică cu avocatul Nichita Tomescu a rămas constantă, ba mai mult, s-a intensificat după ce au ajuns
„CÂND PLECĂM DIN LUME, NU LUĂM CU NOI NICI GREUTATEA SCAMEI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366668_a_367997]
-
suit pe putinică Și strigă in gura mare “pătlăgele de mâncare” și Mama croșetează, Tata se rujează, Mama spală vasele, Tata roade oasele, Noi ne dăm de-a-ndoasele. -la momente care joacă un rol important în viața copiilor: De ziua mea , Unchiul Titirez Mi-a adus în dar O mară,o pară, O Lună cu scară, Două ciocănele Să mă joc cu ele... -la persoanele mai în vârstă: O mică doamnă grasă s-a urcat într-un tramvai; tramvaiul a scârțâit doamna
FOLCLORUL COPIILOR de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366718_a_368047]
-
vezi și să simți că unele lucruri nu se schimbă! Aveam 16 ani când, în sfârșit, ne-a dus tata la mare, pe noi, pe fete. Mereu ne povestea că avem rude la Mangalia, rămase de pe vremea deportărilor, că avem unchi, mătuși și verișori. De la cei din Oltenia și verii din București, află adresa unuia dintre verișorii lui, care dădea camere de închiriat. “De ce să stați la străini, când avem neamuri?” Așa rezolvă tata să ne și gătească mătușa (că tot
LA MALUL MĂRII NEGRE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366754_a_368083]
-
supravegheate. Cică aveam și-un verișor...era angajat atunci, sezonier, ca salvamar. “Pot să stea fetele în camera lui, că el nu prea vine, decât atunci când mai schimbă hainele”, încuviință mătușa. Era o femeie mică de înălțime (dacă îi ajungea unchiului meu până la cot), mai în vârstă bine decât el, dar foarte harnică...aprigă. Unchiu era un bărbat frumos. Înalt, cu mustața îngrijită, ochii mari și negri. Avea un aer de aristocrat. “Femeia lui”era ca un titirez pe lângă el. “N-
LA MALUL MĂRII NEGRE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366754_a_368083]
-
simultan se prezenta în fața comisiei de examinare fără să fi pus mâna pe o carte de ani de zile, trăiau cu adevărat emoțiile elevilor reali. O parte dintre candidați erau așa de în vârstă, încât puteau să le fie examinatorilor unchi sau mătuși, școala având în general, profesori tineri. Majoritatea profesorilor erau din Mangalia sau din Constanța. Nu prinseseră posturi în oraș sau prin localitățile limitrofe și acum făceau naveta. Cei din zone și mai îndepărtate, cum era și familia Axinte
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
cu niște cioturi, infirmitate căpătată în urma exploziei unei grenade găsite în curtea casei pe când era copil. Din cauza aceasta i se spunea Bengher, numele său real fiind Ion Turtoi. A distrat generații întregi de tineri la balurile de la Ghiță sau Turtoi, unchiul său, sau la horele de pe maidanul din fața lui Constantin Mușat și Safta Toader. Acum îmbătrânise și, bolnav fiind, nu mai putea să cânte din armonica sa veche și cu burduful spart. Rachiul și vinul au început să-și facă efectul
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]