1,694 matches
-
Kirchenburgen în Franken", Würzburg 1977 Districtul Schweinfurt Districtul Schweinfurt face parte a regiunii Franconia Districtul Würzburg Districtul Würzburg face parte a regiunii Franconia În Grecia, pe ostravul Cretă, există mai multe mănăstiri fortificate. În România există biserici fortificate săsești și ungurești. În plus, anumite mănăstiri ale românilor șunt fortificate, ca faimoasa Mănăstirea Putna. Pentru bisericile fortificate ale Ardealului, vezi secțiunea "Biserici fortificate din Transilvania". Koper O parte a bisericilor ridicate în Spania se datoreaza eforturilor principilor creștini de a cuceri peninsula
Lista bisericilor fortificate () [Corola-website/Science/326094_a_327423]
-
este menționată în Letopisețul Moldovenesc: "sămn mare s-au arătat pe ceriu, c-au strălucit dinspre miadzănoapte ca un chipu de om, de-au stătut multă vreme și iară s-au ascuns în văzduh" (Cându au venit Trifăilă cu oaste ungurească asupra lui Bogdan vodă). În timpul atacului din 15 octombrie 1595 al lui Mihai Viteazul asupra orașului Târgoviște aflat pe atunci sub ocupație otomană, este menționată apariția unei "comete" bizare care a stat țintuită pe cer, deasupra taberei muntene, timp de
Contacte cu OZN-uri în România () [Corola-website/Science/326169_a_327498]
-
de cluburi de discuții. Concomitent se forma și o mișcare de emancipare națională a românilor, în special printre clerici. Revoluția din 1848 a dat un impuls asocierii politice, materializate în partide politice, fondate în ultimul sfert al secolului XIX. Partidele ungurești erau "conservatorii" (guvernamental) și "partidul independenței". Conservatorii păstrau puterea acceptând niște compromisuri, dar nu și votul universal. Mișcarea de emancipare națională a românilor a evoluat până la fondarea Partidului Național Român, în 1881. Curentul socialist a avut numeroși adepți, prin urmare
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
Mișcarea de emancipare națională a românilor a evoluat până la fondarea Partidului Național Român, în 1881. Curentul socialist a avut numeroși adepți, prin urmare congresul de înființare a Partidului Social-Democrat al Muncii (marxist) s-a ținut la Arad. Din cauza împotrivirii partidelor ungurești la schimbările democratice din societate, mișcările naționale și socialiste s-au apropiat. Aradul era un oraș multietnic, cu un mare număr de muncitori și o solidă tradiție a naționalităților non-maghiare în lupta de emancipare, așa încât Clubul Deputaților Naționalităților din parlamentul
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
se găsesc cele mai vechi urme ale vieții omenești din zona Turda. Aceste urme, vechi de cca 60.000 de ani, aparțin comunităților musteriene de vânători din paleoliticul mijlociu. Ele au fost găsite în peșterile “Balica Mare”, „Balica Mică“, “Binder”, “Ungurească”, “Romboidală”, „Morarilor“ și „Călăștur“. Mult mai frecvente sunt urmele epocii neolitice (5500-2000 î.C.). În neolitic, în afară de zona Cheile Turzii, a fost locuită și zona Cheilor Turului, între satele Tureni și Copăceni (aici s-a găsit ceramică, topoare de piatră
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
Apahida. În timpul stăpânirii maghiare localitatea Feiurdeni se numea Fejérd, iar românii îi ziceau Feiurd. După unirea Transilvaniei cu România în 1918, numele a fost schimbat în Feiurdeni. Trebuie spus faptul că nici numele Fejérd, nici Feiurd, nu este de origine ungurească. Numele comunei se găsea în hrisoavele latinești din Evul Mediu sub următoarele forme: Villa Feyerd, Terra Feyrd, Possesio Feird sau Fyerd, Feyerd, Veyerd și Pheyerd. Denumirea localității nu este de origine maghiară: fehèr = alb, dar nici românească, ci de origine
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Feiurdeni () [Corola-website/Science/329628_a_330957]
-
plină desfășurare o revoltă a păgânilor maghiari. Cei doi frați au făcut o alianță rebelii păgâni. În aceste condiții, regele Petru a fugă în Sfântul Imperiu Roman, dar a fost arestat și orbit de susținătorii lui Andrei și Levente. Cronicile ungurești relatează despre înțelegerea făcută de cei doi frați după înfrângerea lui Petru I. Andrei urma să fie încoronat rege al Ungariei, iar fratele lui mai mare, Levente, care era un păgân învederat, urma să nu îi conteste domnia. În ciuda acestei
Andrei I al Ungariei () [Corola-website/Science/329741_a_331070]
-
Balaton. Tot aici, el a fondat o mănăstire ortodoxă de măicuțe. Documentul prin care a fost fondată și înzestrată mănăstirea Tihany este importantă pentru istoria limbii maghiare, deoarece, deși este scris în principal în latină, conține cele mai vechi cuvinte ungurești scrise. În 1057 Andrei I a încercat să asigure succesiunea la tron a fiului său de cinci ani Solomon, pe care l-a încoronat. Încoronarea minorului Solomon l-a nemulțumit pe Béla, fratele lui Andrei, care era moștenitorul prezumtiv al
Andrei I al Ungariei () [Corola-website/Science/329741_a_331070]
-
ibn Rustah sau Abu Saʿīd Gardēzī care afirmă că ungurii au fost și agricultori. În limba maghiară există o serie de cuvinte cu origine turcică legate de agricultură, care presupunea că triburile ungare au avut perioade de viața sedentară. Cuvintele ungurești pentru „tescovină” - "seprő", „porc” - "ártány", „seceră” - "sarló" și „plug” - "eke" au fost împrumutate în limbă înainte de secolul al X-lea. Totodată, numărul mare de cuvinte cu origini slave dovedesc faptul că modul de viață al ungurilor s-a modificat în
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
iasă din Hangu din bejenie, să margă la dânsu la Domnești, să nu să teamă de leși, că leșii sunt niște tălhari. Iar boierii, cum i-au vădzut cartea, îndatǔ au făcut pătăști și au fugit pe potică în Țara Ungurească, în Giurgedǔ, cu toate casăle lor, ca să nu mai dè într-ochi cu Duca-vodă”". Tot pe la Hangu a trecut și vistiernicul Ilie Cantacuzino (d. 1710), fiul lui Toderașcu, care a fugit în Polonia în 1700 după numirea ca domn a
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
iasă din Hangu din bejenie, să margă la dânsu la Domnești, să nu să teamă de leși, că leșii sunt niște tălhari. Iar boierii, cum i-au vădzut cartea, îndatǔ au făcut pătăști și au fugit pe potică în Țara Ungurească, în Giurgedǔ, cu toate casăle lor, ca să nu mai dè într-ochi cu Duca-vodă”". Tot pe la Hangu a trecut și vistiernicul Ilie Cantacuzino (d. 1710), fiul lui Toderașcu, care a fugit în Polonia în 1700 după numirea ca domn a
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
au dezvoltat. Vitele crescute în Ungaria erau exportate în Germania și nordul Italiei, în unii ani ajungându-se la exporturi de o jumătate de milion de capete. Alte mărfuri de export căutate în Moravia, Boemia, Austria sau Polonia erau vinurile ungurești. Înfrângerea forțelor otomane conduse de marele vizir Kara Mustafa Pașa în fața porților Vienei în 1683 de către armatele unite ale Rzeczpospolitei celor Două Națiuni și ale Sfântului Imperiu Roman au marcat începutul perioadei de stagnare și în cele din urmă, a
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
cel Mare: În anul 1504, în 2 iulie, marți, ora 1 după răsăritul soarelui, din voia destinului, muri Ștefan, voievodul Moldovei, împovărat de lupte, bătrânețe și podagra. Natură îl făcuse norocos, isteț și viteaz. El alungase din Moldova pe regele unguresc Matia, bătut în orașul Baia și lovit el însuși în trei locuri la spate. Tot el - minunată faptă - înfrânse cu o mână de oameni și alunga cu rușine pe sultanul Mahomed, care avea 120.000 de ostași. Tot el, cu
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
pe mulți dintre acești nobili mărunți să muncească pentru a-și câștiga existența, tinerii urmând cursurile diferitelor școli pentru ca să devină funcționari publici sau să își însușească o meserie. Declinul micii nobilimi a continuat în ciuda revitalizării vieții economice (în 1820, exporturile ungurești depășiseră nivelurile dinainte de război). Cum tot mai mulți mici aristocrați au căpătat diplome de calificare, posturile disponibile au devenit insuficiente, iar membrii noii intelectualități au fost atrași spre ideile radicale care veneau din vestul Europei și s-a organizat pentru
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
17-18 August, odată cu începerea "Zilelor Aradului". Fostul pilot, Mihai Leu, a fost organizatorul ediției, fiind sprijinit de către Primăria Municipiului Arad și Consiliului Județean Arad. Raliul a fost proba comună, atât pentru concurenții din CNR, cât și pentru cei din campionatul unguresc de raliuri. Lungimea totală a raliului a fost de 494,20 km, împărțită pe 11 probe speciale de macadam. Deși la start s-au înscris 76 de echipaje, 43 din România și 33 din Ungaria, numai 65 s-au prezentat
Raliul Aradului () [Corola-website/Science/327122_a_328451]
-
km, împărțită pe 11 probe speciale de macadam. Deși la start s-au înscris 76 de echipaje, 43 din România și 33 din Ungaria, numai 65 s-au prezentat la verificările administrative, 36 fiind din România, iar 29 din campionatul unguresc (13 din prima divizie, 16 din divizia secundă). Cei mai rapizi concurenți pe shakedown-ul de la Fălticeni de aproximativ 5 km, au fost: Echipajul Florin Crișan/Mircea Onofrei a fost nevoit să abandoneze după terminarea shakedown-ului, motorul STI-ului suferind o
Raliul Aradului () [Corola-website/Science/327122_a_328451]
-
în Țara Românească apar în 1566), valorând jumătate din asprul de argint. Între anii 1500-1580, moneda otomană de argint "aspru" a dominat categoric piața monetară din Țara Românească și Moldova, după 1580 rolul asprilor fiind marginal, pierzând teren în favoarea dinarilor ungurești ori a triplilor groși polonezi. Un exemplu, în privința circulației "asprului" în Transilvania, ni-l oferă însemnările făcute în caietul său de cheltuieli de către Mircea, fiu al lui Mihnea cel Rău, care trăia la Brașov: „Atlaz 11 coți, cîte 285 aspri
Aspru () [Corola-website/Science/330071_a_331400]
-
au hotărât să părăsească zona stepelor pontice și să traverseze Carpații în căutarea unei noi patrii. Se pare căungurii au păstrat amintirea distugerilor provocate de pecenegi> Numele pe care îl dau maghiarii pecenegilor - "besenyő" - își are originea în vechiul cuvânt unguresc "bese" - vultur. Astfel, legendele maghiare despre vulturii care i-ar fi obligat pe strămoșii ungurilor să migreze peste Carpați este posibil să se refere la atacurile pecenegilor . Suresele istorice oferă date diferite pentru momentul invaziei maghiarilor peste Munții Carpați. Cea
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
târziu, în secolul al IX-lea. Unii cercetători consideră că maghiarii s-au mutat din "Magna Hungaria" într-o rgiune din nordul Munților Caucaz, pe văile fluviilor Don și Kuban. Această teorie se bazează pe faptul că mai multe cuvinte ungurești legate de viticultură au fost împrumutate din limbile turcice, iar alte cuvinte ar fi putut fi împrumutate de la alanii care trăiau în nordul Munților Caucaz. Caracteristicile portului maghiarilor ar fi putut de asemenea să se fi conturat în această perioadă
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
Banat) sau din Regatul Croației și Slavoniei care aparținea tot de Țările Coroanei Maghiare erau numite „regimente nemțești“, indiferent de faptul că erau formate din polonezi, din croați sau din tirolezi vorbitori de italiană, iar toate celelalte erau numite „regimente ungurești“. Regimentele „nemțești“ și „ungurești“ se diferențiau prin uniformă; însă denumirea nu spunea nimic despre limba sau limbile folosite în regiment (vezi "Limbi" mai jos). „Puterea armată“ (Armata Comună, Marina Militară k. u. k., k.k. Landwehr, Honvéd) era în subordinea
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
Croației și Slavoniei care aparținea tot de Țările Coroanei Maghiare erau numite „regimente nemțești“, indiferent de faptul că erau formate din polonezi, din croați sau din tirolezi vorbitori de italiană, iar toate celelalte erau numite „regimente ungurești“. Regimentele „nemțești“ și „ungurești“ se diferențiau prin uniformă; însă denumirea nu spunea nimic despre limba sau limbile folosite în regiment (vezi "Limbi" mai jos). „Puterea armată“ (Armata Comună, Marina Militară k. u. k., k.k. Landwehr, Honvéd) era în subordinea "Împăratului și Regelui" în
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
Moscovei și a găsit câteva inadvertențe: A.I. Gonța a remarcat că la acest raid au participat și trupe din Transilvania, fără să-i menționeze pe români. Nu poate fi privită ca o certitudine istorică. Denumirea ei nu apare în gestele ungurești și în nicio altă cronică europeană timpurie. Apare pentru prima oară în lucrarea lui Antonio Bonfini din anul 1485 (dată aproximativă) "Rerum Ungaricarum decades" - tipărită pentru prima oară în 1543 la Basel. În aceasta Bonfini afirmă: "„Montem accolae Cherhelem appellant
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
conducătorul Ungariei voia să asigure moștenirea viitoare a Ugariei și Boemiei pentru fiul său și să-l facă Duce de Austria. Căsătoria prin procură a fost semnată la 25 noiembrie 1487, și potrivit termnilor contractului, Bianca a primit câteva teritorii ungurești. Totuși, din cauza opoziției și intrigilor reginei Beatrix, soția lui Matei și membră a Casei de Aragon, căsătoria formală nu a avut loc niciodată. În martie 1492 s-a luat în calcul o căsătorie între Bianca și regele Iacob al IV
Bianca Maria Sforza () [Corola-website/Science/331144_a_332473]
-
act din 5 aprilie 1585 el este menționat că „fost mitropolit”. Fostul mitropolit Anastasie și fostul episcop Grigorie al Românului trimit la 15 iunie 1589 o scrisoare către Papă de la Romă în care se plâng de robia turcească, de amenințarea ungureasca, de slăbiciunea domnului „străin și venetic” și stăruie pentru acordarea domniei unui oarecare Ștefan, fiul lui Alexandru Lăpușneanu. Mitropolitul Anastasie este menționat în românul "Nicoară Potcoava" (1952) al lui Mihail Sadoveanu. Scriitorul îl descrie astfel: „bătrân încă în putere, cu
Anastasie (mitropolit al Moldovei) () [Corola-website/Science/334090_a_335419]
-
(n. 1865, București — d. 1925, București) a fost primul mare țambalist virtuoz român. S-a născut în jurul anului 1865 la București, într-o familie de muzicanți. A învățat să cânte pe un țambal mare de concert (Schunda) de proveniență ungurească. Nu se cunoaște nici formația în care a debutat, nici tarafurile pe la care s-a peregrinat. Se știe că a ajuns în Rusia cu orchestra lui Sava Pădureanu, stabilindu-se la Moscova și la Petrograd, în funcție de unde se găsea curtea
Lică Ștefănescu () [Corola-website/Science/335357_a_336686]