288,481 matches
-
faptul că și alții par a se îndoi. Credibilitatea presei ca oglindă a "realității" (dar a căreia din ele?) e greu de pus în discuție de acela care avea să își creeze, peste ani, propriile jurnale și reviste-magazin, cu scopul unic și mărturisit de a se reflecta pe sine, propria creație și propria viziune despre lume. Desigur că și povestea credibilității operei, așa cum a fost (s)pusă de autorul-demiurg (Dumas, în ocurență) ține tot de oglindire. Însă acum vorbim despre oglindă
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
Nu. Omul trebuie să aibă conștiința unei legi universale, a unei valori care stă deasupra noastră și care aparține întregii umanități. Dacă nu avem această conștiință, nu știm să ne respectăm aproapele și universul nostru este fără noimă. Această valoare unică e valabilă pentru oamenii de toate rasele, ea există în toate religiile. Sectele, care trăiesc în realitate din esența altor religii mai importante, sunt grupări egoiste, exclusiviste, care consideră că există numai adevărul lor. De ce atâtea grupări religioase? Din pur
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
dat, nu mai puțin decît pentru premiul Academiei, cu "poema epică", intitulată redundant Șoimii de la Războieni, ni se oferă meritate aprecieri caustice: Deși uitat de dicționare, de enciclopedii și chiar de unele istorii ale literaturii, Ioan S. Nenițescu este probabil unicul junimist minor cunoscut și azi maselor. Lipsa aproape totală de har și - ca o desfidere a logicii estetice elementare - notorietatea de care se bucură peste secol fac din el o ciudățenie a literaturii. Paradoxala sa glorie (găsiți un alt sinonim
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
leneșă, autotrișîndu-se, într-un secret consens leninist-caragialesc. Ce putea genera o astfel de structură leneșă decît artă leneșă, mimînd avînt și energie? Spăimoase la o primă ochire, cearșafurile pictate, mozaicurile, statuile, aținîndu-ne calea cu arătătorul lor bolșevic, indicator de ideal unic, monstruozitățile astea toate nu erau altceva decît lene programată, aducătoare de bănuți în buzunarele harnicilor artiști ai poporului. Din păcate, pecingenea dăinuie și acum și nu sînt semne că se va ivi un dermatolog care s-o stîrpească. Dacă hidoșeniile
Artă leneșă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17241_a_18566]
-
două-trei edituri pariziene de notorietate. Literatura română n-avea căutare, fiind, nici atunci, vorba autoarei, neexportabilă. Eliade și-a investit speranțe în agenția literară a autoarei cărții pe care o comentez, sperînd să fie consemnat, prin înfăptuire, un "moment românesc unic". N-a fost, deși, atunci, se pregăteau, pentru marele lor triumf, Cioran, Ionescu și Eliade. A venit, apoi, momentul împrietenirii cu Virgil Ierunca (pe care îl știa din București ca troțkist și care, doctorand, refuzase, și el, în 1948, să
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
nu vom recîștiga totul". Acest "tot" este dibuit, inițial, în sfera datelor obiective, prin mixarea timpilor și a culturilor într-un rezervor comun de referințe. Din mitologiile elină, hindusă, biblică, din antichități, medievalisme și neaoșisme, Cezar Ivănescu prepară o pastă unică de care se slujește mereu. Nici o urmă de pedanterie, cu toate acestea în discursul d-sale, ale cărui elemente sînt în mai mică măsură conceptuale decît emoționale și plastice. Poetul dă impresia a-și traduce tumultuoasa simțire în mai multe
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
ai săi, suferința fiecăruia fiind o poveste de iubire aparte, complicată, dureroasă, care s-ar fi putut termina și altfel ș...ț Pentru prima oară intuia dimensiunile catastrofei, prin intermediul sentimentelor omenești: atâtea morți solitare, provocând o imensă jale, și ea unică și solitară, al cărei joc nu era la conferințe în titlurile ziarelor, în istorie, ci se retrăsese discretă în case, bucătării, paturi neîmpărțite cu nimeni, amintiri dureroase." Un interes colateral poate prezenta pentru cititorul român problema adeziunii celor două personaje
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
din infernul ceaușist gândește opozițiile doctrinare în același mod precar și manifest în care le "gândea" comunismul. Ne vine să ne întrebăm de ce n-a rămas dl Gheorghiu acasă. Poate pentru că național comunismul ceaușist îi tulbura reflexele staliniste. Ar fi unica explicație. în loc să discute aceste lucruri de pe o poziție democratică și liberală, iată-l în continuare prizonierul aceleași vechi mentalități simpliste, care nu vede între cele două extreme - comunismul și fascismul - nici o cale de mijloc. Titlul pus de d-sa articolului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17255_a_18580]
-
înscrie Jean-Lorin Sterian (Examenele sexului oral): "Marea întrebare despre sexul oral nu este dacă ar trebui să-l faceți, ci cînd ar trebui să-l faceți." Lași revista din mînă cu un sentiment de tristețe și dezgust. Nu e, desigur, unica publicație care îl poate genera. Dar contrastul dintre mijloacele puse în joc (excelenta ținută grafică) și rezultatele obținute e mai strident ca niciodată. Mă îndoiesc că jerpelitul playboy dîmbovițean va mai da multă vreme 30.000 de lei pentru a
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
acțiune și o formă de exprimare absolut inconfundabile. Dacă în cazul celorlalte edituri cartea-obiect reprezintă numai o componentă a unei activități mai diversificate, un popas contemplativ în plină goană a supraviețuirii, în cazul Editurii Brumar cartea bibliofilă este o preocupare unică. Actorii acestei acțiuni artistice, ai acestei instalații, dacă îi putem spune astfel, în spațiul producției de carte, sunt ei înșiși, prin coeziunea echipei, prin acuratețea proiectului și prin complementaritatea funcțiilor, animatorii unui adevărat performance a cărui finalitate o constituie chiar
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
pe micul ecran în Olanda reportaje detaliate și ecouri absolut elocvente. După ce obișnuisem Europa cu scenarii după tipicul Ca la noi la nimeni, am auzit cu plăcută surprindere interpretări care, dincolo de orice variații de nuanță, se reduceau la o concluzie unică: România a reacționat, în fine, ca o țară normală! S-a cîștigat atunci unul dintre atu-urile importante pentru integrarea noastră europeană - în legătură cu care, în treacăt fie spus, omul de pe stradă încă n-a aflat esențialul: anume că ne va
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
Autorul pare obedient față de aceasta pînă-n pînzele albe. "Critica" e învăluită în iluzia manieristă a respectării ei fără crîcnire. O notă așezată în fruntea volumului dă asigurări de integră supușenie în fața literei: "Revăzută și adăugită, noua ediție a acestei cărți (unica, pesemne, de pe terra cu două titluri și "intrări"), este și ultima, i. e. definitivă. Ieșită inițial de sub tipar în 1978, la Litera-n regie proprie, editură în al cărei nume se recunoștea, justificîndu-l, prin textualism, prin gramatologie, cartea încearcă să verifice
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
vocea declamând în stilul sprächgesang-ului. În Incandescențe pianul capătă amploare simfonică (Piatră peste piatră); simplitate nudă, austeră, de sorginte gregoriană (M-am desprins), dar și un avânt romantic de extracție chopiniană, ca în liedul De ce?. Liedurile pe versuri de Eminescu - "unicul poet" despre care Pascal Bentoiu mărturisea undeva că "are nevoie oricând de el" - surprinde cu acuitate, întreaga gamă a meditațiilor despre timp, spațiu, viață și moarte, potențate de sentimentul iubirii. Glasul sopranei pendulează între puritatea imaterială a sunetului, întârziind în
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
povestea izvorăște din ea însăși. Sînt mereu uimită că nu ștu ce am în mine. Scrisul se scrie pe sine... curge ca la cișmea... parcă-mi dictează cineva... cine oare? Totul se relevă în clipa scrisului, atunci, într-o legătură unică... elaborarea e secretă iar mîna i se supune... De la debut și pînă astăzi totul a fost definitiv, nu mi-a cerut nimeni vreo modificare... să schimb ceva, nu, nu... Poate, odată, a fost o excepție... O singură dată! O.G.
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
cele "trei sute douăzeci și două de vorbe memorabile" nu sunt simple vorbe de spirit, aforisme sau afirmații paradoxale, care stau laolaltă într-o vecinătate indiferentă, ci mai degrabă așchiile țâșnite din coerența unui trunchi invizibil. Ele poartă, toate, marca sursei unice a țâșnirii lor și, strânse laolaltă, recompun sunetul inconfundabil al lemnului original. Pe scurt, fragmentele trimit la sistem și, în îmbinarea lor, ele sunt sistem." Cu alte cuvinte, existența discretă a unui sistem filosofic este cea care conferă autoritate filosofării
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
feminitatea ei dezarticulata, exprimă perfect ceea ce se cheamă "dezorganizarea sufletului"...Toți actorii sînt dirijați pe muchia dintre comedia pură și dramă intimista (poate în preajma zonei de "rîs-plîns" cehovian?). Despre fiecare personaj secundar s-ar putea scrie pagini întregi; fiecare e unic și reprezentativ, în felul lui; iar toate, împreună, evocă o întreagă "soțietate". Violență, ura, cinismul, cruzimea se întrepătrund, în film, firesc, cu aspirația, cu mirajul, cu nostalgia "frumuseții" și a sufletului, ignorat, al acestei lumi. Personajul "băiatului cu camera video
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
de artă Radu Bogdan despre meșterul popular Ion Stan Pătraș ca și Monografiei sentimentale a cimitirului vesel datorată lui Pop Simion, conținînd 116 fotografii ale lui I. Miclea-Mihale (1972). Pentru a fi și la îndemîna străinilor interesați de acest cimitir unic, lucrarea a cunoscut o ediție în franceză și alta în engleză. În fine, tot în intenția de a se adresa străinilor a apărut în 1991 Săpînța. Le cimitière joyeux/The merry Cemetery. Photographies de G. Pestarque. Texte de présentation de
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
și, înlăuntrul acestuia, al unor istorii particulare pe care le unesc cîteva elemente comune: mai întîi peisajul și, mai apoi, peisajul rezumat, puternic circumscris, care este natura moartă. În ciuda aparențelor comode, care ar lăsa să se întrevadă doar un dialog unic, Dinu Săvescu - Theodor Aman, în fond, pictorul invocă un întreg fenomen, în esență acela al plenerismului românesc.
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
Dasgupta de a petrece cîteva săptămîni în casa acestuia, după obiceiul indian al relațiilor dintre maestru și discipol. Acest stagiu s-a prelungit, trăind, mîncînd și studiind în casa familiei Dasgupta. Era, cum îl înștiința pe tatăl său, "un privilegiu unic și foarte puțin european - după cîte știu sînt primul în Calcutta - îl pot avea". Apoi le comunica alor săi că toți inițiații îl sfătuiau să rămînă la studii în India cinci ani, dacă voiește să acumuleze temeinic cunoștințele trebuitoare. Cred
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
contemporane în spațiul Muzeului Național de Artă; ea este aici firească și chiar obligatorie în prelungirea valorilor patrimoniale, universale și românești, accesibile publicului în mod firesc, însă nu ca substitut al expozițiilor de bază sau, și mai grav, ca formă unică și, în mare parte, personalizată ori chiar capricioasă, de acțiune muzeografică. în spațiul unui muzeu care funcționează, arta contemporană este o componentă vie, dinamică și mereu provocatoare, în timp ce în spațiul unui muzeu adormit ea este punga din povestea lui Creangă
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
utilizabili), creatoare sau purtătoare a unei culturi comune. Revoluția din 1789 a favorizat Franța să cîștige bătălia lingvistică (învingînd dialectele separatiste). Dar Ungaria dualistă (1867-1918), încercînd să asimileze proiectul francez, n-a izbutit să creeze o singură națiune cu limbă unică, pentru că minoritățile naționale s-au opus, utilizînd și cerînd oficializarea limbii lor proprii, naționale. Sîrbii și croații au descoperit, pe la 1820, că vorbesc (dincolo de varietăți dialectale) aceeași limbă (sîrbo-croată), punct de plecare al unei potențiale națiuni iugoslave. Dar odată, azi
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
releva și ideea, bine argumentată, după care națiunea singură nu s-a dovedit capabilă să asigure ordinea și stabilitatea lumii. S-a constatat, dimpotrivă, o destabilizare continuă a fenomenului național. Interesant, prin consecințe contrarii, este și ideea că națiunea este unică pentru că are o aceeași limbă. Omogenizarea este un fenomen ideal, dar continuu contrazis de realitate, de permanentele și inevitabilele oscilații și modificări. Și exemplul cel mai evident este ceea ce se numește inclasabila Elveție, dar îl descoperim și în alte țări
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
vreme, minorităților autohtone li s-au adăugat cele constituite, în multe țări europene și în SUA, prin imigrare. Și, la toate acestea, se adaugă proiectul unificării europene, economice și politice, dispărînd pînă și simbolul național al monedei, prin crearea monedei unice europene. Va fi aceasta, se întreabă legitim dl. Lucian Boia, o Europă de națiuni sau Europa va sfîrși prin a asimila națiunile, devenind o mare națiune, ca SUA? Deocamdată, constată autorul, predomină conceptul unei Europe de state, în care națiunile
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
în generalitate. Forma fixă aci utilizată, sonetul, e de asemenea de natură a accentua alura transpersonală a discursului: "cu ochii la cerul de ieri/ cu gîndul sorbit în seninu-i/ mă chinui mă-ntunec mă-nvinui/ lovită de cîte păreri// la unicul lumii intrînd/ noptatici soli-nuferi sori-nouri/ cortegii de stranii ecouri/ sori nordici narciși navigînd// lipit între tîmplele luntrei/ tu intransmisibil curînd/ la capătul umed al tundrei// sori negri uscînd cărăușii/ splendori în incinte negînd/ în spulber sînt gemeni cenușii" (cu ochii
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
descoperă în situația critică a subiectului, ca vulnerabilitate și descompunere. Criza e cheia care duce la personalitate. Descumpănirea, paloarea, lacrima, dizolvarea, supunerea la agresiunea mediului proxim alcătuiesc simptomatologia unei existențe scufundate în sine, circumscrise unui fel de a se manifesta unic. Nu întîmplător, instrumentul formal se liberalizează, sub chipul versului desfăcut de adjuvantul sclipitor al rimei, de muzicalitatea programată. Desprinse de podoabe, confesiunile curg spontan și impresionant uman, aidoma unui păr bogat, despletit: "e caldă răcoarea/ și proaspătă răscrucea/ și sufletul
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]