5,886 matches
-
din 10 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului A fost odată o floare urâtă. Nu avea culoare, nu avea petale, nu avea miros, era spălăcită și diformă, și toate florile, și toți trecătorii care o priveau, își ziceau: uite ce floare urâtă! Floarea ar fi vrut să aibă și ea ceva de oferit soarelui, florilor, și oamenilor. Dar nu avea nimic, nimic, de dat. Până într-o zi, în care a început să plângă. Soarele, de sus, de pe cer, privind fericit pământul
POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365524_a_366853]
-
oamenilor. Dar nu avea nimic, nimic, de dat. Până într-o zi, în care a început să plângă. Soarele, de sus, de pe cer, privind fericit pământul plin de flori frumoase, plăcut mirositoare, și surâzătoare, a văzut strălucind lacrimile florii celei urâte. - De ce plângi, floare? A întrebat-o. Când toată lumea este fericită, tu plângi? Floarea a tresărit. Îi vorbise chiar soarele? - Da, da, i-a răspuns soarele, care citea toate gândurile florilor, chiar eu. - Plâng pentru că eu nu am nimic de dat
POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365524_a_366853]
-
gândurile florilor, chiar eu. - Plâng pentru că eu nu am nimic de dat florilor, oamenilor, și ție, Măria ta. - Dar mie mi-ai dat să văd cea mai frumoasă floare de pe pământ, floricico! - Care, Măria ta? - Ochii tăi, floricico. Floarea cea urâtă și-a pierdut graiul, și auzul, și toate simțurile, de bucurie. Când s-a trezit, a început să strige florilor: - Soarele a vorbit cu mine! - Ce proastă ești! I-au răspuns ele. Soarele vorbește tuturor florilor! - Bine, dar și eu
POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365524_a_366853]
-
florilor! - Bine, dar și eu i-am vorbit soarelui! - Ce naivă ești! Toate florile vorbesc soarelui! - Bine, dar el mi-a spus că eu sunt cea mai frumoasă floare de pe pământ! - Ha! Ha! Ha! Nu te vezi cât ești de urâtă? - Mi-a spus că ochii mei sunt cei mai frumoși! - Florile nu au ochi, prostuțo! Floarea cea urâtă a tăcut. Poate am visat. Dar era atât de fericită. Ce vis frumos! Pentru că mi-a fost dat mie să-l trăiesc
POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365524_a_366853]
-
el mi-a spus că eu sunt cea mai frumoasă floare de pe pământ! - Ha! Ha! Ha! Nu te vezi cât ești de urâtă? - Mi-a spus că ochii mei sunt cei mai frumoși! - Florile nu au ochi, prostuțo! Floarea cea urâtă a tăcut. Poate am visat. Dar era atât de fericită. Ce vis frumos! Pentru că mi-a fost dat mie să-l trăiesc, știu ce voi face, și-a spus floarea. Am să beau mai puțină apă din pământ. Am să
POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365524_a_366853]
-
lumină, de la soare. Am să mă hrănesc mai puțin. Și cu tot ce va rămâne, se vor hrăni copiii florilor, din jurul meu, florile mai bătrâne, și atât de slăbite de puteri, și toate celelalte flori. Așa a făcut floarea cea urâtă. Și încet, încet, în jurul ei, copiii florilor, florile bătrâne, și florile mai modeste, au prins lumină, apă, și hrană, iar poiana în care locuia floarea cea urâtă a devenit cea mai frumoasă grădină de pe pământ. Un copil a trecut, într-
POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365524_a_366853]
-
de slăbite de puteri, și toate celelalte flori. Așa a făcut floarea cea urâtă. Și încet, încet, în jurul ei, copiii florilor, florile bătrâne, și florile mai modeste, au prins lumină, apă, și hrană, iar poiana în care locuia floarea cea urâtă a devenit cea mai frumoasă grădină de pe pământ. Un copil a trecut, într-o zi, pe lângă poiană. Ce flori frumoase, bunicule! Și acolo, în mijloc, vezi floarea aceea care strălucește ca soarele? Bunicul l-a mângâiat pe creștet, și i-
POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365524_a_366853]
-
mijloc, vezi floarea aceea care strălucește ca soarele? Bunicul l-a mângâiat pe creștet, și i-a spus: - Este o floare rară, puiule. Trăiește, ca să facă daruri soarelui, florilor, și oamenilor. - Și cum se numește, bunicule? - ...„Lumina-ochilor“... -------------------------------- La nenumărați ani, urâte flori! Cu deosebit respect, Liviu-Florian JIANU 10 aprilie 2015 Craiova Referință Bibliografică: Liviu JIANU - POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT / Liviu Florian Jianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1561, Anul V, 10 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365524_a_366853]
-
Este o floare rară, puiule. Trăiește, ca să facă daruri soarelui, florilor, și oamenilor. - Și cum se numește, bunicule? - ...„Lumina-ochilor“... -------------------------------- La nenumărați ani, urâte flori! Cu deosebit respect, Liviu-Florian JIANU 10 aprilie 2015 Craiova Referință Bibliografică: Liviu JIANU - POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT / Liviu Florian Jianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1561, Anul V, 10 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liviu Florian Jianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365524_a_366853]
-
o bancă sub un castan când soarele devenea prea supărător sau obosea mama sa. Lui Mircea nu i se părea nimic schimbat în oraș. Doar prin cartiere se deschiseseră peste tot șantiere pentru că se ridicau blocuri de locuințe, unul mai urât ca celălalt. Parcă erau niște chibrituri. Spera ca centrul orașului să nu aibă aceeași soartă, iar arhitecții să fie ceva mai inspirați. Schema de sistematizare pe care a avut ocazia să o vadă la o expoziție de ziua recoltei, arăta
PE FALEZA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365479_a_366808]
-
gând și inimă provocând răni, pe care nici timpul nu le va putea închide și vindeca... Totuși, dorul de Casă mă macină și mă îndeamnă să cred că tot ce am citit mai sus nu este altceva decât... un vis urât, un coșmar și atunci când mă voi trezi, el va dispare. Orice pădure are uscăturile ei... Oamenii buni, cinstiți și prietenoși sunt mult mai numeroși decât ”uscăciunile pădurii” de aceea, mă încăpățânez să cred mai departe în onestitatea și bunătatea românilor
LASĂ-MI DOAMNE... POMII VII! de DOINA THEISS în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365010_a_366339]
-
el. Și iată cam pe la ceasul trei după amiază în ziua următoare, vede fratele pe cineva înfricoșător la vedere, stând în fața lui și-i spune: - Vino și vezi adevărul! Și luandu-l, la duș într-un loc întunecos, cu miros urât și cu foc și-i arată în mijlocul focului pe Nestorie și Teodor, pe Eutihie și Apolinarie, pe Evagrie și pe Didim pe Dioscor și pe Sever, pe Arie și pe Origen și pe alți câțiva. - Iată, îi spune acela ce
LIVADA DUHOVNICEASCA (9) de ION UNTARU în ediţia nr. 995 din 21 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365085_a_366414]
-
materiei, Care a devenit materie de dragul meu, Care a vroit să locuiască în materie și Care, prin cele materiale, mi-a dus mântuirea”... Pentru Sfântul Teodor Studitul, icoana este o confirmare a chenozei Fiului lui Dumnezeu; ca atare nu este urâtă Domnului: „Nu este urâtă de Dumnezeu, o, cugetător al deșertăciunii, ci este chiar foarte iubită”. Fiindcă, altfel, cum ar fi făcut ceea ce I-a fost urât să facă? Căci nimic nu are atât de primordial omul între însușirile Lui, ca
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL [Corola-blog/BlogPost/365131_a_366460]
-
găsești poezie în “florile răului” sau în “flori de mucigai” este una, dar să găsești poezie într-un partid, îi era de neînțeles; întreaga-i ființa refuzase să rețină măcar un singur vers. A fost mai mult decât un vis urât; un contracandidat, al carui chip părea să fie aidoma cu cel al lui George - așa cum îi rămăsese lui în minte - îi șoptea cu repeziciune acele versuri tâmpite, torturându-l. L-a salvat, pare-se, gramatica, în ale cărei rosturi, politicul
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
o portiță să evadeze și Albert și-a înaintat demisia. A aflat cu aceasta ocazie că directorul instituției “avea gânduri mari cu el”. A luat-o ca pe un punct pus ironiei amare. Vreme de trei ani trăise un vis urât. A fost cea mai mare libertate de care s-a bucurat, o fărâmă de libertate totuși. Duruma a rămas să-și împlinească destinul, un destin crud, amintind de vremurile Inchiziției. * * * A încercat să-și schimbe poziția fără a ști măcar
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
sub nivelul mării, sub crezul nostru, sub neputința puterii Gablonț și atât. CLIPE DE TIMP Pentru că mă simt bine. Chiar dacă o groază de rău e în spatele meu, chiar dacă mafioții de mii de omuleți giganți stau si judecă sufletul. Chiar dacă sunt urâtă, frumoasă, minunată sau plină de coșuri. Nu contează acum decât clipa de acum. Fără timp! Fără glas! Fără gând. Îmi spăl degetele cu grijă neratând nicio cuticulă, nicio piele stearpă. Nicio încheietură. Pentru că „Acum” e cel mai important. Pentru că maniacii
UNIVERS INVERS (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364874_a_366203]
-
a face mai curând cu o iubire-ură, cu polii interschimbabili, așa cum frumusețea-monstruozitatea sunt denunțate de artiști ca reprezentații iluzorii. Dimineața, când masca chipului s-a șters, frumoasa cu care am petrecut noaptea se dovedește o femeie banală, dacă nu chiar urâtă; delicioasa colegă de liceu, pe care o reîntâlnim după treizeci de ani, a devenit o femeie cu trăsături respingătoare; bărbatul de șaizeci de ani, cu corpul deformat, cu burta proeminentă și pieile căzute nu mai poate deșteptă interesul tinerei de
METAMORFOZĂ ŞI ANTROPOMORFIZARE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364934_a_366263]
-
și acceptă mai mult. Ferească-te Domnul să ajungă el șef mare. În primul rând își va omorî fratele sau tatăl care-i cer o parte din puterea dobândită pe drept sau nedrept. Generalizez și accept că fac o faptă urâtă. Evident că există hoți printre cinstiți. Dar tot atât de evident este că poate fi și viceversa. Tot omul, oricât de liber l-ar situa o Lege oarecare, se supune Legii și în consecință unui om care întruchipează această Lege. În virtutea acelei
PRO, CONTRA SAU PRO-CONTRA? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366270_a_367599]
-
alege calea. Suntem cu toții de acord, cred, că nu depinde de voința noastră dacă, unde (țară-regiune-localitate, familie - bogată sau nu, educată sau nu etc), cum (la termen sau nu, sănătoși sau congenital tarați, de sex masculin sau feminin, frumoși sau urâți, inteligenți sau cretini etc) și când ne naștem; practic, suntem aruncați în viață fără să fim întrebați (trec peste faptul că nu întotdeauna suntem sinceri atunci când susținem că viața este cel mai de preț dar al omului, când, pe parcursul ei
TRĂIM CONVENŢIONAL ŞI JUDECĂM COMPARATIV de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366413_a_367742]
-
și mai rău, ca Floricel. În primul rând, atunci când se bucura că mă vede sau când mă jucam cu el, sărea tot timpul pe mine și mă umplea din cap până-n picioare de bale și de noroi, dacă vremea era urâtă. Tot așa, dacă ieșeam să-i dau mâncare, sărea pe mine și nici nu-mi dădeam seama când mi-o șterpelea din mână. Tot timpul era nesătul, ar fi fost în stare să mănânce până crăpa, dacă i s-ar
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
și eu când am conștientizat, în ce formulă poate să apară această neînfrânată stare. S-a iscat dintr-o nemulțumire. Să mă explic... Am mai spus că întreaga mea familie era alcătuită din oameni deosebit de frumoși. Nu eram nici eu urâtă dar nicidecum așa remarcabilă ca verișoarele mele. Aveau părul blond și ondulat, al meu era drept și de un blond mai închis, spălăcit, aveau ochii albaștri, corpul perfect, ar fi putut câștiga orice concurs de frumusețe. În acest context, sigur
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
alege calea. Suntem cu toții de acord, cred, că nu depinde de voința noastră dacă, unde (țară-regiune-localitate, familie - bogată sau nu, educată sau nu etc), cum (la termen sau nu, sănătoși sau congenital tarați, de sex masculin sau feminin, frumoși sau urâți, inteligenți sau cretini etc) și când ne naștem; practic, suntem aruncați în viață fără să fim întrebați (trec peste faptul că nu întotdeauna suntem sinceri atunci când susținem că viața este cel mai de preț dar al omului, când, pe parcursul ei
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
alege calea. Suntem cu toții de acord, cred, că nu depinde de voința noastră dacă, unde (țară-regiune-localitate, familie - bogată sau nu, educată sau nu etc), cum (la termen sau nu, sănătoși sau congenital tarați, de sex masculin sau feminin, frumoși sau urâți, inteligenți sau cretini etc) și când ne naștem; practic, suntem aruncați în viață fără să fim întrebați (trec peste faptul că nu întotdeauna suntem sinceri atunci când susținem că viața este cel mai de preț dar al omului, când, pe parcursul ei
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
am prins, timizi, în piept, un mărțișor. Ei îi dedicăm prima poezie(spusă „poticnit”,pe-o scenă ). Ei îi dăm prima notă bună ori nu prea, ca s-o semneze în carnet.De mâna ei ne „ trece” febra și visele urâte ni se liniștesc. Ei îi vorbim direct și fără frică , de prima iubire ori de-ntâiul „eșec”. Ei îi dăm pruncii să ni-i crească „curat” și firesc, ca și pe noi, cândva, necăjindu-ne, câteodată, că-s prea răsfățați
ŢIE, MĂICUŢĂ, LA MULŢI ANI ! ...IAR ŢIE, MAMĂ, DOAR UN GÂND ! de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366579_a_367908]
-
ANTOLOGIE DE VERSURI ÎN MEMORIA LUI ADRIAN PĂUNESCU, de Ioana Voicilă Dobre , publicat în Ediția nr. 1314 din 06 august 2014. România- Catedrală din suflet în memoriam Adrian Păunescu Dincolo de România reală, ăsta de zi cu zi, uneori obosită și urâtă, alteori fardata de patrioți cu simbrie tricolora, sau pur și simplu firească precum alte țari firești, mai exista o Românie „fictiva” dar mai palpabila decât cea vizibilă: România din mintea fiecăruia. O țară cu acte de proprietate în regulă, transferată
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]