8,137 matches
-
lungi pe șesuri. Părintele Cleopa Ilie a fost, după cum mărturisea, la un moment dat, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan - Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, „omul lui Dumnezeu printre oameni“, „trâmbița Duhului care mărturisește Adevărul celor care iubesc Adevărul, dar și celor care-L urăsc“. Glasul său a fost cuvântul Domnului - izvor de apă vie care s-a revărsat năvalnic în mințile, inimile și conștiințele celor care i-au cerut rugăciunea și binecuvântarea, iar cerdacul chiliei sale de la Sihăstria a devenit, pentru mai bine de
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
mai lucrat, colega? Ai fost miner, sau ai făcut armata la CFR? - Nu, stimați colegi, le-am răspuns, am învățat să lucrez cu târnăcopul în clasele primare. De atunci știu să muncesc. Așa că...feriți-vă! Însă, în acei ani îl uram pe domnul Arsu că ne punea să muncim. Nu atât la muncile grele, cât, mai ales la cele migăloase. Într-o primăvară ne-a dus (numai băieții) la lotul școlii de cultivat legume. I se spunea „la Cișmele”, pentru că era
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
ne arate ce a ieșit din „cârteala” noastră. Deși...era evident ce putea să iasă. Că... așa-i firea păcătoasă a omului. Lesne a ne codi la muncă, la efort, la migală și răbdare. Lesne a da vina și a urî pe neobosiții dascăli, care vor să ne crească frumoși și drepți, cu tulpinile fără strâmbături, noduri și răsucituri. Mereu refractari și încăpățânați în a deprinde binele și adevărul, lesne a deprinde răul și facilul, crezând că așa e bine. Mai
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
ce-ți aduc zăpadăCînd păsări dau să vină înapoi,Rămîi, tăcînd, pe-aceeași mică stradă,Pe care te vegheam sub ger, sub ... XXXI. IMINENTA EVADARE, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2238 din 15 februarie 2017. Cînd mi-e urît de lume imaginez un sat Și mă ascund acolo cu toate ale mele, Un loc fără păcate, posibil și curat, Trăind cumva departe de orice fel de rele. Pe dealuri, în căpițe, se odihnește fîn, Un pictor mînă care cu
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
ceasul unui prezent de gheață, Și, răsucind din cheie același arc de fier, Să mă împing anarhic spre-o nouă dimineață. Poate-o să-mi fac o casă cu prispă, și-ntr-o zi ... Citește mai mult Cînd mi-e urît de lume imaginez un satși mă ascund acolo cu toate ale mele,Un loc fără păcate, posibil și curat,Trăind cumva departe de orice fel de rele.Pe dealuri, în căpițe, se odihnește fîn,Un pictor mînă care cu boi
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Ea a preferat să fugă din viața amândurora și a plecat în Italia la o specializare unde a și rămas cu serviciul. Astfel s-a născut o imensă suferință! Virgil se resemnă și divorță. A aflat despre trădarea fratelui, îl urî, se îmbolnăvi, dar tinerețea a învins. Ștefan însă nu cedă. Începu să-i facă vizite Ludmilei. Nu se puteau gândi la căsătorie niciunul dintre ei. Nu aveau curajul. Așa că au început să facă naveta când unul, când celălalt, și să
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383263_a_384592]
-
schimbe vorbe de dragoste, să glumească, să fie veseli. În acest scop, dacă era vreme frumoasă, fetele se „premeneau” și porneau „după ghiocei la luncă sau după lemne în pădure”, fiind urmate de băieții grupați în „cete”; dacă vremea era urâtă „fetele se strâng prin case, pe la prietine și rude, unde vin și băieții de primprejur”. Era deci important ca în ziua de 24 februarie fiecare fată mare să se întâlnească cu un băiat, și invers; dacă nu avea loc această
TOTUL DESPRE DRAGOBETE, ÎN ANALIZA LUI DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383242_a_384571]
-
nimic. Cât despre Romancier sau despre Eremit ce-ar mai fi de zis? Sau despre Erou? Poate Darling e ceva mai la locul ei, dar la ce te mai poți aștepta de la o gâscă bătrână? MAGISTRATUL. Cei de aici mă urăsc. Sunt opusul nereușitei lor. Am știut ce vreau. Știu. Le-am făcut numai bine. Chiar și Actorului; Romancierul zice că numai rău. Părerea unui scrib obsedat de posteritate. Un scârța-scârța pe hârtie care visează să existe, după expiere, încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vreo speranță, iată eroismul! Jertfa. Înălțimea! Uită-te la cei doi tâlhari răstigniți alături, mistificatorule! Ascultă-i! Te blestemă și-ți spun doar vorbe de ocară. Pe fața lor, în afara furiei, vei zări căința. Ei suferă cu adevărat și te urăsc pentru spatele tău mai mult decât pe judecători sau pe soldații ăștia, care i-au ridicat pe cruce. Execuția ta e o mascaradă: toată viața vei trage foloase din povestea asta. Știi bine că peste trei zile vei învia! Profitorule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
luptă deschisă. S-a transformat într-un scandalagiu, va obține efecte contrare. Reținerea Magistratului - care nu răspunde unui descreierat - face impresie bună, mai ales asupra vilegiaturiștilor, adevărații săi susținători. Cu banii lor stăpânește. Magistratul e garanția stabilității, târgoveții știu. Îl urăsc pentru că le-a impus disciplină și austeritate. E problema lor, eu am un război special. Voi scrie cu evenimente, sunt un autor complet. Unic; nimeni, până acum, nu a încredințat personajelor partituri reale; nu le-a pus, cu adevărat, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu toții același nume și prenume. Reacții de grup, figuri tot mai asemănătoare. Efecte sigure ale unei tot mai accentuate și mai devastatoare consanguinități. Melanjul cu cei din vale se dovedește ineficient. E bine să știi că supușii tăi, care te urăsc, vor sta liniștiți încă multe zeci de ani, gândindu-se la faptul că au un Patron aidoma lor, ba nițel mândri că ei sunt asemănători lui. Aparatul administrativ și forțele de ordine pot fi socotite haita, o treabă urâtă: sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de la zeci de kilometri. Zgomotul imperceptibil al roților. Fumul locomotivei încă neieșit. Anticipează orice întârziere: nici ei nu au nevoie de ceas. Dar depind de el. Ne deosebim esențial chiar și în puținele noastre asemănări. Nici pe Magistrat nu-l urâm la fel. Înverșunarea mea are un suport logic: orice putere necontrolată trebuie distrusă. La ei, ura se poate transforma în iubire dacă Magistratul le-ar înlesni câștiguri pe măsura lăcomiei lor! Buzunarul și burta! Nimic pentru suflet sau minte! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
poate, aidoma Romancierului, să hotărăști evenimentele imediate. Dar nu vei mai auzi VOCEA. Va fi obosită să-ți tot dicteze cuvinte potrivite și să te tot avertizeze. Întrebat despre Magistrat și despre Caravella, îți vei declina orice amestec, îți vei urî cărțile, bombănind că au fost piaza ta rea. Secătuit, te vei târî între pat și closet, bucurându-te că ai ajuns la timp. Într-o noapte, vei pieri la jumătatea drumului, cu ochii țintă spre raftul cu tomurile tale, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
c-un străin, despre care se spune că ar fi yoghin. Doctorul este, printre altele, și legist, singurul autopsier din Stațiune. Își depășește atribuțiile sfârtecând cadavrele mai mult decât este necesar... Doctorul nu este nebun. E ascuns. Și el mă urăște. Îi va trece: nimeni nu-l va ajuta mai mult, mă voi îngriji. Instrumentar, cărți, aparatură, seruri rare. Cadavre. Vor muri oameni mai mulți dacă va fi nevoie; nici un sacrificiu nu e prea mare când e vorba de știință. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ai demonstrat că era imposibil. A insistat, te-a implorat, semăna cu ea. Nu; destinul eroinei era hotărât de către un alt personaj, nu aveai cum să intervii și în soarta acestuia, ar fi ieșit o altă povestire. De atunci te urăște. Te-a făcut asasin, nu era prea zdravănă la minte. Uneori, dai semne de clemență. Erori. Într-o proză perfectă nu supraviețuiește nimeni. Să-ți urmărești, neîndurător, eroii până-n clipa lor de pe urmă. Dincolo. O poveste se încheie doar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
O curvă va gândi ca o curvă, istoria cu Maria Magdalena a fost un dezastru pentru omenire. Un exemplu prost urmat de prea multe ori. Nu există pocăință care să spele totul; nu am întâlnit, încă, ipocrizie mai mare. Îl urăsc pe Magistrat la fel ca mai-nainte: revenirea lui e o necesitate temporară. Hoarda asta de zăbăuci trebuie ținută-n frâu. Condusă de o mână forte. La vremea potrivită, voi scrie câteva capitole ce vor schimba complet fața Stațiunii. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în siguranță. Locuitorii, aproape toți, sunt - iarăși - împotriva Magistratului, a Castelanului - „Nu vrem un rege(!Ă!” - a Filozofului, a Actorului, a Romancierului, mai ales. „Fără intelectuali!” „Pentru plebe nici un conducător nu este suficient de bun!” e de părere Doctorul. Îi urăște poate ca nimeni altul pe târgoveți. „Nu poți să te încrezi în ei niciodată!”. Dar cine pe cine se mai bizuie, azi? ROMANCIERUL. Cel mai bun lucru ar fi să mă îmbăt și să merg să stau de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
un Palat de Justiție. Cu balanța într-o mână și cu pușca în cealaltă se judecă o cauză în care se consumă prea multe cuvinte!”. Comandantul într-adins a lăsat caietul pe masă, deschis... Un vulpoi căruia i s-a urât cu binele... Încearcă să-mi dea sugestii; crede că sunt atât de dobitoc încât să apelez la trupa sa pentru a menține ordinea... Am propriul corp de armată! Câteva zeci de oameni care fac mai mult de cât un regiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
din nord și nu au nici o intenție să coboare mai jos de valea Padului. La sud, În Regat, puterea e În mâinile francezilor, care, deși strângând din dinți, sunt de partea lui Bonifaciu. Familiile Colonna și Orsini de la Roma Îl urăsc pe Caetani și vor lupta Împotriva lui, Însă numai pentru a-și restaura puterea lor personală și nu, cu siguranță, pentru a-i deschide unui suveran străin calea spre Urbe. Și apoi, cine s-ar putea așeza În fruntea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
așadar, apel la mila regelui, promițând că-și va plăti grațierea cu dezvăluiri devastatoare despre templieri. Filip cel Frumos ordonă ca prizonierul să fie adus la Paris și primește cu nesfârșită satisfacție prețioasele depoziții despre crimele celor pe care Îi urăște și cărora le vrea pieirea. Are acum În mână argumentul necesar și suficient pentru declanșarea represaliilor. Dispune fără ezitare ca Jacques de Molay, marele maestru al Ordinului Templului, și adjunctul său, Geoffroy de Charmey, să fie arestați, Învinuiți de erezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dezolat, am renunțat de o sută de ori și iar am luat-o de la capăt. Periodic, Îmi verificam progresele - vorba vine, mai degrabă lipsa progreselor - și mă enervam tot mai tare pe reportofon, de parcă el era vinovat. Ajunsesem să-l urăsc cu patimă irațională, transferându-mi neputința asupra bietului mecanism, pe care am avut de nenumărate ori impulsul să-l zdrobesc de podea. De atunci, am rămas cu o fixație negativă la ideea de Înregistrare, nu mai suport reportofoane, microfoane și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu orice preț. Cu prețul Încăpățânării disperate chiar. În același timp, nu Înțelegeam de ce Eveline nu recurgea la soluția simplă și sigură a Înregistrării glasului lui Wagner pe reportofonul cu care mă chinuiam amarnic și pe care ajunsesem să-l urăsc pătimaș. - O fi simplă, dar sigură nu e deloc soluția ta, mi-a replicat Eva. În primul rând că reportofonul este prea mic ca să dispună de fidelitatea necesară. Pentru redarea unui sunet identic cu acela emis pe cale naturală, am avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de triumf și avea toată Îndreptățirea s-o prelungească oricât și oricum. - Îmi dai un pup dacă-ți spun secretul? m-a Întrebat ghidușă și (mi s-a părut mie?) provocatoare. Am afectat sobrietatea, așa cerea momentul: - Detest... ba nu, urăsc să mi se pună condiții! De data asta, treacă de la mine, totuși... Îți dau, dar am și eu o condiție: să mi-l dai Înapoi. Azi e ziua ta norocoasă: nu pretind dobândă... - Daaa? Așa, deci... Gata, te-ai lins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
precum zici, cinstite tătar, răspunse spătarul. Când tot alaiul tătărăsc și-al proaspeților prizonieri pătrunse în tabără, hanul cel tânăr, sora sa Huruzuma și cei doi călugări moldoveni se delectau cu kumâs. Tufișul cel mare se opri înaintea hanului: — Ham urai stahâl kumâs! - anunță el. — A prins trei drumeți și are dreptul la o cupă de kumâs - tălmăci hanul către Metodiu. Acesta înălță capul să vadă prizonierii și încremeni. — Ce-mi văz ochii?! - strigă el sărind din jilț. Să fie adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
oare? Soare fără umbră, dropie fără sare! Eu citesc, fraților, dați-mi voie, citesc mult, nu mă joc, am învățat să citesc pe cal! Pot citi și la trap și la galop, vă dau cuvântul meu de om! Dar până când? Urăsc corturile, harnașamentele, zăbala, dormitul ca iepurii pe care-i mănânc, iarba naltă din care nu știi cine și cum și de ce sare, goana când pe stânga, când pe dreapta; mă calcă pe nervi chiotele, strigătele, năvălirile, omnes, omnes! Vreau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]