17,506 matches
-
plăcut vei fi în ochii lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură spune că până la aproapele tău să-l iubești pe Dumnezeu. Dar dacă l-ai face și pe El să te urască? Ura poate însemna și Cunoaștere: eliberat de povara Creației prin ura față de tine, de un om, de orice om, Dumnezeu ți s-ar arăta cu chipul Lui adevărat. Cuprins Fiul Ploii 5 Musca pe tavan 7 The dizzy little giant 12 Principiul disperării 16 Râsul morții 20 Din Jurassic Park în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
în gip 167 Regimul Crapului Gonflabil 171 La Iunion 177 Nichita Stănescu - o rudă a lui Adrian Păunescu 185 Lolitele înțepate 193 Ochiul și obrazul 197 Olimpiada luminii reci 205 Băieții lui Iliescu 210 Charlot nu plânge niciodată 213 Libertatea urii 217 Fiul Ploii 220
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
odată, ca airbag-urile de astăzi, umflându-se ca un pântec de femeie, doar că-n loc de buric avea la mijloc claxonul; cunoașteți precis și istoria cu apartamentul acela de la etajul patru, s-a petrecut într-unul din D-uri, în care întreaga sufragerie, pereți, pardoseală și tavan, s-a umplut de ciuperci din cauza caloriferelor reci și a aburilor de la aragaz, până când proprietăreasa, o literată am impresia, culmea!, după ce a tot gătit ciulama, tocăniță, șnițele, drob, plăcinte, doar dulceață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și speriată, eu mi-am turtit nasul de geamul portierei, l-am mânjit cu lacrimi și muci, pe urmă, tot ce-am mai putut să fac, am vărsat pe ceafa și pe haina unchiului, o vomă plină de jale și ură. Mama tăcea. Ar fi cazul, pe urmă, ca prietenii și amicii din Drumul Taberei, amintiți în treacăt la punctul A (Problema prieteniei și a singurătății), subpunctele d și e, să se transforme și ei din noțiuni în personaje, să prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a usturoi și a murături. Ca să apară Cubanezu, a fost nevoie să se construiască C37, un bloc cât un sat, cu 10 etaje, 6 scări și 264 de apartamente. În timpul șantierului, s-au dat lupte grele între armatele din D-uri, pentru cucerirea fundațiilor. Ne făceam redute din bolovani și bulgări de pământ, ne înarmam cu bâte, praștii, țevi cu cornete, buzdugane, sulițe, scuturi și scări de asalt. Ne băteam ca chiorii. Seara, când părăseam groapa plină de cofraje și mustăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
început. Macaralele, buldozerele, betonierele și muncitorii au uruit, au boncăluit și au înjurat la înălțarea lui mai tare ca-n alte părți. Sângele care i-a picurat la temelie, din rănile și juliturile noastre (căpătate în luptele fratricide dintre D-uri), n-a fost un sacrificiu mulțumitor pentru trăinicia zidurilor. A fost nevoie de mai mult. Într-o zi, când mama întindea rufe pe balcon, a trecut hurdupăindu-se un camion, camionul era plin cu panouri, panourile au început să alunece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
unghii aflată pe policioară, ca apoi, îmbibat de o ferocitate vecină cu senilitatea, să se întoarcă în camera de unde s-a întrupat, singur, amenințător, trufaș, să dea glas strigătului acela care anunță mereu o mare confruntare (Rahaaaaan!) și, cu o ură monstruoasă, insuportabilă la privit pentru orice ființă vie înzestrată cu rațiune, să se repeadă în raftul înțesat cu făpturi nevinovate și gingașe (fete și fetițe cu fuste și rochițe, cu obraji bucălați și ochi galeși, cu gene lungi, tremurătoare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
privind chipurile îngrozite și neputincioase ale cetățenilor mei șoimi, am simțit cum prin vinele mele se scurge ceva din încrâncenarea răzeșilor conduși de Ștefan (sau de Mihai Viteazul?) care au dat piept cu nemții la Oituz și Posada. Cu o ură neîmpăcată mi-am șoptit atunci în barbă „pe aici nu se trece!“. Și tot atunci, un impuls năvalnic, o inimă ce palpită, un braț de fier și o mână oțelită m-au făcut să-l îmbrâncesc. Și, ca prin vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sadea, iubitor de păpuși ce ești. Aici m-am oprit. L-am văzut venind și, fără să stau prea mult pe gânduri, l-am lovit. A căzut ca secerat. S-a ridicat cu lacrimi în ochi, m-a privit cu ură și mi-a strigat printre dinți „ai să mi-o plătești!“. Atât. Apoi a dispărut în casă. Zâmbeam și-mi venea să plâng. Îl lovisem pe fratele meu de cruce. Cel cu care făcusem un legământ. Cu care descoperisem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să povestesc un anume incident. Din punctul meu de vedere, a fost un incident cît se poate de banal, Însă a fost un lucru pe care, dacă l-ați descoperi mai tîrziu, mi l-ați putea arunca În față, cu ură și Înverșunare. Parcă vă și văd răsucindu-vă pe scaunul ergonomic și icnind de Încîntare. Sincer să fiu, n-a fost un incident În adevăratul sens al cuvîntului, ci mai degrabă o senzație, sau mai degrabă o senzație În curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
diferențe peste care nu poți să treci. Viața e scurtă, dar tot e posibil să Înveți cîteva lucruri Înainte de a da colțul. Unul dintre lucrurile pe care le-am observat este felul În care extremele se contopesc. Dragostea nețărmurită devine ură nețărmurită, pacea absolută devine război zgomotos, plictiseala fără margini devine entuziasm uriaș. Așa era și cu Norman și cu mine. Aș zice că În noaptea aia din prăvălie, cînd Norman a plîns și eu am plutit deasupră-i, aproape plîngînd, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
griji numai din cauza cozonacului, rosti el. Cei doi Îl priveau cu un interes sincer și prietenesc; În ciuda evenimentelor din ultimii ani, Își păstraseră tinerețea, și mai sperau că viața le va oferi și altceva decît durere și plictiseală, neîncredere sau ură. — Ce-ar fi să luați loc să ne povestiți? Îl pofti tînărul. Rowe se simțea ca În fața unor copii ahtiați după povești. De bună seamă că adunîndu-le anii, n-ar fi trecut de 50. Iar el se simțea mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ginecolog, iar hoțul bogat devine director de bancă. Amicul dumitale a rămas puțin cam În urmă. Ochii spălăciți ai tînărului nu reflectau nici o emoție. — Criminalii de altădată, domnule Rowe, urmă el să explice cu blîndețe, ucideau Împinși de frică, de ură sau chiar de dragoste. Rareori o făceau pentru un profit substanțial. Or, nici unul dintre aceste motive nu era prea... respectabil. Pe cînd a ucide pentru o anumită poziție e cu totul altceva, pentru că, o dată ajuns la poziția respectivă, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se hotărîse să-și ia viața, pentru a pune capăt unei injustiții flagrante și unei situații fără ieșire (rămînea doar să-și aleagă modul de a se sinucide), Își putea permite să se amuze de ciudățeniile existenței umane. Regretul, mînia, ura - toate aceste sentimente Îi ascunseseră prea Îndelungată vreme aspectele hazlii ale vieții. Rowe deschise o ușă ce dădea Într-un salonaș. — Asta-i bună! exclamă el. În fața lui se afla Anna Hilfe! — Și dumneata Îl aștepți pe domnul Travers? o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
regii Angliei... poate nu chiar toți... Îmi sînt cunoscuți. — Anul 1933 e anul venirii la putere a lui Hitler. — Adevărat... Acum Îmi amintesc. Am citit despre asta de cîteva ori, Însă datele nu se lipesc de mine. — Cred că nici ura nu se lipește de dumneata. — N-am nici un drept să vorbesc despre lucrurile astea, căci nu le-am trăit. La școală am Învățat că William Rufus a fost un rege rău, cu părul roșu - dar nu mi s-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-l privească direct. Digby simțea că bătrînul patriarh se Înșelase: fusese prea obsedat de mîntuirea propriului său suflet. Nu e oare mai bine să iei parte chiar la crimele acelora pe care-i iubești, să le Împărtășești la nevoie și ura, și să suferi laolaltă cu ei pînă la moarte, decît să te mîntuiești de unul singur? Numai că acest raționament Îi absolvă și pe dușmani - ar putea obiecta cineva. „Și de ce nu? se Întrebă Digby. L-ar absolvi, deci, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi fost trimis În explorare cu o hartă greșită. SÎnt gata să fac tot ce doriți, dar vă rog să nu uitați că nu cunosc drumul. Toți ceilalți s-au schimbat cu Încetul, adaptîndu-se Împrejurărilor. Războiul ăsta Îngrozitor, cu Întreaga ură pe care-o generează - totul, totul mi se pare ciudat. N-am fost obișnuit cu asemenea lucruri. Cred că soluția cea mai bună ar fi să mă spînzurați. — Da, cazul dumitale este dintre cele mai interesante, rosti domnul Prentice cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îi servea tocmai o ceașcă de ceai. Ajunge cu prostiile astea! răcni domnul Prentice, vrînd să dea o lecție de fermitate subalternilor săi. N-are nici pe dracu! Dacă refuză să vorbească, Întoarceți-i casa pe dos! Părea stăpînit de ură - o ură amestecată, poate, cu deznădejde. Smulgînd ceașca, pe care doamna Bellairs se pregătea s-o ducă la buze, vărsă ceaiul pe covor. — Nu-aveți nici un drept! gemu doamna Bellairs. — E cel mai bun serviciu de ceai pe care-l ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tocmai o ceașcă de ceai. Ajunge cu prostiile astea! răcni domnul Prentice, vrînd să dea o lecție de fermitate subalternilor săi. N-are nici pe dracu! Dacă refuză să vorbească, Întoarceți-i casa pe dos! Părea stăpînit de ură - o ură amestecată, poate, cu deznădejde. Smulgînd ceașca, pe care doamna Bellairs se pregătea s-o ducă la buze, vărsă ceaiul pe covor. — Nu-aveți nici un drept! gemu doamna Bellairs. — E cel mai bun serviciu de ceai pe care-l ai, cucoană? o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
marginea conștiinței, artileria antiaeriană bubuia mereu. Apoi auzi vocea lui Hilfe: — Groaznic, spui? Nicidecum. Mai degrabă de o importanță capitală. — Nu-ți pot da revolverul, răspunse Rowe clătinînd trist din cap. Deodată, Hilfe izbucni Într-un rîs isteric, plin de ură. — Îți ofeream o șansă, zise el. Dacă mi-ai fi dat revolverul, mi-ar fi fost poate milă de dumneata. Ți-aș fi fost, oricum, recunoscător. Poate că m-aș fi Împușcat... Pe cînd acum..., acum o să-ți spun pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
inconștient devenind explicit în acea lovire de metal pe metal, în hemoragiile țesuturilor lor cerebrale înflorind sub camerele de compresie placate cu aluminiu și sub recipientele de reacție. Vaughan își imaginase masive tamponări dintre dușmani pe viață, morți născute din ură oficiate de carburantul arzând în șanțurile de pe marginea drumului, vopseaua fierbând în lumina fadă a după-amiezii din orașele de provincie. Vizualizase ciocnirile specializate ale criminalilor evadați, ale recepționerelor de hotel ieșite din tură, blocate între volanele și poalele amanților lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fațadă care-i permitea să-și îndese fața în umărul ridicat și să-și ascundă vânătaia ce-i marca pometele drept. O văzusem ultima oară când stătea în ambulanță lângă trupul soțului ei și se uita la mine cu o ură calmă. - Doctor Remington... ? am întrebat-o, fără să stau pe gânduri. Se apropie de mine, schimbându-și poziția mâinii pe baston, de parcă s-ar fi pregătit să mă lovească peste față cu el. Înclină capul cu o mișcare stranie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Mari, Canal și în alte închisori și șantiere ale morții, au depășit orice fantezie diabolică. Această epocă neagră va fi mereu o pată pe istoria noastră. Moritz Feller fuge de trecutul său. Trecut pe care el l-a zidit cu ură, sânge și crimă. A fost unul dintre cei mai mari călăi ai Bucovinei. A fost un executant orb al regimului comunist, regim care i-a recunoscut meritele, oferindu-i gradul de maior în Securitatea dejisto - ceaușistă. El face parte din
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe care le-a cunoscut istoria umanității [...]. Civilizația democratică nu realizează că urmărind himera fluturată în fața ochilor de un demon abil și imperceptibil, dar cel mai puternic dintre toți - apostazia - s-a pomenit căzută în cușca cu lei a demonilor urii și ai violenței. Ce vrea să spună Biblia când numește pe diavol legiune? Că e singur și poate lua chipul tuturor indivizilor din lume. El e Nimeni, masa anonimă, bicisnicii și netrebnicii lui Nietzsche, lipsiți de persoană [...]. Putem înțelege de ce
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Morala socialistă nu se aplica și lor. Transpare astfel lipsa de caracter și gravele carențe de educație a comuniștilor (autoproclamați comuniști), teama față de intelectuali (care i-ar fi putut demasca). Clasa intelectualilor a fost privită mereu cu suspiciune și chiar ură. Au ales să modifice cât mai mult capitalismul, pentru a se forma în opoziție cu acesta: Abia după ce Stalin, Mao, Pot Pol, Ceaușescu, Kim Ir Sen, Haile, Mariam și ceilalți dictatori monstruoși ai secolului nostru au instaurat domniile lor înfiorătoare
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]