1,952 matches
-
departe de vâltoare mercantilismului modern și a negoțului care mișcă banul și-l înmulțește, aducând pe lângă unele rele inevitabile, civilizația și progresul, bogăția și mărirea inerentă unor astfel de prefaceri sociale și comerciale”. Așa cum s-a văzut în paginile anterioare, urbea hușeană a progresat în cele două decenii de la Marea Unire, la fel ca întreaga Românie. Prosperitatea ar fi fost asigurată, dacă hușenii ar fi acționat cu mai multă vigoare în înfăptuirea obiectivelor propuse. Deși duceau o viață tihnită, totuși, un
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
editarea primelor ziare postcomuniste („Vocea Hușului”, „Terra 1”), alegerea noilor lideri politici, sindicali, a primarilor ca exponenți ai noului regim. Toate acestea reprezintă expresii ale elanului și entuziasmului postdecembrist, al încrederii într-o spectaculoasă schimbare în bine, atât a vieții urbei, cât și a fiecărui individ în parte. Reprezentanții noii administrații, aleși în mod democratic, au trecut la aplicarea măsurilor menite să conducă la trecerea de la economia socialistă la economia de piață, cu perioada de tranziție specifică. Unul dintre obiectivele principale
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
din toate partidele politice. Cu toate divergențele existente și lupta de opinii, ele au hotărât direcțiile și modalitățile de dezvoltare a municipiului. Cei patru primari, exponenți ai acestor partide, aleși după 1992, și-au adus contribuția la dezvoltarea economico-socială a urbei. Aceștia au fost: ing. Mihai Olaru (P.S.D.), în perioada 1992-1996, prof. Ioan Costin (P.S.D.), în anii 1996-2000 și 2000-2004, dr. Teodor Stafie (P.N.L.), în anii 2004-2008. Și sub conducerea actualului primar, ing. Ioan Ciupilan (P.S.D.), orașul este în schimbare pozitivă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Începând de prin 15000, era relativ prezent. Oficiază o medicină spectaculară și crede chiar el în propriile calități "speciale", acest neastâmpărat, foarte căutat ("omul care aduce ploaia"), deseori venerat și de mai multe ori amestecat în complicate intrigi amoroase. Fiecare urbe moldovenească a ținut minte, zeci de ani, câte un vraci, cel care este, în credința timpului, un personaj indispensabil multor suferinzi. Începând cu Ștefan cel Mare, mai toți domnitorii aveau pe lângă ei un astfel de vraci, la care nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
atunci amestec de hipocratism și galenism, farmacie cu produse eficiente sau iluzorii și un gen de psihoterapie care constituia punțile necesare pentru extinderea afacerilor, fiind, deseori, la originea unor "concepte medicale" personale. Unii au desfășurat o activitate rămasă în memoria urbelor pe unde au trecut (spre deosebire de vrăjitor, vraciul era un ins urban). Este celebru cazul unui astfel de "doctor" cu o mare reputație, ceea ce l-a făcut să-și extindă activitatea în mai multe centre, începând de la București și Brașov, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
o reformă radicală, punându-se în armonie cu scopul practic ce voim să ajungem". În privința categoriilor de școli, el cere, mai întâi, "să se dea satelor cultură prin școli elementare, agricole și de meserii", apoi, "să se creeze în toate urbele licee și gimnazii, unde învățământul științelor să meargă îmbinat cu a literelor și să fie simultan obligatoriu până la cele mai înalte grade ale studiilor. Și pentru ca efectele să fie mai rapide precizează Fătu nimeni să nu poarte în școlile superioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
zona Silvestru-Armenească- Schitul Darvari, în vecinătatea căreia locuiesc, și Zaciu era acela care mi-o „prezenta“ în elementele ei evocatoare. Cartierele vechi ale Bucureștiului le cunoștea în detalii, mult mai bine decât mine, în orice caz, care sunt trăitor în urbea legen darului Bucur de peste patruzeci de ani. Să mai notez că la București îl atrăgea pe Zaciu și clima, mai caldă și mai uscată decât a Clujului în care, toamna și iarna, umezeala și frigul îl paralizau. Deși fiu al
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
schimb, va cons titui, în reprezentările sale apăsat maniheiste, o țintă a imprecațiilor, a sarcasmelor, văzut ca un sediu al răului agresor și al imposturii, al poleielilor coclite: Invizibile porți de orient în amurgul călit coclit-poleit distanța dus-întors în melancolie Urbe inspiratoare! Norocul nostru să ne naștem aici să fim cetățenii prafului-pulberei să nu zicem că nu am trăit că nu am fost fericiți. S-ar putea spune că poeta reeditează, la sfârșitul veacului nostru, o temă care, la începutul aceluiași
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
atragă atenția asupra sorții vitrege a acestor reviste, dintre care unele se află în pragul sucombării. După statistici s-ar zice că lucrurile stau altfel, căci au apărut și apar peste tot noi reviste, o adevărată ploaie. Nu e azi urbe cât de cât răsărită care să nu se poată lăuda cu o publicație literară sau de cultură în sens mai larg. Dar nu la aceste efemeride se referă dezbaterea amintită, ci la revistele literare cu statut definit, cu trecut apreciabil
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Aur“, dezvoltând-o apoi an de an, până când a devenit, cum am spus mai înainte, una dintre instituțiile care defineau cultural orașul. Faima librăriei îi conferise celui care o întemeiase un mare prestigiu public, un statut neoficial de notabilitate a urbei, întă rit, acesta, și de prestanța, de înfățișarea impunătoare a omului. Înalt, robust, măsurat în gesturi, abordând mai tot timpul costume în culori austere, cămăși albe și lavalieră, oriunde apărea, Teodor Manea atrăgea atenția și le dădea celor din jur
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Natalia Negru, Ion Valerian, Pamfil Șeicaru etc.), fie prin reviste (Freamătul, Tecuci, 1911, transferat la Bârlad, 1912) etc., cred că ar fi util să menționez aici faptul că Bâladul este legat de V. Voiculescu nu numai prin prezența lui în urbe, ca medic în Primul Război Mondial, prin publicarea aici a volumului său de poezii Din Țara Zimbrului, ci și prin originile soției, doctor Maria Mitescu, ai cărei părinți, colonelul Constantin Mitescu și Mary Colan, hughenotă refugiată, își dorm somnul de
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
alt umanist, ne-Venețianul Marcantonio Coccio, cunoscut ca Sabellico (fiindcă venea de pe dealurile Sabine) a reușit să compună, să prezinte guvernului, si chiar să obțină primul drept de autor cunoscut, sau privilegiul de imprimare pentru a sa Rerum venetarum ab urbe condita libri XXIII [Treizeci și trei de cărți de fapte venețiene de la fondarea orașului], care a fost publicată în 148737. În lucrarea să, Sabellico nu a fost deloc critic cu sursele, dar cartea a reușit să acopere istoria orașului până în timpurile acelea
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
18 ianuarie 1871, la Versailles, capitală imperială, ceea ce a însemnat imediat un proces susținut și masiv de urbanizare grandioasă, în spirit modern, a orașului, pe de-o parte, iar pe de alta, o invazie de populație nouă ce făcea din urbe un adevărat "furnicar", ca să preiau expresia eminesciană. Tânărul student plonjează în acest vacarm în care se dărâmă și se construiește cu înverșunare, fiind martorul unei efervescențe intelectuale, deopotrivă, în forumul universitar, fără precedent:"[...] străzile se sufocă de oameni, cai, vehicule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
doi ani din viață În Bacău, orașul a cărui față nu reușise s-o schimbe prea mult forfota militarilor și a refugiaților și nici să-i șteargă din tris tețea și plictisul de moarte, celebrate de un fiu al acestei urbe, poetul G. Bacovia. Răsună din margini de târg, Un bangăt puternic de armă; E toamnă... metalic s-aud Gorniștii, În fund, la cazarmă. [...] COLONELUL C. DONA, CU EGHILEȚI DE STAT-MAJOR șI CU sem nul de rănit, ostentativ, la braț, dar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
revistă a ceferiștilor, la o alta a societății func ționarilor publici, pagini de un scris literar de ocazie, con trafăcut, numai fiindcă i se plătea; și era totdeauna gata să țină o conferință cu orice subiect, În orice adunare sau urbe din țară și la orișice dată din calendar, iarăși fiindcă i se plătea. Am văzut ardelence cu pielița curată și catrințe proaspete pe ele, unele tinere, altele „borese“ În toată firea, slujind prin hotelurile cu odăi multe În care se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de la grătarul lui nea Niță din Giurgiu, În ghereta proastă de scânduri de peste drum de hanul lui Tănăsică birjarul, cu pelinița de Greaca și cu jigourile de berbece fragede ca un cozonac moldovenesc?... Aici, În Giurgiu, refugiul amorurilor mele clandestine, urbea primitoare cu cea mai plăcută, pentru mine, lume de excelenți birtași și cârciumari, de pricopsiți și buni-primitori negustori de pește, de oieri și de porcari cu turme rătăcind printre iezerele cu păduri de sălcii, de păpuriș și de trestie, și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Tovarășul Fanache, ca șef al Securității, s-a-ngrijit să-și țină toți gura, să nu comenteze nimeni și mai ales să nu respire dincolo de hotarele orășelului nostru povestea despre sminteala pantofarului. Drept care domnul Tomiță și-a continuat traiul în urbea noastră fără ca gestul său de nesupunere să aibă vreo urmare negativă pentru el. A executat ireproșabil comanda de la Moscova, iar în perioada care a urmat chiar a lăsat tuturor impresia că și-a revenit, că judecata nu-i mai e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a îndreptat spre orașul din apropiere pentru un consult oftalmologic și să-și comande ochelari. A străbătut cei treizeci și ceva de kilometri până în oraș în cabina unui camion de ocazie, care transporta cărămizi. Camionul l-a lăsat la marginea urbei aceleia. Era o zi frumoasă de primăvară timpurie, era nefiresc de cald și era foarte multă lumină. Tata s-a interesat unde se află dispensarul și a pornit într-acolo pășind cu elan pe străduțele amărâte. Se găsea într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
religioase. Trecând timpul și murind și țiganul care se pricepea să fure bucăți mari din monument, urmașii lui s-au mulțumit cu bucăți mici, tăiate noaptea cu bomfaierul. „Cam modernă - ziceau străinii aduși cu autocarul să vadă monumentele importante ale urbei -, dar nu e rău că-n România găsești și artă abstractă.“ Copii de asfalt Iată ce-i relatează Vasile V. psihologului Mariean Turbatu, la care se tratează încă de la revoluție de draci în familie, lipsa prietenilor, leafă mică și alergie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Dar ce ploaie! Să înece orașul, nu alta! În ciuda asigurărilor primite de la angrosistul Postolache cum că albastrul cu care pompierii au stropit nu numai aleea, ci și salcâmii, cu farmecul lor unic, ialomițean, era stabil, jumătate dintre cetățenii reprezentativi ai urbei, care se înghesuiau în jurul oaspeților de la București, s-au albăstrit rapid din cap până-n picioare, în vreme ce jumătatea cealaltă, care s-a repezit să se adăpostească sub salcâmi, doar din loc în loc. Și în special doamnele, care purtau rochii deschise, crem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a) A trecut în veșnicie la jumătatea lui florar în anul de grație 1992 sperând că măcar generațiile tinere să se bucure de mai multă libertate, dreptate și adevăr. Profesorul Erast Viforeanu a fost o personalitate a școlii și a urbei, o personalitatea complexă a Bucovinei, a avut o pregătire de excepție, si o fire severă dar dreapta, a fost un profesor cu adevarat. Prelucrare după prof. Gavril Crăciun și alte surse
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93284]
-
trecătoare ale lui Paul și ale celorlalți ingineri în tranzit. Flutur Veronica, în ipostaza de Carmen Popescu, răsturnase - literalmente cu picioarele în sus - clișeul bunică-mii: în locul damei de consumație, ea instaurase atât în orizontul meu spiritual, cât și în urbea mea nepăsătoare și nesimțitoare, noua epocă a damei consumatoare, îmbrăcând tradiționalul halat al profesiei în scopul unic și suprem al plăcerii oferite propriului trup. În strânsoarea viguroasă a bărbaților de ocazie, scutită de inutile promisiuni, Carmen-Veronica renăștea blondă, voluptuoasă, lucitoare
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
idealurile Partidului ; era „imperios ne ce sar“ să aibă însă ceva cu dezarma rea - și de asta nu scăpase nici formația Iris, pe care o copiam. Noi am greșit : ar fi trebuit s-o copiem pînă la capăt. Întunericul În urbea mea, lumina se stingea între orele 17 și 20, cînd începea „Telejurnalul“. Ai mei, la început, stă teau la lumina lumînării, iar după ceva vreme taică- meu făcuse rost de o baterie de tractor care alimenta un bec mic, ca
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
afectivă a septuagenarei ca un luceafăr nestins... Cu mai multe zeci de ani în urmă, în lumina ca mierea a unei zile de toamnă, ieșenilor care se plimbau în acel timp pe bulevardul Copou - locul predilect de promenadă pentru locuitorii urbei - li se oferea întâlnirea cu un cuplu mai puțin obișnuit. Un tânăr blond, înalt, zvelt, elegant îmbrăcat ducea la braț o femeie corpolentă, matură, de vârstă greu de identificat, cu obraji rumeni, gătită cu ie, catrință, bundiță mărginită cu blană
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
scumpă geantă. Mamă și fiu se plimbau degajați discutând cu glas domol aspecte familiale ale lor și ale rudelor trăitoare în localitatea de baștină din Țara de Sus. Mândră de statutul ei de țărancă bucovineancă, această mamă a venit în urbea Iașilor să-și vadă feciorul, domn universitar, la aceeași instituție academică de învățământ agricol pe care, nu cu mult timp în urmă, o absolvise. Atitudinea tânărului trăda satisfacția, mândria chiar, de a-și etala obârșia țărănească, alături de mama sa. În
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]