6,013 matches
-
când prin ce faci te strădui IUBIRII să te dărui. Orice minune are mai multe ipostaze: oglinzi de cer deasupra oglinzilor din mări; zorii aprinși brăzdează, cu aurul din raze, pământul plin de gânduri, răspunsuri și ntrebări. Tăriile de sus, uscatul și fluidul, ca sufletul și trupul, formează o-armonie, salvată prin IUBIREA care dislocă vidul, unind ceea ce este cu ce-ar putea să fie. Răsfrânte-n noi sunt toate: și cerul și pământul și noaptea înstelată și ziua, mai ales
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
zice. — Acum știu precis unde-ai fost, zic. Te-ai dus la Brie Basin. — Da, cred că așa-i zice. Aveau niște lifturi și niște macarale mari și-ncărcau vapoarele și-am văzut și niște vapoare luminate În docurile de uscat, așa că am luat-o peste cîmp și m-am dus acolo, zice. — Și pe urmă ce-ai mai făcut? zic. — Ei, mai nimic, zice. M-am Întors peste cîmp după un timp și-am intrat ba colo, ba dincolo - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai impresiona. CÎt despre oamenii lui, se pare că exuberanța ciudată care-i cuprinsese de dimineață nu se stinsese Încă și le adresau indienilor glume obscene și „rîdeau și zburdau ca nebunii“. Totuși, În ziua aceea n-au coborît pe uscat. Spaniolul cel chior era istovit, iar echipajul era epuizat: au mîncat ce mai aveau, niște stafide, brînză, au băut vin și, după ce au pus oameni de strajă, s-au culcat, fără să le pese de focurile ce licăreau În satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe malurile rîurilor de ambrozie: ne vom scălda În fîntîni de lapte și vom culege chifle calde din vița de pîine“. A doua zi de dimineață, devreme, spaniolul s-a dus pe țărm cu cîțiva oameni. „CÎnd am ajuns pe uscat, scrie el, mai Întîi am căzut În genunchi și am mulțumit Domnului și Sfintei Fecioare fără ajutorul cărora am fi fost cu toții pierduți.“ Al doilea gest pe care l-au făcut a fost acela de a „lua În stăpînire“ pămîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
oamenilor - trăiesc În Întuneric și nu cunosc bucuriile artei pe care le cunoaștem noi, ai putea crede că Dumnezeu Însuși a uitat de existența lor, atît sînt de departe de orice lumină“. Spaniolul vorbește cu dispreț despre „peștele Împuțit“ și uscat și carnea pusă la uscat În colibele lor, despre necunoașterea metalelor, dar ironia sa cea mai tăioasă se Îndreaptă spre „un soi de iarbă sau plantă“ pe care au găsit-o din abundență În toate locuințele. Mai departe descrie destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu cunosc bucuriile artei pe care le cunoaștem noi, ai putea crede că Dumnezeu Însuși a uitat de existența lor, atît sînt de departe de orice lumină“. Spaniolul vorbește cu dispreț despre „peștele Împuțit“ și uscat și carnea pusă la uscat În colibele lor, despre necunoașterea metalelor, dar ironia sa cea mai tăioasă se Îndreaptă spre „un soi de iarbă sau plantă“ pe care au găsit-o din abundență În toate locuințele. Mai departe descrie destul de amănunțit această iarbă sau plantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
M-am răsucit. Pe mal mama mea gesticula larg, dar nu foarte larg, pentru că nu voia să facă o scenă. Era doar îngrijorată pentru mine. M-am prefăcut pentru o clipă că nu o văd. Mi-am aruncat hainele pe uscat și am alergat de-a lungul malului apei. Mi-am aruncat brațele în apă, stropind în jur, nu pe cineva anume, simțind laolaltă soarele și apa. Nu măreția rîului era cea care mă încînta de data aceasta, ci tangibilitatea apei
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de lalea, cele pentru ambarcațiunile de competiție. Registrul de pe micul pupitru, în care trebuia să notezi pentru cît timp și cu cine plecai pe rîu; celelalte registre, pentru plîngeri legate de echipament sau de purtarea vreunui camarad; mopurile întinse la uscat pe un grătar, dar mult mai adesea lăsate alături de el; colțul cu haltere și saci cu nisip pentru a continua antrenamentul mușchilor pe timp de iarnă... Nu numai că-mi amintesc cum arăta totul ca într-o lumină cețoasă, pot
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
am făcut rama să reangajeze apa, simțind că fiecare bătaie de acum înainte era mai întîi de toate o oportunitate pentru a ne răsturna. La început rama s-a mișcat ciudat înainte și înapoi ca un pește care fusese pe uscat ori într-un năvod și acum își recîștigase libertatea, după care am simțit cum își reia poziția verticală și cum eu îmi recapăt cumpătul și o umbră de încredere. "Și capul hoch!" strigă Schneiderhahn. Cîteva săptămîni mai tîrziu, am făcut
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
vedea a fi încărcat cu lăzi cu legume, și o pereche de iole. În ciuda valurilor, care veneau acum din dreapta, apoi din stînga și ne înghionteau încăpățînat, dezechilibrîndu-ne, am încercat să execut o bătaie fermă pentru a ne face primul exercițiu, uscați. Și așa am făcut prima cotitură, mai mult o buclă în rîu numită Omval, cu o viteză rezonabilă. Cum ne apropiam de acel punct, simțeam întotdeauna goliciunea peisajului de țară care acum se apropia în spatele meu. Valurile deveneau altele și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
albastră și albă și începea să strălucească, pînă unde puteam vedea. Rețineam tot: șlepurile încărcate în drum spre centrul orașului, ori, dimpotrivă, întorcîndu-se după ce-și livraseră mărfurile magazinelor, viața pe locuințele plutitoare, drapelele vapoarelor mai mari, albiturile atîrnate la uscat, undeva la bord, un pescar aplecat peste undița sa și, în depărtare, amestecul de frontoane, stîlpi și turnuri, silueta orașului. Dar chiar mai mult decît viața pe și în jurul rîului, studiam chiar apa care era cît se poate de calmă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
imersie; -mobilizări pasive, specifice gleznei; -reeducare proprioceptivă (balneoterapie); -contenție adezivă extensibilă continuă. În cadrul acestei faze a fost introdus lucrul la platforma oșcilantă. Faza III (zilele 10-15) -crioterapie după ședintele de reeducare; -masaj transversal profund; -reeducare proprioceptivă pe planuri instabile, pe uscat, încărcare completă (cu piciorul pe sol); -reantrenarea la efort pe covor rulant; -contenție adezivă extensibilă discontinuă. Faza IV (zilele 15 -21) - reluarea antrenamentului sub protecția unei contenții. 5.2. Caracteristici ale sistemelor actuale utilizate în recuperarea medicală În lucrarea [108
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
un ecran mural pe care Gosseyn nu apucase să-l vadă. Apăsă pe un buton. Imediat se aprinse o hartă cu un relief pregnant. Se vedeau apa, insulele și un minuscul punct luminos. Îl arătă. - Suntem noi, zise. Arătă un uscat mare, puțin mai sus. - Crest. Numără cu grijă liniile subțiri gradate care se încrucișau pe hartă. - În jur de trei ore și douăzeci, zise ea. Avem timp destul pentru cină. - Cină! repetă ca un ecou Gosseyn. Apoi zâmbi și clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Intră și așteaptă-l. Thaw păși într-un hol de mărimea unui dulap, intrînd apoi într-o cameră plină de mobilă, dar confortabilă și ordonată. înte garderob, dulapul de perete, masă și scaune rămînea un spațiu îngust. Rufele întinse la uscat pe o sfoară prinsă de tavan aruncau umbre pe șemineu, iar pe masă erau rămășițele cinei. Doamna Coulter începu să ducă farfuriile la chiuvetă, iar Thaw se așeză lîngă foc și se uită lung la nișa unde se afla patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rulînd uneori printre cîmpii, alteori pe străzile șerpuitoare ale satelor industriale, apoi ajunse la apa mare și strălucitoare a lacului Lomond și o ținu pe malul vestic. Insulele cu copaci, cîmpii și căsuțe se întindeau ca niște bucăți sfărîmate ale uscatului din jur, și în depărtare se înălțau capul și umerii lui Ben Lomond. Cîmpiile făceau loc mărăcinișurilor, iar insulele deveneau mici și stîncoase. Lacul se transformă într-un coridor de apă între munții cu pante înalte, iar drumul șerpuia printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
afundă și merg prin apă. îi ia două sau trei ore să ajungă pe creastă și se odihnește pe o grămadă de pietre bătute de vînt. Panta plină de bălării coboară spre ocean, dar o movilă ascunde malul. Vede brațele uscatului împărțind apa cenușie, unele cu petice de cîmpie, altele stîncoase și urcînd spre munte. Crede că unul ar putea să fie Ben Rua. Observă apoi că o piatră din grămadă are pe suprafață inscripția: în acest LOC regele Edward a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mă gândeam să spăl de pământ falusul și cioburile ridicate odată cu el, stuful mă acoperea din toate părțile, nimeni n-ar fi putut bănui prezența mea acolo, am curățat mai întâi cioburile, unul câte unul, și le-am pus la uscat pe-o creangă mai groasă; când a venit rândul falusului, am ridicat, fără să știu de ce, ochii și am văzut apropiindu-se, printre trestiile mai rărite în partea aceea, o tânără fată, n-avea cum să mă vadă, mă întrebam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
un ecran mural pe care Gosseyn nu apucase să-l vadă. Apăsă pe un buton. Imediat se aprinse o hartă cu un relief pregnant. Se vedeau apa, insulele și un minuscul punct luminos. Îl arătă. - Suntem noi, zise. Arătă un uscat mare, puțin mai sus. - Crest. Numără cu grijă liniile subțiri gradate care se încrucișau pe hartă. - În jur de trei ore și douăzeci, zise ea. Avem timp destul pentru cină. - Cină! repetă ca un ecou Gosseyn. Apoi zâmbi și clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Care ponei? „Boii lor sunt mai mici - adică noi avem boi mai mari - și au un singur corn. Mar-ți-e-nii au vederea foarte pă-trun-ză-toa-re. Au învățat să sboare, dar numai la distanțe mici. Umblă pe apă cu aceeași ușurință ca pe uscat. Orice răsboi este des-fi-in-țat pe Marte. Guvernul este the-ocra-tic. Au două-spre-zece state. Nu au pro-pi-e-ta-te.“ — Atunci nu mă duc pe Marte. Aici am țara mea, propietatea mea, casa mea, cu grădina mea, nevasta mea, porumbeii mei și prunii mei - a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
toate ajutoarele din casă, ca să facem economii (o mai avem doar pe bucătăreasa noastră, cu mintea ei îndesată de superstiții, pe Safta și pe firavul Nelu, mereu suferind), ne ajutăm una pe alta. Nu spălatul e cel mai greu, ci uscatul. Nu poți sta prea aproape de cămin, încă din școală ni se povesteau cazuri cu fete care au luat foc în felul ăsta sinistru. Am mai avansat cu Vanity Fair, am terminat aseară și capitolul LIX, și nu pot să spun
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
într-un anumit spațiu temporal? Stătea cu ochii pe ceas: trecuseră două ore și patruzeci de minute. Asta fii ultima lui curiozitate. La intervale regulate, pe măsură ce balanța se legăna, el se afla într-opoziție nouă, fie pe apă, fie pe uscat, nu mai avea importanță. Nu încercă să se împotrivească. Nici nu merse, nici nu alergă, nici nu înotă, nici măcar nu se ridică în capul oaselor... trecut., viitor... trecut... viitor... Mintea îi era întoarsă spre înlăuntrul ființei sale. Avea sentimentul ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ani, Omar deveni stăpânit, ca un luciu de apă cuprins între stăvilare. Nu i se mai zbătea inima. Mai înnebunit era tată- său, care nu apucase să vândă casa, cele două orezării și grădinile. Se-ncorda precum peștele azvârlit pe uscat, încercând să găsească taina acelei pedepse din soarta lui. Chemase toți medicii. Plătise cu bani agonisiți într-o viață dusul ei înspre Teheran, într- un elicopter de urgențe, și-și dăduse acceptul pentru dializă. Plânsese în hohote și, îngenuncheat, se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
apoi scuturile la picioarele lor și luau arcuri și măciuci indiene, cu care se înșurubau împrejurul propriului corp, ca vârtejurile de nisip în deșert. Shams trăia într-o lume secretă, Omar - într-o lume rarefiată. Prietenia venea, pentru fiecare, ca uscatul după potop. Omar nu mai găsise atâta răbdare și atâta tandrețe străluminată de la dispariția mamei lui. Shams primea îngăduința și ascultarea care îi lipsiseră. La „Ulduz“, Shams nu se purta ca un proprietar, ci ca un chelner umil, care ducea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Constantinopol - "orașul lui Constantin" (referire la împăratul Constantin cel Mare, care a proclamat în anul 330 creștinismul ca religie de stat în Imperiul Roman și a fixat capitala în vechiul oraș Bizantium (Constantinopol). Aici se afla punctul de întâlnire pe uscat al Europei cu Asia. Numit în antichitate Bizantion, a devenit capitala Imperiului Roman de Răsărit (Imperiul Bizantin, mai târziu) timp de aproape 1000 de ani. După cucerirea lui de către turci, în 1453, și-a păstrat numele și a devenit capitala
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
sus, și de sus jos o aruncă cu trăsnete și plesnete. 245 Ca cu praștia aruncă. 375 {EminescuOpVI 376} 246Ca ierburile prin gunoaie stau aruncate. 247Ca coasa ce jos aruncă orice-nnainte-i găsește. 248Ca peștele, când l-aruncă din undiță pe uscat. 249Ca frunzele, când așteaptă vântul la pământ să le arunce. 250Ca brazdele de pământ, ce s-aruncă de plug. 251Ca steaua la cei pe mare se arată. 252Ca fumul ce ziua negru și noaptea roș de departe se arată. 253Ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]