2,329 matches
-
nu există. Una trimite la o prezență, iar cealaltă trimite la o absență, disimularea nu afectează realitatea, pe când simularea "repune în cauză diferența dintre adevărat și fals, dintre real și imaginar"4. Reprezentarea este corespondentul semnului în realitate pe valențe utopice, simularea neagă valoarea semnului. Prin urmare, reprezentarea nu are un echivalent în realitate, deoarece îi lipsește substanța, transformându-se astfel în simulacru. După Baudrillard, avem două forme de disimulare a semnelor: una care disimulează ceva și trimite la o teologie
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ei. Modul critic al lui V. este pamfletul, care poate lua forma alegoriei, și mai ales portretul satiric, șarja fină și mușcătoare (Profiluri, Dincă C. Buleandră, Câțiva paraziți). Fire blajină, scriitorului îi repugnă violența, revoluția i se pare dezagreabilă, așa încât, utopic, el predică, în spirit creștin, iubirea între frați, împăcarea între clase. De altfel, devine un teoretician al sămănătorismului: scriitorul se cuvine să fie un semănător de idealuri, un apostol, luminător al neamului; ameliorările ar urma să se realizeze de la sine
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
Traduceri: Din lirica japoneză, îngr. Ion Acsan, pref. Vasile Nicolescu, București, 1970 (în colaborare). Repere bibliografice: Petroveanu, Pagini, 266-269; Eugen Luca, „Frumusețe continuă”, CNT, 1965, 2; Bălan, Condiția, 60-64; Martin, Poeți, I, 109-118; Dumitru Micu, „Dragoste”, RL, 1968, 5; Rusu, Utopica, 226-231; Mircea Iorgulescu, „La poarta celor care dorm”, RL, 1971, 5; Eugen Luca, O poetă a registrului solar, F, 1971, 12; Daniel Dimitriu, „Pedeapsă de viață lungă”, CL, 1972, 15; Caraion, Duelul, 182-183; Barbu, O ist., 113-116; Piru, Poezia, I
ZAMFIRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
unei capacități care pervertește omul și societatea. Această condamnare a dus la apariția, odată cu Thomas Morus în secolul al XVI-lea, a unei forme moderne de critică socială, utopia*. în secolul al XVIII-lea, aceasta a evoluat într-o pasiune utopică, prezentă parțial și în platforma programatică a Revoluției Franceze, și în ea își are originea termenul „comunism”. în accepția sa contemporană, el echivalează cu apariția unui puternic egalitarism* care, asociat pasiunii pentru revoluție*, caută să stabilească o „comunitate a bunurilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
parte, vechea idee comunistă a repartiției egalitare și a respingerii îmbogățirii personale, pe de altă parte un corpus socialist propovăduind creșterea bogăției ca mijloc al fericirii colective. De aceea, pentru a putea concura cu capitalismul și a-și salvgarda aspirațiile utopice regimul sovietic a fost nevoit să sacralizeze un muncitor de șoc - pe Stahanov - și producția de masă, continuând să-l priveze pe omul de rând de orice posibilitate de a se îmbogăți. Această situație paradoxală l-a făcut pe Iuri
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
NEP* - pentru a evita prăbușirea generală. în ciuda acestui recul tactic, el a reușit, în cinci ani, să instaureze un regim recunoscut din 1922 pe plan internațional. și, mai ales, îmbinând cu abilitate pasiunea revoluționară, care vizează distrugerea societății existente, pasiunea utopică, care crede în posibilitatea unei societăți perfecte, și pasiunea scientistă prin care pretinde să-și justifice în mod științific politica, Lenin a pus bazele unui fenomen politic inedit: totalitarismul*. 1928-1941 Revoluția stalinistă încă înainte de moartea lui Lenin, pe 20 ianuarie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a reglementărilor și, prin urmare, a contra măsurilor de protecție inițiate la baza organizațiilor. Cea de-a doua dinamică este legată de mobilizarea la fel de inevitabilă a aparatelor birocratice de a atinge niște obiective în cea mai mare parte a lor utopice și de neatins. Doar câteva din aceste aparate au făcut excepție, în particular foarte importantele poliții politice* în cadrul cărora adeziunea fanatică la obiectivele inițiale de control terorist a rămas vie vreme îndelungată, ceea ce nu le-a împiedicat totuși, în ultima
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
înăbușirea puterii sub apăsarea birocrației și anomia Era lui Stalin și cea a lui Mao sunt ilustrate de conflictul dintre birocrație - „specialiștii” și „experții” - care urmăresc regularitatea, și șeful charismatic care nu încetează s-o amenințe atât în virtutea proiectelor sale utopice, cât și a voinței sale de dominație totală, dar și a fricii de concurență din partea oricărui element de putere autonomă. Invers, dispariția acestui tip de șef marchează dominația definitivă a planificării. Odată sursa incertitudinii majore îndepărtată, dinamica raționalizării duce la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
doua sesiune” a celui de-al VIII-lea Congres al PCC îl propulsează la vârf pe Lin Biao îl convinge (sau îl obligă) pe Liu Shaogi și-i forțează pe Zhou Enlai și pe adjuncții săi la umilitoare autocritici. Obiectivele - utopice și delirante - sunt fixate: muncind și noapte, chinezi trebuie să egaleze puterea economică a Marii Britanii în câțiva ani, și cea a Statelor Unite în decursul unui deceniu; datorită „comunelor populare”, înființate în iulie 1958 și mai ambițioase decât colhozurile sovietice, să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de la putere la act, ci și - și până la urmă mai ales - pentru că el pretinde că ea există deja în act”. în țările în care comunismul nu este la putere, ideologia comunistă poate avea un efect realmente atrăgător: prezentând o viziune utopică dar globalizantă a lumii și niște mize politice, pretinzând că dă o semnificație mondială celui mai mic semn de contestare a sistemului instituționalizat, ea este unul din principalele motoare ale recrutării, formării și mobilizării comuniste. Timp de șapte decenii, partidele
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se dezvoltă acum dinamica istoriei. „Socialismul francez”, atins tangențial de Marx, furnizează sura „politică a gândirii acestuia. El nu-și menajează criticile la adresa lui Saint-Simon, lui Louis Blanc și, mai ales, lui Proudhon, pe care-i acuză că promovează un socialism* „utopic”, când ar trebui de fapt să se vorbească de un „socialism științific” fundamentat pe o analiză riguroasă a societății. El le este totuși recunoscător pentru a fi luat măsura „chestiunii sociale” și pentru a fi trezit spiritele la ideea necesității
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Comunist s-a înșelat în privința perimării sistemului capitalist, a destinului proletariatului occidental și încă și mai mult în privința liberalismului democratic, criticile aduse de el civilizației bazate pe economia de piață rămân pertinente. Totuși, deosebirea care trebuie neapărat făcută între „marxismul utopic” și „marxismul universitar” sună ca cea mai severă înfrângere a lui Marx. Nimeni n-a pledat mai mult ca el în favoarea fecundării reciproce a teoriei și a practicii, și ar fi ingrozit să constate soarta pe care i-o rezervă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o regulă pentru ansamblul mișcării muncitorești este prezentă la Marx* și Engels*, așa cum dovedesc violentele lor polemici cu alți lideri comuniști (Weitling, Cabet), socialiști* (Proudhon) sau anarhiști (Bakunin). Această voință de a defini un „socialism științific” în comparație cu alte curente considerate utopice, mic-burgheze, dacă nu chiar reacționare tinde spre cristalizarea gândirii în ideologie*, apoi în doctrină, ba chiar în dogmă. Totuși, cei mai mulți dintre liderii social-democrației* de dinainte de 1914 refuză să fixeze definitiv canoanele marxismului*, mărturie stând polemica dintre „ortodoxul” Karl Kautsky și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în linia creștină. Wilhelm Weitling, lider al Ligii drepților, publică în 1838 Umanitatea așa cum e și cum ar trebui să fie, văzând în învățătura lui Hristos prefigurarea comunității bunurilor. Iar francezul Étienne Cabet, care publică în 1939 o mare povestire utopică comunistă - Călătoria în Icaria - mai scrie în 1842 Cum sunt eu comunist și credoul meu comuist și mai ales, în 1846, Adevăratul creștinism după Iisus Hristos. ...la comunismul ateu și materialist Dar toate aceste rădăcini creștine ale comunismului sunt distruse
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe un ton agresiv ce incită la răsculare, pământul pentru țăranii dezrobiți, convocarea unei Adunări constituante și votarea unei constituții. Condamnat în 1862 la deportare pentru că înființase o societate secretă, Pământ și Libertate, scrie în închisoare un roman politic și utopic - Ce-i de făcut? - în care definește ce este acela un revoluționar, descrie societatea perfectă și anunță apariția „omului nou*”. Acest roman devine cartea de căpătâi a revoluționarilor, iar Lenin* va spune că l-a „răscolit de-a dreptul”. Febra
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1905-1906 și Revoluția din Octombrie*. „CORTINA DE FIER” → Democrații populare, Război Rece Sș șTIINȚĂ Dacă e să-i citim pe Marx* și Engels*, comunismul întreține o relație simplă cu știința: el este „științific”, în constrast cu doctrinele concurente, calificate drept „utopice”, fiindcă sunt incapabile de a gândi istoricitatea care marchează orice realitate și care generează contradicții masive despre evoluțiile revoluționare ulterioare. împotriva acestor teorii elaborate de Saint-Simon, Fourier, Owen și alții, Lenin* susține că „teoria marxistă a fost prima care a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
astfel bolșevismul de originea sa străină. Se prezintă, implicit, drept liderul facțiunii rusești a partidului-stat*, drept creatorul unei armate ruse - cea a lui Voroșilov, opusă hoardei cosmopolite a lui Troțki -, drept constructorul unui stat rus centralizat, mult distanțat de mozaicul utopic al Republicii Universale a Sovietelor, dorite de internaționaliști. Acesta e spiritul în care proclamă el, în decembrie 1924, „construirea socialismului într-o singură țară”. în lupta pentru succesiune, Stalin are câștig de cauză, prezentându-se ca un centrist mai preocupat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
totalitare. Dacă Germania nazistă a creat uzine ale morții care îi sunt specifice, comparația între lagărele comuniste și cele naziste este una pertinentă: e vorba, prin simplă decizie administrativă, de excluderea din societate, de pedepsirea și „reeducarea prin muncă” - proiect utopic - a cetățenilor aparținând unor categorii suspecte în ochii puterii, ba chiar de exterminarea lor prin condițiile de lucru, de igienă și de alimentație ucigătoare. Dar e vorba și de exploatarea intensivă a unei mâini de lucru iobage, în niște lucrări
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acest sistem planetar. UTOPIE „TREBUIE SĂ VISĂM!” (LENIN, 1902) De la inventarea sa de către Thomas Morus, în 1516, utopia a fost strâns legată de ideea comunistă a suprimării proprietății private și de cea a comunității bunurilor. și, în ciuda criticilor aduse socialiștilor utopici de către Marx și a pretenției sale de a instaura un socialism științific, utopia a fost unul dintre principalele resorturi ale comunismului în secolul XX, regimurile comuniste fiind asimilate chiar unor „utopii concrete”, în curs de realizare. Falimentul comunismului sovietic și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dintre principalele resorturi ale comunismului în secolul XX, regimurile comuniste fiind asimilate chiar unor „utopii concrete”, în curs de realizare. Falimentul comunismului sovietic și al celui chinez, în anii 1989-1991, a pus capăt acestor mituri, fără însă a seca izvorul utopic. în 1880, Friedrich Engels* grupează trei capitole ale lucrării sale Anti-Dühring într-o broșură apărută, în franceză, sub titlul: Socialism utopic și socialism științific, iar în versiune germană, în 1883, ca: Evoluția socialismului de la utopie la știință. Această opțiune vizează
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comunismului sovietic și al celui chinez, în anii 1989-1991, a pus capăt acestor mituri, fără însă a seca izvorul utopic. în 1880, Friedrich Engels* grupează trei capitole ale lucrării sale Anti-Dühring într-o broșură apărută, în franceză, sub titlul: Socialism utopic și socialism științific, iar în versiune germană, în 1883, ca: Evoluția socialismului de la utopie la știință. Această opțiune vizează să înscrie marxismul* într-o triplă mișcare de maturizare: gândirea materialistă din Epoca Luminilor, dialectica hegeliană și modul de producție capitalist
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din 1516, Utopia, unde nu numai că inventează cuvântul „utopie”, ci și ideea: supunând unei critici radicale Anglia de la începutul secolului al XVI-lea, lume protocapitalistă, devorată de lăcomie și egoism, el inaugurează un nou instrument al criticii sociale, genul utopic, care constă în confruntarea sistemului repudiat cu o cetate perfectă, descrisă în cel mai mic detaliu. Această cetate se distinge prin refuzul oricărei proprietăți private - inclusiv pentru locuire etc. - și printr-un egalitarism* generalizat, inclusiv între sexe. Astfel, chiar de la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
scapă”. Acest tip de ficțiune este și ocazia de a contra utopiile concurente, colectiviste și reformiste, ca Privind înapoi (1888) a americanului nemarxist Edward Bellamy, considerat prea axat pe productivism și consum individual. Această metodă de persuasiune, prin practicarea genului utopic, se regăsește la numeroși anarho-comuniști, precum francezul Jean Grave, autor al lucrării Societatea de după revoluție (1889), Sîbastien Faure, cu Comunismul meu (1921); acesta din urmă celebrează în cartea sa victoria revoluției bolșevice, însă îi opune un comunism muncitoresc și țărănesc
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în posibilitatea unui viitor mai bun, cu scenarizarea revoluției, mitizarea acțiunilor și a protagoniștilor ei, amplificarea opoziției prieten-dușman, dar și instrumentalizarea utopiei ca mijloc de propagandă*. în 1918, pentru prima oară, comunismul bolșevic se oferă ca pagină albă diverselor aspirații utopice. Pe acest teren fertil, înfloresc cetăți, palate, comunități diverse, care permit inovarea pe terenul anarhiei, al cooperatismului muncitoresc sau țărănesc și al comunismului proletar. Toate suporturile - programe politice, Constituțiile din 1918 și din 1924, piesele de teatru, romanele, articolele de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
uzine. în 1919, Nikolai Buharin și Evgheni Preobrajenski, amândoi membri ai Comitetului Central bolșevic, își introduc ABC-ul comunismului cu această frază: „Să examinăm această societate mai îndeaproape, înainte de a intra în detalii”; tradus în franceză, în 1925, acest eseu utopic anunță o lume în care „toate produsele vor fi din abundență, toate rănile vor fi de mult închise și fiecare își va putea lua, atunci, atât cât îi va trebui”. în 1922, Preobrajenski recidivează cu De la NEP la socialism. Puncte
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]