7,058 matches
-
și indecisă pe care o reprezintă viața omenească. Sa conturat între timp și o altă interpretare, ce caută să facă legătura între logica probabilului din tradiția aristotelică și logica paradoxală a învățatului creștin. Întrucât invocă frecvent atitudinea rațională, Tertulian ar uza în aceste fraze de un raționament probabil(ist). Astfel, dacă pentru Marcion întruparea Domnului este improbabilă, Tertulian consideră că tocmai această improbabilitate justifică acceptarea certitudinii sale. Spunând că Hristos a înviat din mormânt, consideră acest lucru cert tocmai deoarece este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
este neputința de aL înțelege (Apologeticum, XVII, 2-3). În fața puterii sale, omul resimte ceva cu neputință ca atare (impossibile), copleșitor și minunat. Vorbind în acest fel, nu cred că Tertulian lasă deoparte pu terea rațională de înțelegere proprie omului. Nu uzează de o logică spectaculoasă doar pentru scandalul ei, întrucât ar veni în contradicție șocantă cu logica celui opus. Nu caută să spună că faptul nebunesc devine credibil prin chiar nebunia PARADOX ȘI NONSENS 157 lui. Nu frumusețea gratuită a unor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
192. Spune singur acest lucru: „Toți se străduiesc, vezi bine, să afle cei legea [...].“ Își ia cu sine la drum multe lucruri, în țelegând bine că va fi o cale lungă. Deși simplu în credința sa, se vede nevoit să uzeze de unele mici trucuri („Omul, care luase multe lucruri cu el la drum, folosește totul, oricât ar fi fost de prețios, pentru a l mitui pe portar“). Însă nu i se îngăduie să treacă dincolo, fiindui amânată în multe feluri
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cu totul absurd, fie ordinea ca atare a istoriei, fie existența omenească în ea însăși. Însă, cu astfel de interpretări, absurdul este luat mai ales în accepțiunea sa comună: ceva ilogic și teribil, copleșitor. Este o accepțiune de care se uzează frecvent spre a se numi răul din această lume. Firește, dacă vom lua în seamă doar ceea ce suportă omul de la țară, faptul că nu i se permite să intre, nu i se spune nimic sigur, nu se răspunde în nici un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ca un cerc închis: avea un început și un sfârșit, dar și posibilitatea de a "renaște" în chip de An Nou. Fiecare An Nou aducea un Timp "nou", "curat" și "sfînt", adică un timp care nu fusese încă folosit și uzat. Timpul însă renăștea, reîncepea, pentru că Lumea era creată din nou la începutul fiecărui An. Am văzut în capitolele precedente cât de important este mitul cosmogonic ca model exemplar al oricărui tip de creație sau de construcție. Cosmogonia înseamnă și creare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
stagnări a mintii omenești este rezultatul direct al societății apărute după al doilea război. Consider că, parțial, și societatea este vinovată. O atmosferă morală viciată obosește mintea într-un fel curios, constant; greu de descris. Este ca și cum creierul s-ar uza singur, luptând cu mediul intelectual care-l înconjoară. Făcu o pauză și se așeză încruntându-se, ca și cum căuta o descriere mai completă. Craig avu timp să se întrebe, uimit, de ce i se dădeau asemenea explicații amănunțite. Șeful executivului privi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
simți și orice ar face? Dar ceasornicul îmi arătă că cele două ore trecuseră. Trecuseră prea repede. Fără să-mi dau seama, avusesem iluzia că timpul stă și el împreună cu noi, amical. Dar el își îndeplinea implacabil funcția de a uza totul și de a ucide viața. Trebuia să plec: - Duduie, audiența s-a isprăvit. Cuvântul i-a plăcut și, ca să răspundă glumei mele, mi-a întins mâna să i-o sărut, cu aere de regină, dar și-a adus aminte
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
publicat în 1937 și 1938. Ele datează însă din 1911, când au fost redactate sub forma unor scrisori către un prieten, fără intenția de a fi publicate... Interesul pentru aceste însemnări crește în măsura în care de convingem de neliteraturizarea lor. Ibrăileanu nu uzează de o memorie pitorească și reversibilă, ca Ion Creangă, nici de una umoristică (C. Mille) sau filozofică (I. Al. Brătescu-Voinești), ci de nuda confesiune, aproape necontrolată, resimțită ca o necesitate a autoanalizei. Mai mult un jurnal intim, prin însuși modul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
garaj, urmează apoi șeful de tură, controlorii care ne verifică pe traseu, portarul garajului, mecanicii de la atelier care nu-ți strânge o piuliță pe degeaba, chiar dacă au o renumerație mai bună decât noi șoferii. Îar dacă ai ghinionul să se uzeze o platină ori o altă piesă măruntă a motorului, ei bine...vai de capul nostru! Dăm ciubuc la magazie mai mare decât costă dacă s’ar găsi În comerț, după care mai rămâi și obligat pentru favorul făcut. Dacă mă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
radio și televizor, se afla și programul filmelor de la cinematografe. Mai jos, iar trei coloane de anunțuri diverse. Numai unul dintre ele prezenta cazul unei dispariții, dar n-avea nici o legătură cu ceea ce mă interesa pe mine. — Era așa de uzat de la Început sau s-a umblat mai mult cu el? — Da, am umblat, dar... spuse ea ridicîndu-și privirea inocentă și netulburată de pe mîinile mele, la care se uitase fix pînă atunci. S-a umblat Însă mult și Înainte de a pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
selecție-surpriză pentru când avea să-și facă apariția din baie. Hei, astea sunt noi. Și astea... În timp ce pipăiam cu gesturi de expert corsetul nefolosit, am simțit ceva tare în tiv. Asta ce mai e? Balenă? Nu: un sul din hârtii uzate de zece lire - două sute de lire. Acum, locul ăsta nu e tocmai bun ca Selina să ascundă ceva în el, pentru că eu scotocesc tot timpul prin sertar și Selina o știe. Venise din baie cu un prosop prins în jurul șoldurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de operă de artă pare să nu mai fi valabilă în accepțiunea clasică. Frumusețea, tradusă aici ca armonie a formelor, culorilor, proporțiilor, nu mai este căutată, ci intresul se îndreaptă din ce în ce mai frecvent către idee, către ceea ce era exprimat, chiar dacă exprimarea uza de discontinuități, disproporții, contraste puternice și deranjante. Dihotomia frumos-urât, discutată și cercetată de sisteme filosofice, estetice, artistice de lungul istoriei, pare a deveni în arta contemporană un sistem unitar și complementar. Unul dintre punctele din istoria artei ce marcheză o
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
până pe culmile plăcerii. Ușor, până pe culmile durerii. Sâni ca piscurile gemene, așa aveau ele pe vremea aceea, munți cedând mângâierilor. Mele. Ce lucruri dulci. Ce lucruri grozave și ele. Un șmecher gălăgios, așa eram pe vremea aceea. Toate organele se uzează prin nefolosire. Scoateți atunci toate stopurile. Ia-mă, Virgil! Iei și dai, iei și dai, un ping-pong al trupurilor posedate. O, Virgil, te pricepi să satisfaci. Te rog... te rog, se rugau ele, iar eu le frământam vulcanii lor moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care am început să citesc acest roman. Nu vreau să folosesc cuvinte mari, chiar mi-e teamă s-o fac, pentru că l-am cunoscut pe omul Ioan Lăcustă (care m-a avertizat foarte clar că m-ar desconsidera dacă aș uza de anumite categorii ale superlativului)... E o sarcină dificilă, fiindcă nu poți rămâne rece după lectura unei asemenea cărți. Mi-a amintit cea mai puternică dintre revelațiile adolescenței mele, Sub vulcan, al lui Malcolm Lowry: din momentul în care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
luat micul dejun pe balconaș. Julián vorbea neîncetat, Însă Îmi ocolea privirea. În lumina zorilor, mi s-a părut un copil Îmbătrînit. Se bărbierise și Îmbrăcase ceea ce am bănuit că era singura sa vestimentație decentă, un costum din bumbac crem, uzat În mod vizibil, dar elegant. L-am ascultat vorbindu-mi despre misterele de la Notre Dame, despre un presupus vas-fantomă ce traversa Sena pe timp de noapte culegînd sufletele iubiților fără speranță care se sinuciseseră În apele Înghețate, despre o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
decadent și sunt vulgar, sunt porc, Că-s nespălat și put mereu a ceapă . Cravată n-am și nici nu am nevoie Că n-am costum la care să o port, Ciorapii mi-s cârpiți a mia oară Și nu uzez batiste din import . Needucat am fost și-oi fi o viață Și bine zici când spui că-s prost crescut Că nu știu nici măcar să stau la masă, Habar nu am nici mâna să-ți sărut . N-am pic de
Răspuns. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_837]
-
-se cu chiștoacele și scrumul de țigară căzut din belșug pe mozaic. Conversația le Înfierbânta chipurile, iar tăcerea le răcorea... Vântul cel bun, sosit de nicăieri, strecurându-se pe sub haine, le insufla mereu și idei din cele mai neașteptate. Deși uza de această sintagmă, adevărul ultim i se revelase lui Bikinski cu Întârziere, după ce În prealabil Oliver Îl descoperise Într-o duminică după-amiază, În timp ce era la bucătărie și privea pe geam. Adevărul Îi apăruse travestit Într-un câine negru, care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
putea reface drumul Îndărăt ce duce de la universul viu la cel cu desăvârșire mort. Piatra kilometrică, pentru a putea călca mai ușor pe asfalt, primise drept dar de la adevărul ultim, pentru efortul depus fiecare zi, o pereche de adidași Nike uzați de-atâta umblat mereu pe-același drum... Ca să poată păși mai ușor pe asfaltul spart, adidașii Își fixau casca de urechi, ascultând acordurile chitarei lui Jimi Hendrix. Pe calea mântuirii, pictorul Întâlnea suflete pierdute, ce-și arătau fără sfială goliciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din pricina că vroiau cu orice preț să-și păstreze În cadrul Întregului propria individualitate, aveau, ca și masterandul Oliver, foarte mult de pătimit. Profesorul și asistenții, ca să nu mai vorbim de infirmieri, Încercau prin tot felul de mijloace, inclusiv cele coercitive, uzând de bătăi și strânsul degetelor În ușă, să-i Îndrume pe „calea cea bună”, anihilându-le voința și aducându-i la același numitor. Acum ei resimțeau victoria lui Oliver ca pe propria lor victorie. Nu era de mirare că, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a dat greș, o va extinde pe scară largă...” „Va să zică”, se amuză starețul, reușind să se liniștească pe moment, „prietenul tău Oliver a devenit propriul său cobai... Și În ce constă metoda lui, dacă nu e un secret?” „Prin contaminare. Uzând de introspecție, Oliver Încearcă să ajungă la adevărul etern ce sălășluiește În om și În afara lui, În toate cele ce ne Înconjoară... Ajungând la acest ultim adevăr, e contaminat de el, devenind, la rândul său, etern...” „Și cum atinge această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În gând versurile, medicul avea impresia că timpanul său se transformase Într-o pâlnie de gramofon, a cărui manivelă era Învârtită de o mână nevăzută ce-i imprima un ritm când mai larg, când mai alert. Pe alocuri discul era uzat, astfel că acul se Învârtea mereu În același cerc, repetând catrenul până la sațietate. Curios era și faptul că o parte din poeziile care-i veneau brusc În memorie Îi erau necunoscute. Noimann Însă le știa pe dinafară, ca și cum ele i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din România prin sudul Ucrainei și În lungul litoralului nordic al Mării Negre. (P. Bărbulescu - I. Cloșcă, op. cit., p. 808) „Fusese, timp de câteva zile, o furtună grozavă și neagră și drumul se transformase Într-un fluviu de noroi.“ Transcrierea amintirii uzează deja de alte cuvinte decât cele proprii povestitorului. Între timp el s-a ridicat și a gustat din țuica ce Începuse să se scurgă Încetișor În cofa din lemn de dud. Nici unul dintre cei de față, nici Popescu care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Recoltei era focul ceremonial, În jurul căruia se strângea toată lumea să danseze, să bea vin și „să cânte serenade recoltei“, orice o mai fi Însemnat și asta. Am țopăit spre el, simțindu-mă extrem de șleampătă Îmbrăcată Într-o pereche de colanți uzați din liceu, un pulover de lână cu fermoar și un jerseu gros și mițos. Mă simțeam ciudat și minunat, era o ușurare după maiourile transparente și indispensabilii blugi ultramulați, care ridicau fundul și subțiau coapsele, pe care Îi purtam acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lui în culisele åstui teatru se apropia de sfârșit. Dialogurile se topeau încet, måsurate de lini¿tea care avea darul, întotdeauna, de a iscă întrebåri nerostite. Așteptarea, tåcere mascând ipotezele, ipostazele. În jurul mesei, totemice entitåți, dezvåluind necesitatea vechimii de a uză de cât mai multe variante ale arbitrarului, în efortul de regåsire a rezonantei adecvate structurii întregii creații. Puse palmele pe hârtia moale, adåpându-și gândul din fântână simbolurilor, pline de energie, si graiul se desprinse de trup. O urmare fireascå, rostirea
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
de whisky. Crăciun fericit, zice maiorul. Și repetă, Crăciun fericit, de parcă ar vrea să verifice cum sună cuvintele. Apoi rămâne tăcut o vreme, după care, spre uimirea lui Pran, zice: am un dar pentru tine. Lângă fereastră, pe un scaun uzat de trestie, se află un pachet mare, învelit în hârtie maro de ambalaj. Maiorul gesticulează impacientat, făcându-i semn să-l deschidă. În interior, găsește un set de haine englezești: pantaloni scurți, o cămașă albă de bumbac, ciorapi de lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]