3,641 matches
-
vă așteptați? Rupeți un Tratat, le invadați pământurile... — Încercăm să ajungem la un acord. Avem puteri depline ca să începem tratativele. Dacă șoseaua îi deranjează pe yubani, suntem autorizați să-i reinstalăm pe malul opus al râului San Pedro. Acolo e vânat bun. Îl privi stăruitor pe inginer, cu uimire, de parcă ar fi crezut că încerca să-și bată joc de el. — Să-i reinstalați pe yubani pe teritoriu huanga? Huanga și yubani-i sunt dușmani de moarte de când e lumea și pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
apară de la răsărit. Încercă să se înarmeze cu răbdare și să le explice cât mai bine situația, pe cât îl lumina și pe el Dumnezeu. Se spune că pe acolo sunt mulți oameni care au nevoie de pământurile astea... — E puțin vânat pe pământurile astea. Nici yuca, nici maniocul nu cresc bine. Gospodăriile sunt sărace. Și noi avem nevoie de pământurile de acolo, dar nu ne ducem să le luăm. Așa spune Tratatul. Dumnezeule! Cum să-i facă să înțeleagă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lănci lungi ca să-l silească să coboare de pe ramura înaltă a unui copac stufos în care își căutase adăpost. Îl hărțuiau ca să sară și să-l străpungă în aer cu lăncile lor, cum i se povestise că indienii și garimpeiros vânau jaguarii. Se trezi mârâind și prost dispus. Făcu baie, mâncă pastă de guayaba, manioc și banane prăjite și începu să-și pregătească lunga călătorie la Santa Marta. De fapt, nu erau multe de pregătit. Un mănunchi de banane, nuci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
A trebuit să le ucidem, dar le-am jupuit și am trimis blana la Cartagina.“ Conform lui Pliniu, aceste blănuri au fost apoi conservate în templul Junonei...“ Zâmbi trist. Făptura omenească nu se schimbase mult în două mii de ani. Să vâneze și să ucidă era tot ce știa. Nu conta că erau gorile anterioare lui Hristos sau bizoni de pe pășuni. Să ucidă și să păstreze blana era singura lege pe care o cunoștea. Se rușină pentru pieile de caiman pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Dar acolo, în laguna mea, sub un soare de foc și cu o temperatură de aproape cincizeci de grade, pot să-mi ridic coliba, să-mi cioplesc caiacul, să-mi cultiv plantația de bananieri, să caut fructe în pădure, să vânez pe munte, să pescuiesc în râuri... Am mâinile bătătorite și spatele ars de soare, dar nu simt niciodată că muncesc...“ Se opri și se întoarse spre poarta îndepărtată care de abia se zărea la distanță. — La urma urmelor, murmură el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și văi însorite, tot felul de clime și recolte bune. Când vara pârjolește pășunile, refugiul lui e în aerul curat, la poalele munților, cu râuri cristaline și iarbă nouă. Iar toamna, când caii sunt grași, putem coborî în vale să vânăm bizoni și castori. Iarna, găsim ocrotire în pădurile adânci sau pe valea Râului Vântului, unde este multă iarbă. Țara tribului crow este exact în locul potrivit. Nu e altă țară cum e țara tribului crow.“ — E frumos. — Cel mai frumos lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și își spun părerea. Eu pot spune că e bine să vină, dar n-am autoritate... — Știu asta. Când se întorc războinicii...? Ridică din umeri: — Două zile... Trei zile... Multe zile... Tapirii și cerbii n-au dată. Trebuie să-i vâneze, să le tăbăcească pieile și să înceapă să usuce carnea. — O să mă anunți? — O să te anunț... Se ridică în picioare, dar indianul îl reținu de braț. Era o anume îngrijorare pe chipul lui. — E ceva ce vreau să te întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe vine lângă el și se juca, prefirând apa printre degete. Ce o să facem dacă nu se întoarce Kano...? — Nu știu. Tremur la gândul că viața celor care se află în tabăra aia depinde de îndemânarea unor sălbatici de a vâna un șarpe aproape pe întuneric. Și știi cum sunt șerpii surucurús. Mai iuți decât însăși viața. Un gest greșit și te trimit într-o clipă pe lumea cealaltă. Dumnezeule! — Posibilitatea masacrului exista deja. Dacă n-am fi fost aici, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
commissario. Cu plăcere. Abia aștept să vă Întâlnesc. Făcură schimb de reverențe și Brunetti puse receptorul la loc În furcă. Primul lucru pe care-l făcu fu să se ducă la șifonierul de pe peretele Îndepărtat. Îl deschise și Începu să vâneze printre lucrurile stivuite și aruncate pe fundul lui: o pereche de bocanci, trei becuri În cutii separate, un prelungitor, câteva reviste vechi și-o servietă din piele maro. Scoase servieta și-o șterse de praf cu mâna. Ducând-o Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
răsfoiască. De ani de zile Își spusese, apoi Își promisese că va lua numele și numerele din carnețelul acela și le va aranja Într-un fel de ordine. Își reînnoia jurământul de fiecare dată, așa cum făcu acum, când trebuia să vâneze prin el un număr la care nu mai sunase de luni sau ani. Într-un fel, Întorcându-i paginile era ca și când s-ar fi plimbat printr-un muzeu În care vedea multe tablouri familiare, dând voie fiecăruia să recheme o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
restaurant și aruncă o privire Înăuntru ca să-i vadă pe membrii personalului Îmbrăcați În jachete albe Îngrămădiți În jurul unei mese, servind o ultimă băutură Înaintea plecării acasă. Și pisici. Șezând, tolănite, șerpuind În jurul fântânilor arteziene, lingându-se. Pisicile acestea nu vânau, deși șobolani erau cu nemiluita. Îl ignorară, cunoscând orele precise la care veneau oamenii să le hrănească, sigure că acest străin nu era unul dintre ei. Trecu de-a lungul părții drepte a bisericii San Francesco della Vigna, apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Ești iepure, de aceea nu poți să vorbești, prostule, ești iepure și bei J&B, asta chiar nu s-a mai pomenit, nu dorești un suc de morcovi? Câteva frunze de salată ar fi potrivite pentru mamiferul din clasa rozătoarelor, vânat pentru blană și carne, așa cum spune dicționarul. Nu J&B-ul, ce fel de iepure ești tu? A, da, unul alcoolic, toți copilașii lumii vor duce mânuțele la gurițe și vor striga aaaaaaaaa!, vai de ei, tot ceea ce credeau despre
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o tonalitate aparte, cineva ar fi putut sau ar fi trebuit să tragă concluzia că moșulică avea „relații” cu totul speciale, una și una, nu se încurca domnia sa cu niște scriitorași ratați, amărâți, bețivi, tracasați de lipsa de inspirație și vânați de detectivi, în zile ploioase interminabile. Un moșulică (presupuse) proaspăt bărbierit sau cel puțin așa dădea senzația, parfumat, care mergea la final de săptămână pentru a juca bridge împreună cu alții de teapa lui, un moșulică atras de balet, nu de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Perseu... și vor fi mereu tot acolo... ca și Orion. Il vezi... Sus, sus de tot.... Cât e de frumos !” Se minuna el căzând în extaz. Povestea lui e scurtă. Să ți-o spun. Cică, un pământean vestit vânător, în timp ce vâna în pădure, a fost omorât de Diana 5, și așezat apoi, pe cer între constelații... Constelația Orion cea mai frumoasă constelație.” ”- Ce frumos... ce frumos !” murmură ea fascinată. ”- Stelele... stelele, purtătoarele noastre de peceți !” murmură Iorgu și el cuprins de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
măcelurile, omorurile, toată drama cumplită ce se ascunde sub iarba pe care stăm lungiți și gustăm ceea ce se cheamă dulceața naturii... Călugărița care își devorează masculul în vreme ce acesta o fecundează; păianjenul care prinde musca în plasă și pompilul care îl vânează pe păianjen... Tot acest măcel pe un colțișor de pământ, și de la un capăt la altul al lumii, acelaș lucru pretutindeni până în adâncul oceanelor. Ce fel de Dumnezeu este acest Dumnezeu care îngăduie asta?! Ce tablou mai e și Creația
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
loc, unde era o mică stradă, la colțul căreia era o imagine a Madonei, a aruncat bălegar de cal spre numită imagine, si a lovit-o în diadema. Și întrucât a fost văzut de un băiat, a fost urmărit și vânat și ajuns la Observanța Sân Miniato. Și el, când a văzut că patrulă celor Opt era aproape, s-a înjunghiat cu un cuțit în stânga pieptului. Odată ce a fost luat prizonier a fost dus la Palatul Podestà. A mărturisit că a
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
plăsele, fusaiole, pandantive, mărgele etc.). La prelucrarea pieilor și blănurilor erau folosite străpungătoarele, cuțitele, acele din os sau metal, dar și foarfecul, toate găsite la Gura Idrici, Dodești, Bârlad-Prodana, Dănești, Gara-Banca, Simila-Zorleni, Gârbovăț-Ghidigeni. Din păduri, în afara animalelor pe care le vânau, locuitorii bazinului luau lemnul de construcții și pentru foc, ori culegeau plante ori ciuperci comestibile. După poziționarea așezărilor pe terasele și văile Bârladului (inclusiv a afluenților săi), deducem că băștinașii includeau printre îndeletnicirile de bază practicarea pescuitului. În ciuda numeroaselor informații
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
gunoi a acestei cărți oribile, iar pe autor vrem să-l ierte Dumnezeu, că n-a știut ce-a făcut! Iar despre veleitara editoare Silvia Colfescu se poate spune cu certitudine că, asemenea oricărui impostor, și dânsa „Numai banul Îl vânează și câștigul fără muncă”. Ignoranță și rea-credință Asemenea Însușiri Îl caracterizează pe autorul unui articol despre legionari, apărut În publicația „Ziarul Lumina” din 7 octombrie 2010. Este vorba despre articolul „22 septembrie 1940: Pomenirea «martirilor» legionari la Mănăstirea Predeal”, semnat
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
În șir indian, care s-au aliniat cuminți cu spatele la perete și cu fața spre noi. Primul meu impuls a fost să o iau din loc. Noroc că roibu, care nu voia să piardă atât de ușor prada pe care o vânase cu atâta sârguință și, cine știe, poate chiar șansa unei prime sau a unei Înaintări În grad, m-a apucat strâns de braț. „Terminăm imediat !“, m-a asigurat el printre dinți. Înmărmurită de groază, mi-am ascuns fața. Nu, mi-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dar pare să fie mai degrabă lup. — Kutaa ! strigă Père Joseph zâmbind. Arătania dă din coadă și sare cu labele din față pe picioarele lui Père Joseph, cu un aer familiar. Adina Dabija 124 — El e Anyu, adică „Cel care vânează pentru mâncare și Înțelep ciune“, face prezentările Père Joseph, scoțându-și mănușa ca să mângâie blana arătaniei. Anyu ne conduce la cabană, apoi privește resemnat, dând din coadă, cum intrăm Înăuntru. Spre norocul nostru, intrăm Într-o cameră caldă, nu prea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
plin de entuziasm și ne pune În brațe un teanc de poze. Tocmai s-a Întors din nord, unde a petrecut o săptămână la niște prieteni care lucrează În Nunavik, provincia cea mai nordică a Québecului. Joburile din Nunavik sunt vânate de proaspeții absolvenți, pentru că sunt bine plătite și nu prea există compe- tiție pentru ele. — Bine, dar credeam că eschimoșii trăiesc În igluuri ! exclamă Hind dezamăgită să vadă pozele cu barăci În care trăiesc acum inuiții. Aiurea ! face manu. Nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vadă pozele cu barăci În care trăiesc acum inuiții. Aiurea ! face manu. Nu mai trăiesc În igluuri de mai bine de șaptezeci de ani ! Trăiesc bine-mersi În clădiri de beton sau de aluminiu, cu electricitate și apă caldă și nu vânează foci și balene, ci mănâncă de la supermarket ! Îmi cade În mână o poză a unui eschimos al cărui chip e aproape În Întregime acoperit de o cagulă de iarnă și de o căciulă de blană cu urechi, care lasă dezgolit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cele mai vitrege condiții de pe Întreg globul pământesc. Am stat În flăcĂri ca să-mi usuc hainele și să mă Încălzesc la minus treizeci de grade. Am dormit În adăposturi de zăpadă, În corturi de campanie sau sub cerul liber. Am vânat și mâncat carne crudă pentru a supraviețui. Am topit zăpadă și gheață ca să-mi potolesc setea. Asta e viața mea, acolo. Gândiți-vă bine ! Nu vreau să vă descurajez, vreau doar să știți În ce sunteți gata să vă aruncați
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
în șir indian, care s-au aliniat cuminți cu spatele la perete și cu fața spre noi. Primul meu impuls a fost să o iau din loc. Noroc că roibu, care nu voia să piardă atât de ușor prada pe care o vânase cu atâta sârguință și, cine știe, poate chiar șansa unei prime sau a unei înaintări în grad, m-a apucat strâns de braț. „Terminăm imediat !“, m-a asigurat el printre dinți. Înmărmurită de groază, mi-am ascuns fața. Nu, mi-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu un câine, dar pare să fie mai degrabă lup. — Kutaa ! strigă Père Joseph zâmbind. Arătania dă din coadă și sare cu labele din față pe picioarele lui Père Joseph, cu un aer familiar. — El e Anyu, adică „Cel care vânează pentru mâncare și înțelep ciune“, face prezentările Père Joseph, scoțându-și mănușa ca să mângâie blana arătaniei. Anyu ne conduce la cabană, apoi privește resemnat, dând din coadă, cum intrăm înăuntru. Spre norocul nostru, intrăm într-o cameră caldă, nu prea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]