37,166 matches
-
Tăriceanu, noaptea visez un soi de feldmareșal cu chipiu prusacian și cu o țâră de mustăcioară... Mă, fratre, și mă trezesc în mare înfricoșare sufletească, mai ales acum, după 1 aprilie, și îmi pare că aud prin buzunare șuierând un vânt ca de "katiușe" și un huruit ca de tancuri "Ferdinand" la Cotul Donului... Culmea e că, din profil, iuncheru' seamănă simultan cu domnul Prim-ministru Tăriceanu și cu domnul general Stănculescu pe când avea piciorul în ghips... Doamne, ferește-ne de
Așa grăit-a Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11848_a_13173]
-
Marina Constantinescu Pregătirea complexă într-o facultate de artă nu mai este de mult o vorbă în vînt sau, dimpotrivă, o prețiozitate. Orizonturile se deschid, interferează, se populează prin lectură, cultură, tipuri de experiențe, prin imagini, prin spații, oameni, povești, culori, sunete, gesturi, modele. Sau cam așa ar trebui să fie. Problema este, de fapt, una singură. Flexibilitatea
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
au onoare, noi avem dreptul la paloare. De jur-împrejurul acestor palate s-au înălțat ziduri din beton, adevărate metereze de până-n 4 metri înălțime (caz boier Cataramă) pe unde însă nu mai pătrunde nici ochiul omului, nici vrabie, nici rândunică, nici vânt. înăuntrul acestor metereze clima e stătută. N-ai cum s-o primenești. Ei însă nu se sufocă. Mi-aduc aminte că trăind cândva într-o comună oltenească, (se numea Vișina Veche, din fostul județ Romanați) și pe-acolo, dar evident
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
ei pesimiste. Aceasta pentru că flacăra plătește prețul chiriei pentru spațiul pe care îl locuiește. Și acest preț este lumina. Dar și fumul... Nici un foc nu mistuie totul dintr-odată. Nici fumul nu se risipește instantaneu. Totul se petrece după cum bate vîntul. Iar în istoria muzicii savante vîntul a bătut preponderent din spate, ducînd focul tot înainte, din ce în ce mai în forță, împingîndu-l infatigabil spre pîrjol, spre sinistru, spre neant... La început s-au aprins frunzele, iarba, vlăstarele tinere, care au ars rapid, în
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
prețul chiriei pentru spațiul pe care îl locuiește. Și acest preț este lumina. Dar și fumul... Nici un foc nu mistuie totul dintr-odată. Nici fumul nu se risipește instantaneu. Totul se petrece după cum bate vîntul. Iar în istoria muzicii savante vîntul a bătut preponderent din spate, ducînd focul tot înainte, din ce în ce mai în forță, împingîndu-l infatigabil spre pîrjol, spre sinistru, spre neant... La început s-au aprins frunzele, iarba, vlăstarele tinere, care au ars rapid, în trombă, ca niște artificii cum, de
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
oamenii vechiului regim și să transforme țara într-un sistem oligarhic aflat sub strict control politic. De cincisprezece ani sistemul a reușit, grație în bună măsură acțiunii lui Ion Iliescu, să se adapteze noilor realități și să se mențină în ciuda vântului de libertate care bate din ce în ce mai puternic dinspre străinătate. Bătălia este în curs. Nu am nici-o îndoială că în final România va redeveni o țară europeană conform tradiției și vocației sale. Problema este în cât timp. Schimbarea politică în urma alegerilor din
Eșecul lui Galba by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11896_a_13221]
-
începînd cu părul roșu al Costanzei, prevestind de la naștere ostracizarea viitoare, și terminînd cu promiscuitățile sau devierile sexuale. Acestea sînt contrabalansate de cîteva idile și personaje pozitive. Păduri și insule La polul opus, al romanelor strictei actualități, găsim Vîrtej de vînt (Giro di vento, Bompiani, Milano, septembrie 2004) de Andrea De Carlo, prozator hiperrealist milanez care s-a impus încă de la debutul din 1981 (Treno di panna). Născut în 1952, A. De Carlo trebuie să fi urmărit "în direct" fenomenul social
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
străbat distanțe pe care le vizualizează, intră în posesia pămîntului pe care trăiesc. Teatrul? Ce face el? Nici nu poate intra într-o asemenea competiție, ar zice unii. Oare? Nu ne duce el peste tot, și în noi înșine, ca vîntul și ca gîndul, nu ne trezește și ne întreține iluzia că totul este posibil, că poți parcurge în cîteva ore povești tulburătoare care sînt sau pot deveni, cîndva, și ale tale? Nu ne seduce cu misterul alcătuirii lui, cu forța
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
călător în exilul prelungit al vremurilor noastre? Nu ne sucesc mințile actorii, proiecția carnală a histrionismului din noi, a eu-lui, a ludicului, a putințelor și neputințelor, nu ne poartă teatrul sufletele spre regăsire, spre bucurie, spre uitare, spre visare... ca vîntul și ca gîndul... nu e teatrul și suferință, și durere, și frumosul absolut... Am văzut la Teatrul Bulandra un spectacol care m-a tulburat. Pentru că perspectiva facerii lui este cea dinspre om spre profesiune, dinspre viață spre scenă, cu masca
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
funcționare" sintetizate astfel: "Evadare, emancipare, eclipsă, exclusivism. Recunoaștere, retragere, reprimare, ruptură". Oricît de gratuit ar părea, jocul acesta drag și moderniștilor lui Ilarie Voronca explodează departe, în straturile de adîncime ale limbajului, antrenînd mișcări tectonice la nivelul semantic. În construcția "vîntul fierbinte alintă lin clopoțeii argintii și înclină foile late de pliban" aliterația traduce la nivel auditiv clinchetul "clopoțeilor argintii" (onomatopee de mare finețe). De altfel, Paul Lăzărescu împinge capacitatea sugestiei muzicale a lui Mateiu Caragiale pînă la forța de a
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
mi s-a făcut un pic frică, el îmi tot vorbea spunându-mi când o ia la stânga sau la dreapta, dar eu nu auzeam din cauza pârâitului puternic, m-am lipit mai tare de el și cu cât înaintam, deși bătea vântul și era răcoros din cauza vitezei, el transpira și-l simțeam ud și grețos, atunci mi-am amintit cuvântul libidinos. Dar era tare bine să mergi pe motocicletă! Din cauza spatelui său imens eu nu vedeam nimic în față, însă vedeam lateral
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
cad la vreo curbă a drumului. Tot nu erau copii pe-afară, ce bine că nu erau, îmi era tare rușine de călătoria cu motocicleta, de parcă toată lumea ar fi știut de ce voia moșulică ăsta să mă ducă până în deal. Bătea vântul în viteza coborâșului, saliva mi se usca pe față fără s-o pot șterge, mi-era frică să-mi desprind mâna de pe cămașă ca să nu mă dezechilibrez, așa că până acasă totul era la locul lui, doar combinația de miros de
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
de lecturăť, iar o carte de acest gen cere bogăție de idei și rigoare. Voi risipi deci obsedantele cartonașe, pe care voi fi notat inutil sute de pagini". Nu o dată e retractil, refuzînd funcții după care alții se dau în vînt: "am renunțat, în septembrie, la o carieră de Ťdiplomatť oferită cu seriozitate (dar comportînd inconveniente pentru existența de scriitor, oricît de bine vor fi împăcat cele două domenii Paul Morand și Paul Claudel, Duiliu Zamfirescu și Lucian Blaga), mă simt
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
se răsfață în ornamente, poetul este și un clasic, în opțiunile simbolurilor pe care le alege, solare, slăvind lumina. Dacă, de pildă, sufletul său se pregătește să treacă puntea, nu mai puțin "focul de apă, aurul de colb, diamantul de vânt/ de-acum s-au ales - luminând, luminând...". Poemul se intitulează Vânt și diamant, în termenii alchimiei, opera s-a născut și e tot una cu aurul cunoașterii. în lumea în care trăim, însă, din coșmarurile noastre nasc zei obosiți și
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
simbolurilor pe care le alege, solare, slăvind lumina. Dacă, de pildă, sufletul său se pregătește să treacă puntea, nu mai puțin "focul de apă, aurul de colb, diamantul de vânt/ de-acum s-au ales - luminând, luminând...". Poemul se intitulează Vânt și diamant, în termenii alchimiei, opera s-a născut și e tot una cu aurul cunoașterii. în lumea în care trăim, însă, din coșmarurile noastre nasc zei obosiți și palizi, de tragică soartă: "Ei nu înțeleg lumina și nici întunericul
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
și diamant, în termenii alchimiei, opera s-a născut și e tot una cu aurul cunoașterii. în lumea în care trăim, însă, din coșmarurile noastre nasc zei obosiți și palizi, de tragică soartă: "Ei nu înțeleg lumina și nici întunericul. Vântul/ îi izbește gonindu-i fără noimă. Ei țin în mână/ o torță înghețată. Sunt orbi/ deodată, somnolenți, aleargă spre un zid uriaș,/ fără nici o poartă în el./ Și noi fascinați/ îi urmăm"(Ca o iarbă de mare). Tonul elegiac măsoară
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
e un cap de recrut/ de-aș putea să mă spînzur un pic în marginea ei - zice/ m-ar decreta probabil zeu al plictisului/ semenii mei - uite o petală a căzut pe covor". Sau: "în inima teritoriilor de dincolo de munte/ vîntul scoate scheletul iluziei dintre molizi de sub ferigi// plasa zilei e gri/ ci taie-i ochiurile/ cum ai tăia apa fîșii/ cu briciul". Desigur, pe lîngă efectul său de poetică, tonalitatea ironică posedă în cuprinsul versurilor în chestiune și o conotație
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
de carton alune coca-cola și filme de duzină îngrașă/ refugiul într-un imperiu-miraj/ trenul roade visul prin defileurile spaimei prin munții legendelor inventate/ clipește figura lui țepeș pe mozaicul de abur// prin luncile spelbe iarna își depune platoșele ruginite/ și vîntul de primăvară aduce cămășile de noapte însîngerate ale fecioarelor și iasomia uscată/ din călimări amorțite se înalță șerpi scrijelind cu limbile lor/ o scriere indescifrabilă rotocoale de bale și venin alunecă/ pe carnea diafană se zvîntă pe hîrtia de sînge
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
de umbra înarmării permanente. Medalia conferită pentru dezertare din cazarmă, pentru că te arăți curajos cu prietenul, pentru trădarea secretelor nedemne și ignorarea tuturor ordinelor. înstrăinare Nu mai recunosc copacii drept copaci. Crengile nu mai au frunze cu care să oprească vântul. Fructele sunt dulci, dar lipsite de dragoste. Și nu te satură niciodată. Ce au devenit acum? Pădurea fuge din fața ochilor mei, păsările tac lângă urechile mele, pajiștea mi-a dispărut dinaintea patului. Sunt înfometată de timp, dar timpul nu mi-
Poeme de Ingeborg Bachmann by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/11988_a_13313]
-
dacă mai întâi nu a subscris. Exil Sunt ca un mort care umblă neînscris în vreun registru necunoscut în această prefectură nedorit în cetatea aurită și pe câmpia înverzită. Șters deja din timp nu mă ocup cu nimic. Nici cu vântul nici cu timpul nici cu sunetul nu pot să trăiesc printre oameni. Eu, cu limba germană a acestui nor care mă-nconjoară și e casa mea, sunt gonită din toate idioamele. Oh cum se întunecă! Ropotul ploii lovește deja chiar
Poeme de Ingeborg Bachmann by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/11988_a_13313]
-
et beau. Nu voi transcrie întreaga piesă de 13 versuri (primele două fiind repetate, cum o cere canonul rondelului, în strofele a doua și a treia). Inspirația datorează mult meteorologiei și schimbării de anotimp: Timpul și-a lepădat mantaua de vânt, de frig și de ploaie - e vorba de o iarnă de tip atlantic, engleză; Charles d'Orléans își va fi scris mare parte din poeme în timpul lungii sale captivități - zăpada nu e pomenită aici. Dar ea apare în al doilea
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
și de arme pentru a vâna, precum și de alte înlesniri... Ultimele trei strofe din Pohod na Sibir te răpesc pe aripile coșmarului lor și-ți dau impresia că ai citit un poem de seamă: Ei dorm adânc! ș-al nopței vânt Cu șuier viscolește; Ei dorm adânc; și pe pământ Mereu troianul crește. Și stelele, privind la ei, Plâng lacrimi de scântei. Treptat, omătul spulberat Se-ntinde ca o mare, Și crește, și sub el treptat Convoiu-ntreg dispare. Și-n zori
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
Afară plouă, ninge! Afară-i vijelie,/ Și crivățul aleargă pe câmpul înnegrit". Strofa finală din Sfârșit de toamnă acumulează amenințări hibernale; animalele domestice reacționează la apropierea iernii de parcă ar presimți un seism: Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăț călare!/ Vântul șuieră prin hornuri răspândind înfiorare./ Boii rag, caii rănchează, câinii latră la un loc". Acestei viziuni îi pune capăt versul: "Omul, trist, cade pe gânduri și s-apropie de foc". Nu văd un dramatism excesiv în acest enunț: prin "trist
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
anotimpul cânddin lutul veșnicieis-au făcut lucrurilecu strigat de piatră, strig azidespre lutul pătimirii noastrecum a mistuit atâtea vremiși atâția Prometei...... XXVII. LA RĂSCRUCE DE VINTURI, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1403 din 03 noiembrie 2014. La răscruce de vânturi Drumuri înnodate pornesc dinspre mine. Mi-e frică să merg. Mi-e frică să stau. Nu mai e nimic aici. Puștiul s-a cuibărit încet în ruine colorate. Îngeri călare, au plecat din oraș. Nu mai bate nimeni la porțile
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
de iele, Cu talpa goală-n bălți, râzând, de ploi, De ochii uzi de-atâtea doruri grele... * Îmi geme inima când te aud Strigându-mă cu glasul cucului. Sub munți de neputință mă ascund Și-ți cer iertare-n șoapta vântului... * Și flori am scuturat cu-a lui aripă Din liliacul ce străjuie la drum Și-un cânt de dor ce-n suflet se-nfiripă Îl împletesc cu-al său suav parfum. * Să treacă munți și văi până la tine Și-n
IZVOR DE IUBIRE ~ SĂ ȘTII ~ DORINȚĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382645_a_383974]