3,550 matches
-
de ce este speriat de moarte de mieunaturi. După ce au terminat curățenia, fetele au pus uneltele la o parte și au început să umple fiecare recipient cu mâncare. Împroșcând apa din băltoacele de pe dușumea, curcanul își croi drum spre vasul propriu, vârându-și capul cu totul în el, deși Naoko încerca să-l necăjească, plesnindu-l ușor peste coadă. — Faceți lucrul acesta în fiecare dimineață? am întrebat-o pe Naoko. Absolut în fiecare dimineață. De obicei, treaba aceasta o fac femeile nou-venite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
simplu să plâng, mai cu seamă că și ceilalți boboci erau la fel de tâmpiți. Îmi ziceau cu toții, râzând, să mă prefac că înțeleg chiar dacă nu înțelegeam nimic. Îmi spuneau în față că sunt proastă că nu aprob tot ce mi se vâră pe gât chiar dacă nu pricep nici o iotă. Mai am povești în traistă. Ești dispus să mai asculți? — De ce nu? — Într-o bună zi au decis să țină o întrunire politică prelungită și s-a stabilit ca fiecare fată să aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
prea mare și prea tare ca să intre. Zău, crede-mă. — Glumești, am spus eu, oftând. — Normal că glumesc, spuse ea, chicotind. Stai liniștit. Sunt sigură că o s\ se potriveasc\. Te deranjează dacă o examinez puțin? — Te rog. Midori se vârî sub pătură, îmi pipăi penisul și îmi cântări testiculele în palmă. Apoi scoase capul și exclamă: — Îmi place! Nu te flatez... zău că-mi place! — Îți mulțumesc, i-am spus eu, simplu. — Watanabe, știu că nu vrei să te culci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
găsești unul liber. Ne așezăm la bar și comandăm vin roșu pentru mine și afinată fără alcool pentru el. Personalul se mișcă încet și trebuie să cer de trei ori măsline, până să se miște în sfârșit somitatea din spatele tejghelei; vâră polonicul în borcanul uriaș și-l scoate plin cu măsline mari, crețe și pline de ulei. Din cauza lor, vinul îmi pare acru, nu era un vin prea bun, oricum, iar eu ador măslinele astea. Una după alta, le descărnez sâmburii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și așa mai departe, înțelegi ce vreau să spun. Nu vreau să fac pe grozavul, dar ea se dădea peste cap, nu alta, în vreme ce eu eram complet prostit și mă tot gândeam dacă e bine ce facem. Apoi mi-a vârât mâna în pantaloni și mie mi-a scăpat un „Doamne, ce bine e!“, iar ea a spus „Da, și putem să facem asta în continuare, ori de câte ori vrem“. Eu m-am oprit un moment și am întrebat-o: „Vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cum mi-a dat să mănânc din înghețata lui, cu subînțeles, și îmi reîmprospătez astfel hotărârea. Singurul lucru de care îmi pare rău în toată porcăria asta este că am deschis gura și l-am lăsat pe Jake să-mi vâre în gură lingurița cu înghețată. Ar fi trebuit să-l pocnesc peste mână, să-i sară înghețata pe hainele lui de firmă și pe tapițeria mașinii. Poate părea ciudat că reușesc să-l elimin pe Jake din gândurile mele atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mi dezvăluise imprimanta era adevărat. Încă mai puteam să mă apăr prin Îndoială. Către miezul nopții aveam să-mi dau seama că venisem la Paris, că mă ascunsesem ca un hoț Într-un inofensiv muzeu al tehnicii numai pentru că mă vârâsem ca un prost Într-o macumbă organizată pentru turiști și mă lăsasem pradă hipnozei provocate de niște perfumadores și de ritmul pontos-urilor... Iar memoria mea Încerca, rând pe rând, ruperea vrăjii, mila și suspiciunea, recompunând mozaicul, și acel climat mental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
viața În joc, dar două-trei idei pe care nu le respectam puteau crea o melodie. Sau un ritm, eventual de jazz. Mai târziu Lia avea să-mi spună: „Tu trăiești din suprafețe. Când pari profund, e pentru că pe multe le vâri una Într-alta și Înjghebezi aparența a ceva solid - un solid care, dacă ar fi solid, n-ar putea sta În picioare”. „Vrei să zici că sunt superficial?” „Nu”, Îmi răspunsese ea, „ceea ce alții numesc profunzime e numai un teseract
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
făcut-o alții, abate discuția În altă parte. Dar nu ne interesează, nu e niciodată creator, colportează, deci nu vine să ofere manuscrise la edituri. Imbecilul nu zice că pisica latră, ci vorbește de pisică atunci când alții vorbesc de câine. Vâră bețe-n roatele regulilor de conversație, iar când le vâră bine, e sublim. Cred că-i o specie pe cale de extincție, e un purtător de virtuți eminamente burgheze. Îi trebuie un salon Verdurin, sau chiar casa Guermantes. Voi, studenții, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ne interesează, nu e niciodată creator, colportează, deci nu vine să ofere manuscrise la edituri. Imbecilul nu zice că pisica latră, ci vorbește de pisică atunci când alții vorbesc de câine. Vâră bețe-n roatele regulilor de conversație, iar când le vâră bine, e sublim. Cred că-i o specie pe cale de extincție, e un purtător de virtuți eminamente burgheze. Îi trebuie un salon Verdurin, sau chiar casa Guermantes. Voi, studenții, mai citiți chestiile astea?” „Eu, da.” „Imbeciul e Joachim Murat, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și astăzi se simte asta, duceți-vă, o să vedeți. Loc magic, Încă Învăluit cu totul În parfumul tainelor. Între altele, În secolul al XI-lea e sediul contelui de Champagne și rămâne zonă liberă, unde puterea centrală nu-și poate vârî nasul. Templierii sunt aici de-ai casei, chiar și azi există o stradă ce le poartă numele. Biserici, palate, o fortăreață care domină Întreaga câmpie, și bani, circulație de negustori, târguri, forfotă În care te poți da la fund. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
prudent ce-și administrase cu precauție bruma de avere. Unele note despre achiziționarea de cărți de la anticari parizieni. Mecanismul afacerii Îmi deveni clar: Ingolf găsește În criptă o casetă de aur incrustată cu pietre prețioase, nu ezită nici un moment, o vâră sub cazacă, urcă din nou și nu le suflă un cuvânt tovarășilor lui. Acasă găsește Înăuntru un pergament, mi se pare evident. Se duce la Paris, ia legătura cu un anticar, un cămătar, un colecționar, și, prin vânzarea casetei, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o carte pe care voia s-o scrie, dar În mod vag... Cum? Amândoi? Acum? Îmi notez adresa”. Puse receptorul În furcă. Rămase tăcut câteva clipe, bătând darabana pe birou. „Deci, Casaubon, scuză-mă, fără să mă gândesc te-am vârât și pe dumneata În asta. Am fost luat prin surprindere. Era un comisar, un anume De Angelis. Se pare că colonelul locuiește Într-un soi de pensiune și cineva zice că l-a găsit mort ieri-noapte...” „Zice? Și comisarul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
te pun la curent cu unele noutăți privitoare la Întâmplarea aceea nefericită cu colonelul Ardenti. Au trecut mai bine de doi ani, mi se pare, și trebuie să-mi cer scuze și acum, căci eu sunt cel care te-a vârât În Încurcătură În dimineața aceea, fără să vreau. Aproape uitasem de povestea aceea urâtă, dar acum două săptămâni am făcut o excursie la Montefeltro și am ajuns la fortăreața San Leo. Se pare că În secolul al XVIII-lea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sugerat: „Te vreau, dar numai ca să-ți arăt că ți-e frică”. În seara aceea, auzind zgrepțănatul, unghiile care râcâiau vopseaua de pe tocul ușii, am Încercat o senzație nouă: mi-am dat seama că o doream pe Lorenza. Mi-am vârât capul sub pernă și m-am gândit la Lia. Vreau să fac un copil cu Lia, mi-am zis. Iar pe el (sau pe ea) am să-l Învăț să cânte imediat la trompetă, imediat ce-o să poată sufla. 57
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
unul mai bun, de pe a carui mână carnea se fragezește. Adună paie, gateje și tuleie de haldan, cu care fac focul. Apoi, c-un juvăț, scot porcul din coteț și acel care e bun de mână, îl taie. Unii îi vâră cuțitul la inima; alții îi taie gâtița sau înghițitoarea. Dupa ce porcul a murit, se gatește de pârlit. Se aduc două rădăcini, două reteveie sau doi butuci, se pun aproape unul de altul la un pas și peste ele se
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by IGNAT CIPRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2055]
-
rece, ori mai adesea se freacă cu omăt, ca să nu se ardă și mai tare. Se zice că dacă atunci când pârlești porcul iese un fum negru carnea nu este bună. Oamenii ung porcul cu tămâie pentru alungarea Diavolului, acesta își vâră coada peste tot și va încerca să strice carnea. Ce se întâmplă dacă oamenii nu taie porcul de Ignat? Toata lumea știe că porcul se taie de Ignat iar cel ce nu face asta va avea ghinion în noul an
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by IGNAT CIPRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2055]
-
boierul Cosma nu s-a putut plânge de mai mult, uite crucea, dom plutonier! Doi-trei saci poate, dar ce vagon? Plutonierul îl plesni cu dosul palmei peste gură răcnind: ― Ești obraznic după ce furi?... În fața mea cutezi să... Obrăznicia țăranului îi vârâse un ac în inimă. Strigă un jandarm odihnit și-i ordonă să aplice indivizilor o bătaie românească, să le fie de ținere de minte. Dar pe urmă îi iertă și le dădu drumul cu condiția ca mâine dimineață să se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acestea îl preocupau mai mult. Doamna Mimi s-a ținut de cuvânt și a revenit să-și vază camera de fată într-o după-amiază când știa că mamă-sa nu e acasă. S-a dezbrăcat singură și îndată s-a vârât în pătuceanul ei de odinioară. Pe urmă, de câte ori venea, se dezbrăca la fel, lepădîndu-și acuma și cămașa, încît rămânea goală cum a născut-o doamna Alexandrescu; își admira nudul în oglinda mare cu ramă de nuc, tot de pe vremea fecioriei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când a fost poftit la Grigore Iuga, și alte asemenea evenimente de ale sale de interes mai public. Secretarului nu-i plăceau și le considera apucături de arivism, enunțând dogmatic că ziaristul să rămâie în lumea lui, să nu se vâre printre ciocoi, să-și adoarmă conștiința. Gazetarul trebuie să-și păstreze virgină facultatea de a protesta și a biciui necontenit, mai cu seamă în țara noastră, unde fărădelegea e singura lege perfect valabilă. ― Deschide ochii, puiule, și uită-te împrejur
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Dumneata ești, domnule Jean?... Ce este, ce s-a întîmplat? ― Nimic, nimic... Dar deschide un moment, dacă nu te superi! continuă Jenică de afară stăruitor. Titu Herdelea se uită îngrozit și întrebător la Tanța care, cu o hotărâre subită, se vîrî complet sub plapumă, mai șoptind înainte de a dispărea: ― Ascunde-mi hainele! Îi strânse în grabă hainele aruncate pe scaune, cămășuța căzută jos lângă pat, și le dosi lângă dulap, mormăind între timp, ca să justifice întîrzierea: ― Da, da... Imediat deschid, numai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Fata o expediase la Pitești mai de multișor, iar el cu nevasta și feciorul n-aveau de ce să se teamă. Ei stau pe loc, orice s-ar întîmpla, și nici n-ar avea unde să meargă, toată averea lor fiind vârâtă în cele două moșii. Firește, nu pomenea nimic despre rezervele în monetă bună ce le avea la banca din București. Asta îl privea. De altfel, el se află foarte bine cu țăranii. Nu i-a bruftuluit niciodată, nu i-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar fi fost să fi încheiat tranzacția atunci când i-a propus el și a stăruit. Atunci însă Nadina n-a vrut să trateze. Azi situația s-a schimbat în defavoarea ei. Cu mișcările țărănești actuale, nimeni nu mai cutează să-și vâre capitalul în proprietăți rurale, când nu știe ce va aduce ziua de mâine. El, în orice caz, acuma n-ar mai reflecta decât cel mult la o opțiune, urmând ca eventuala definitivare să se facă după ce se vor mai liniști
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ivi în prag, cu fața puțin aprinsă, strigînd: ― Ce tot spui, Antimiule?... Ia vino-ncoace! ― Șefule, ne-am curățat! zise reporterul iarăși patetic, dispărând în camera lui Deliceanu cu pași legănați de năduf. Titu Herdelea se strecură afară. Roșu îi vârâse un cuțit în suflet. De unde își închipuise că, muncind conștiincios, are asigurată o lefșoară din care să trăiască, azi iată-l iar ca frunza pe apă. Trebuie să se lămurească mai bine cu Roșu în chestia asta, ca să nu se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu o gravitate solemnă, stârni într-adevăr mulțumiri, care se exprimau într-o mișcare de ușurare și în mulcomirea glasurilor. De cum a apărut Pavel Tunsu cu plângerea, Petre Petre prinse a se neliniști, a se roși și a mormăi. Se vârâse dintru început în față, unde erau fruntașii satului. Stătea chiar alături de plutonierul Boiangiu. A ascultat cuminte și respectuos toate frazele prefectului și mai cu sfințenie pe ale bătrânului Iuga, ba de câteva ori, când unii oameni prea strigau, Petre s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]