2,982 matches
-
ceară, să ia, să primească stăpînirea unuia dintre nenumărații bărbați necunoscuți, fără nume, pe care i l-ar putea scoate În cale vîrtejul uriaș al nopții și al norocului. Băiatul n-o mai văzu niciodată după aceea. O absorbi marele vîrtej al războiului, imensul abis de Întuneric și vibrația haosului din America, țara uriașă, crudă, nepăsătoare și fermecată În care am pășit și am trăit cu toții ca niște străini, unde am fost cu toții așa de mărunți, de singuri, de părăsiți, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
era mai bine pentru renovarea Institutului de Semantică Generală dacă nimeni n-ar fi bănuit că există vreo legătură între vizita lui Gilbert Gosseyn și dispariția lui Gorrold. Neprielnic moment. Chiar în acea clipă senzația din capul său deveni un vârtej întunecat. 19 Gosseyn deschise ochii într-un întuneric de nepătruns, Amintindu-și ce se întâmplase - senzația de vârtej - rămase nemișcat. Și trecură cel puțin zece secunde până ce se contură gândul că... Era, fusese posibil?... Ideea care-l sperie fu aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
legătură între vizita lui Gilbert Gosseyn și dispariția lui Gorrold. Neprielnic moment. Chiar în acea clipă senzația din capul său deveni un vârtej întunecat. 19 Gosseyn deschise ochii într-un întuneric de nepătruns, Amintindu-și ce se întâmplase - senzația de vârtej - rămase nemișcat. Și trecură cel puțin zece secunde până ce se contură gândul că... Era, fusese posibil?... Ideea care-l sperie fu aceea că acum era exact ca atunci când corpul lui Gosseyn Trei se trezise după ce capsula spațială fusese adusă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
a-și da seama că este întins pe podeaua acoperită cu un covor din dormitorul Institutului de Semantică Generală, trecură. Se simți ușurat când văzu că ușa era închisă și că era singur. Și apoi... Avu o senzație vagă de vârtej. Undeva în adâncul ființei sale. Deși se așteptase la asta, fu dezamăgit. "Bine, bine, gândi el necăjit, în timp ce se ridicase în picioare. Cel puțin acum știu ce este și la ce poate duce." După câteva secunde care-i trebuiră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
a fost transportat în capsula de la bordul navei străine. Oare să se afle un veston, pantaloni, cămașă, cravată, șosete și pantofi, aruncate grămadă, în holul exterior al biroului lui Gorrold? Aceasta era prima posibilitate. Greu de crezut că senzația de vârtej, care precedase momentul transferului afectase și altceva în afară de corpul său. În procesul de similarizare dodecimală al super-creierului său, hainele îl însoțeau numai dacă le "fotografia" în mod special... Această neimportantă frământare încetă brusc, în momentul în care deveni mai conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ca mai-nainte. Constată că spusele lui Doi despre faptul că nu era implicat îi declanșară un nou șir de gânduri. "Vrei să spui, întrebă el, că am început să fim destul de separați încât tu nu simți senzația aceea de vârtej în tine?" "Se pare - veni răspunsul - că ei sunt în stare să ne diferențieze. Sau folosesc un mecanism de focalizare pe care-l au îndreptat asupra ta.'" A doua idee păru să fie cea mai aproape de realitate. Așadar, Gosseyn Trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
îl atrăgea spre nicăieri, Se ridică degrabă în picioare și spuse: - Îl duci pe Enin înapoi la Institut. Spunând acestea, scoase repede din buzunar banii dați de Blayney și-i trânti pe masă. De data aceasta n-a mai simțit vârtejul, ca mai înainte, dar... Reuși să se întrebe: "Smuls?... Încotro?..." 21 Pe o planetă a unui soare din Calea Lactee, un bărbat pe nume Neggen stătea în picioare, privind o mașină - o navă spațială mică, în formă de țigară. Nava spațială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
b) Dezlipirea de lucruri. Persoana în vârstă este expertă în a găsi distanța justă față de lucruri: nu se strivește de ele, nu se implică în intrigile lor cu pasiune dezordonată. Trece pe lângă evenimente, se apropie fără să rămână absorbit de vârtejul lor. Această alegere, dincolo de faptul că este înțeleaptă, este și un comportament frumos; căci frumusețea, ne putem da seama din reversul ei, urâtul, care este absența distanței și se relevă prin acele comportamente care pretind să încorporeze, în mod fuzional
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
de exclamare. Totul s-a întîmplat preț de cîteva secunde, dar atîta timp cît am putut, am privit nu doar după vîslași, dar și spre urma pe care o trăgeau după ei de sub pod, un mănunchi de linii și de vîrtejuri, acolo unde vîslele loveau apa cu putere, asemenea urmelor de pași care, de îndată ce au fost făcute, încep să se șteargă singure, după ce mai întîi s-au întrepătruns încet una cu alta. Nu știu ce m-a impresionat mai tare, în momentul acela
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
își dă seama că muzica are o funcție precisă în cadrul rugăciunii: cântecul colectiv este un mijloc puternic pentru a-i uni pe credincioși în credință. Conflictul interior, însă, rămâne nerezolvat. Autorul vorbește și de pericolul de a fi prins în vârtejul plăcerii melodiei, chiar dacă este vorba de o melodie sacră, care reprezintă ardoarea credinței și care conduce la Dumnezeu. „Mă aflu între pericolul plăcerii și constatarea efectelor sale naturale, și sunt înclinat, chiar dacă nu emit o sentință irevocabilă, să aprob folosirea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
i se explică, Gosseyn răspunse: - Dar e la nouăsprezece mii de ani-lumină de aici! - Încearcă, insistă psihiatrul. Gosseyn ezită, apoi se concentră asupra uneia din zonele memorizate în postul de comandă al aerulotei lui Leej. Se clătină ca printr-un vârtej. Uimit, se luptă cu o impresie de greață. Îi privi pe ceilalți stupefiat. - Trebuie să fi atins o similaritate puțin sub a douăzecea zecimală, zise. Cred că voi ajunge dacă mai încerc o dată. - Încearcă, zise doctorul Kair. - Și ce o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Ashargin. Zborul lor continuă în tăcere. Aterizară în umbră și se opriră. - Revino din oră în oră!... zise Gosseyn plecând. Coborî pe drum, făcu câțiva pași și apoi, un popas. Așteptă ca avionul să-și ia zborul aproape silențios - un vârtej de aer și șuierul lejer al propulsorului -, apoi porni din nou. Noaptea era încinsă și calmă. Nu se întâlni cu nimeni în cale, și nici nu se așteptase. Ashargin cunoștea drumul de multă vreme. O mie de nopți, ca aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
micuț și n-am venit să-mi iau adio. Se cățără, se tîrî de-a lungul aripilor din bronz care se băteau sacadat, se așeză călare pe toracele din argint și se luptă să respire. Camera se întuneca, învăluită în vîrtejuri de abur. Ea rîse jubilînd și spuse: — Mai ești aici? Mă bucur că ai venit. îmi placi acum, cînd sînt pe punctul de a mă duce, dar nu-i cazul să mai stai. — Ascultă! Ascultă-mă! strigă el și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe rînd. Lanark împinse ușa de lîngă el și privi ușurat parcarea cu pietriș și un șir de motocase liniștite. — închide ușa, înghețăm, urlă Macfee. Lanark o închise fără chef. Corpurile încă se învîrteau ca într-un balet într-un vîrtej de praf. Două motociclete se zdrobiră provocînd o explozie uriașă, apoi scena fu înlocuită de capul și umerii unui bărbat purtînd o cravată cu modele viu colorate. Ne cerem scuze pentru întreruperea acestui program, dar urmează un anunț urgent al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
i se explică, Gosseyn răspunse: - Dar e la nouăsprezece mii de ani-lumină de aici! - Încearcă, insistă psihiatrul. Gosseyn ezită, apoi se concentră asupra uneia din zonele memorizate în postul de comandă al aerulotei lui Leej. Se clătină ca printr-un vârtej. Uimit, se luptă cu o impresie de greață. Îi privi pe ceilalți stupefiat. - Trebuie să fi atins o similaritate puțin sub a douăzecea zecimală, zise. Cred că voi ajunge dacă mai încerc o dată. - Încearcă, zise doctorul Kair. - Și ce o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Ashargin. Zborul lor continuă în tăcere. Aterizară în umbră și se opriră. - Revino din oră în oră!... zise Gosseyn plecând. Coborî pe drum, făcu câțiva pași și apoi, un popas. Așteptă ca avionul să-și ia zborul aproape silențios - un vârtej de aer și șuierul lejer al propulsorului -, apoi porni din nou. Noaptea era încinsă și calmă. Nu se întâlni cu nimeni în cale, și nici nu se așteptase. Ashargin cunoștea drumul de multă vreme. O mie de nopți, ca aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
părea să vorbească atât minții cât și simțurilor sale. Grosvenor își tălmaci automat gândurile tulburi într-un limbaj familiar: - Celulele cheamă! Celulele se tem! Celulele cunosc, vai, durerea! În lumea Rimilor e întuneric. Depărtează-te de acest Rim... Umbre, tenebre, vârtejuri... Celulele trebuie să-l alunge... Dar nu au puterea. Era firesc să încerce o apropiere de ființa ieșită din beznă adâncă, fiindcă nu știau că-i un dușman... Noaptea e din ce în ce mai întunecoasă. Toate celulele ar vrea să dea înapoi... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
decât propria-ți imagine. De fapt, trupul dumneavoastră rezistă destul de bine la șocul mintal. Se holbă la propria-i imagine. Paloarea feței prelungi parcă se reflecta asupra lui. Dar trupul nu i se zguduia propriu-zis, așa cum tindea să-i sugereze vârtejul din minte. Deveni din nou conștient de prezența fetei, care ținea degetul pe unul dintre întrerupătoarele de pe perete. Deodată se simți mai bine și spuse liniștit: - Mulțumesc. Fără doar și poate aveam nevoie de așa ceva. Tânăra îi surise încurajator și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în mână Peter Cadron. - E vorba de fricțiune, murmură ea, nedeslușit, într-un târziu. Poate nu veți reuși să refaceți tot drumul înapoi. Vedeți, veți fi un fel de "greutate", de "pondere" și... McAllister se îndepărtă de ea ca un vârtej. Intră în costumul acela moale atât de ușor încât avea senzația de imponderabilitate, apoi îl strânse cu grijă pe tot corpul, peste hainele lui proaspăt călcate. - Parcă mă cam strânge la cap, nu-i așa? întrebă el. - Da, veni răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
neîmblânzit. Apoi, încordându-se, se luptă să-și regăsească liniștea mintală și fizică. Atmosfera citadină a nopții strălucitoare, de basm, dispăruse. Dispăruse chiar și drumul frumos luminat. Toate se prefăcuseră într-o lume pustie, a morții. Se strădui să străpungă vârtejul viscolului. Se făcuse ziuă și totuși abia distingea umbrele nedeslușite ale copacilor care se înălțau prin ceața aceea a viscolului la mai puțin de douăzeci de metri depărtare. Instinctiv căută un refugiu în umbra lor și, în sfârșit, se adăposti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de fruct terciuit, iar culorile îi treceau lui Omar peste chip, făcându-l să pară și mai schimbat. Vinul se dezlega lângă sfeșnicul de pe masă, în care ardeau două lumânări, iar căldura lor învia taninuri de scoică, de piatră și vârtej de nisip. Chiar de ai mai băut de când ești aici, minte-mă că e primul vin. — N-am de ce să te mint, e chiar primul. Îl cunosc și l-am vrut special pentru tine, ai să-i simți imediat duhurile
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lemn pe deasupra creștetului și lanțuri cu zale uriașe de fier, pe care nu le-ar fi ridicat într-o mână. Puneau apoi scuturile la picioarele lor și luau arcuri și măciuci indiene, cu care se înșurubau împrejurul propriului corp, ca vârtejurile de nisip în deșert. Shams trăia într-o lume secretă, Omar - într-o lume rarefiată. Prietenia venea, pentru fiecare, ca uscatul după potop. Omar nu mai găsise atâta răbdare și atâta tandrețe străluminată de la dispariția mamei lui. Shams primea îngăduința
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și abia scăpase de închisoare, plătind din greu. Din pricina fugii, Ghazal, care împlinise treizeci și nouă de ani, învățase din tinerețe ceea ce femeile știu doar când viața o ia înaintea lor: că dragostea care vine și trece e doar un vârtej, nu un taifun. Dar de la „franțuzul“ întors pricepuse muțenia simplă a celor care, crezând că au încheiat de iubit, cheltuiseră toate cuvintele. Mergeau cu taxiul prin Teheran, duși de un mutilat de război, șoferul Omid, cu amândouă picioarele amputate. Mașina
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în Teheran, între ambuteiaje și într-un furnicar de nebănuit, însă de când ridicase garajul și benzinăria de pe domeniile prietenului Godun, miasma urbană și răsuflarea a milioane de suflete puse laolaltă îl dezgustau. Câte o escapadă, din când în când, înăuntrul vârtejului îl mai dezmorțea și, câteodată, se bucura chiar că apucă să vadă cum caracatița de beton își întinde tentaculele înainte ca el să orbească de tot. Sincopele lui de vedere erau tot mai dese și, uneori, ceea ce i se derula
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fuge. 240 Ca puzderii se aprinde. 241 Ca focul la fierari, aci-l vezi că s-aprinde, aci peșin se stinge. 242 Ca lopata la arie. 243 Aruncă, ca apele nămolul pe marginea lor, când mănâncă pe sub pământ. 244 Ca vârtejul de vânt, când pe mare se ridică, urcă apa în sus, și de sus jos o aruncă cu trăsnete și plesnete. 245 Ca cu praștia aruncă. 375 {EminescuOpVI 376} 246Ca ierburile prin gunoaie stau aruncate. 247Ca coasa ce jos aruncă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]