3,885 matches
-
în ținutul Vasluiului: Tînărul spune câte face, bătrânul câte au făcut, nebunul câte are de gând să facă". În împrejurările [acestea] școalele din județul Vaslui sunt cele mai bune posibile, precum lumea lui Leibnitz, cu toată mizeria și nimicnicia ei vădită, este cea mai bună lume posibilă căci posibilitate și existență sunt identice și ceea [ce] e posibil există. Precum soarele stă locului de milioane de ani, oricare ar fi fost părerile omenești, fie geocentriste, fie heliocentriste, tot astfel părerile oamenilor
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de notar în locul său ca să-mi deie lămuririle cuviincioase. D-nul primar au crezut de cuviință a mă trata ca pe egalul său și a lăsa inferiori fără nici o însemnătate cu care să intru poate în discuție asupra intereselor școalei. Vădita rea-voință a acestui domn mă face să abstrag de la comunicațiile ce mi le-ar fi putut face interesantele personagiuri de la primărie. Domnul învățător este obligat prin aceasta ca să pretindă de la primărie: 1. Închirierea unui local suficient pentru frecvența posibilă. 2
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cele din urmă, îmi adun cu greu voința și o întreb sau mai degrabă o îndemn să vorbească: Parcă spuneai că ai ceva anume să-mi povestești. Pentru o clipă, își ia ochii de la mine, privește undeva nedefinit, cu semne vădite că poartă un dialog cu ea însăși. O las să-și rumege gândurile în liniște. Fiorul simțit mai înainte mă furnică din nou, odată cu privirea țigăncii căzută pe mine... Apoi, conașule - a început țiganca să vorbească dintr-odată - Dumnezeu m-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
biserica Sfântul Ioan Zlataust? Gheorghe Duca vodă sau ginerele său Ștefan beizadea, feciorul Radului vodă?” Nu am stat mult pe gânduri și l-am întrebat pe călugăr. La auzul întrebării, acesta a început să vânture hârțoagele din fața lui, cu intenție vădită de a găsi unul anume. Când l-a găsit, mi l-a întins: „Poftim de citește și acest hrisov, din 2 august 1685, și...ai să rămâi tot atât de nedumerit.” - mi-a vorbit bătrânul, cu o undă de zâmbet pe obraz
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
la umbra cireșului. Nu am stat mult pe gânduri și am început să-i povestesc de-a fira păr visul meu...Bătrânul clătina din cap a mirare, dar nu-și lua ochii pătrunzători de la mine. Mă urmărea cu un interes vădit și părea să spună: „Da’ cine crezi că te-a dus la comoara ceea? Nu eu?” Când am isprăvit de povestit, călugărul s-a ridicat cu un oftat și a rostit așa, ca pentru sine: Eh! Încurcate-s căile Domnului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ele viața. Dar grija mare era ca totul să rămână acolo, în subsoluri, ca nimic să nu evadeze. Febra ar fi vroit s-o împiedice de a trece la termometru; un acces de tuse mai tare putea fi o primejdie vădită oricui. Mai ales să nu i se urce în gâtlej gustul acela de sînge: un firicel sau un coagul mic, pe care să trebuiască să-1 înapoieze penibil la surse, sau să-1 păstreze chinuitor în valvula silnică a gurei, sau, mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fost oaspele fericit și măgulit al unei sărbători mișcătoare. Auzi ca de departe pe Marcian spunîndu-i aproape intimidat că a trecut și repetiția. Nu făcu ecou acelui regret. Uită chiar să-i mulțumească de coral, așa de pătrunsă de bucurie vădită că n-avea nevoie de cuvinte. Ei nu i se părea că repetiția a trecut. Avea sentimentul unei zile ce a încheiat un timp fericit, după care concertul nu va fi nici el o culme și un punct "terminus", ci
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și fără nici o afecțiune aproape de ea. Deși era în totul decență și reculegere, lipsea tristeța. Lina avea o figură congestionată de gânduri, ce păreau însă absente de la ceremonie, iar Rim, pe măsură ce serviciul devenea mai lugubru, căpăta o expresie de neplăcere vădită. Se simțea acum nevoie de aer. Vitrajul vioriu al lui Mini se deschise și pătrunse dungi de lumină și dâră de răcoare. Toți respirară. Pe Mini acum o ipnotiza colțul acela de cer. Prohodul surprinse neplăcut toată asistența înturnată de la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
educator, fapt care m-a făcut să mă simt împlinit din punct de vedere profesional - dovadă foarte mulți foști elevi care mi-au mulțumit și-mi mulțumesc pentru că le-am fost ca un reper, ca un model de urmat. Cu vădită modestie amintesc acest lucru, deoarece recunoașterea tacită a celor pe care i-am educat mi-a fost adevăratul suport moral, datorită căruia am simțit că mi-am îndeplinit cu prisosință misiunea de educator permanent și de sfătuitor al celor aflați
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
vorbit despre activitatea guvernului, despre măsurile anti-criză și mai ales despre asumarea răspunderii guvernamentale asupra unor legi cu adevărate ecouri favorabile. Urmează apoi dezvăluirile șocante ale unui ziarist, neangajat la sacul cu bani privind ziariștii securiști din presa partizană unor vădite interese particulare - ca răspuns. Pentru 8 septembrie 2009 am scris doamnei Ana Dumitrescu din Iași, ca răspuns scrisorii trimise de domnia sa la lansarea vol. II, după cum urmează: Stimată și distinsă colegă, Prin bunul și valorosul meu prieten Vasile Fetescu, scriitor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
răspund abia acum. Vă mulțumesc mult pentru aprecierile elogioase pe care le faceți la adresa scrisului meu, dar, după modul elegant și sprinten al exprimării dvs. bănuiesc că și dvs. aveți toate elementele necesare pentru a vă exprima, prin scris, cu vădite calități de stil și imagini și tocmai de aceea v-aș ruga să lăsați modestia la o parte și să nu vă subapreciați că n-ați putea scrie! Bănuiesc chiar că, un om al școlii, care a oficiat de pe catedră
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
dată și când aceștia pășeau pe sub buchetele de flori ale școlarilor mai mari cu emoția de neuitat înscrisă pe fețele lor frumoase, căutându-și MAMA ce-i va ocroti pe parcursul anilor. Privindu-i, fără să vreau, mi-am reamintit cu vădită emoție - niciodată târzie - de primul meu an de școală, din care mai păstrez chipul învățătoarei mele dragi. Revin, totuși, la momentul respectiv. După ce mi-am rostit cuvântul, mă așez liniștit pe un scaun în spatele unei mese, cuprinzând forfota din jur
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
fel că în momentul de față am rămas doar trei colegi de promoție: eu, tu și Vasile Balosin, fiecare din noi marcați de neajunsurile vremii, de război și apoi și mai marcați de trecerea anilor. Fiecare din noi cu metehne vădite ale trecerii anilor peste noi. Cu V. Balosin vorbeam la telefon și ne înțelegeam. Apoi căzu năpasta peste el pierzându-și total văzul, încât pe bună dreptate îmi spunea la telefon că „s-a săturat de întuneric”. La această pacoste
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
volumului de față îl are un schimb de scrisori dintre dl. I.N. Oprea cu mine și d-na Margareta Șerban din Constanța. Dl. Oprea expediază din Iași unele volume proprii la care adaugă și cele două volume ale mele cu vădită intenție de a-mi populariza încercările mele literare. Doamna Șerban răspunde la Iași printr-o scrisoare în care, după ce îi mulțumește pentru cele primite, face o analiză a scrisului meu la o cotă apreciativă deosebită. Ca să-mi facă o bucurie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
inventat diverse vini și acuzații - conform uzului pe plan local și nu s-au lăsat până nu l-au doborât politic, timp în care inima lui - mai fragilă decât a mea - a cedat, trecând în lumea liniștii de Dincolo. Un vădit semn că, și la Constanța, ca și la Bârlad, se lucra în același stil pentru reducerea la tăcere a unor oameni deveniți incomozi pentru mai marii zilei din „iepoca de aur” a lui Ceaușescu. Un vizibil și grăitor semn că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
simțea nevoie de prezența sa în Senatul României. Voia să se asigure de viitorul sprijin moscovit după câștigarea prezidențialelor??... În sfârșit, joi, 3 decembrie 2009 are loc confruntarea directă Geoană-Băsescu. Sondajele măsluite dau procentaje ridicate în favoarea lui Geoană, cu intenția vădită ca la o eventuală înfrângere, să poată acuza cu voce tare fraudarea apropiatelor alegeri. Din această confruntare observ oarecare nesiguranță la Geoană și un calm desăvârșit la Băsescu... Mai mult încă, Geoană îi tot repeta obsesiv lui Băsescu că mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și voi vedea unde-i voi găsi locul. Primesc un telefon de la S. Coloșenco, urmat de o antrenantă discuție pentru ca poșta să-mi aducă din Pitești o felicitare de la dl. prof. Ion Popescu-Sireteanu - fapt tonifiant pentru mine. Televizorul meu dă vădite semne de oboseală și trebuie să apelez neapărat la consăteanul Sorin Tănăsache pentru remediere. Nu știu cum puteam trăi odinioară fără să am măcar un modest aparat de radio... La vremuri noi și pretențiile oamenilor sunt tot mai mari! E o lege
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
amândoi am acumulat o anumită experiență de viață, care ne-a marcat și de aici o firească nevoie de a comunica cu cei de lângă noi și mai ales cu cei ce vor veni după noi... Așa am pornit eu cu vădită timiditate în încercarea de a scrie câte ceva, de a lăsa o mărturie asupra celor ce s-au abătut asupra noastră. Din paharul plin al vieții a izvorât acel prisos pe care l-am încredințat hârtiei și apoi celor ce vor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
profesor n-a fost decât un fericit accident care a dus la împlinirea mea ca om și ai ales ca dascăl. În toate am fost și am rămas învățătorul modest, bine intenționat totdeauna, dar totul îmi era răstălmăcit atunci, cu vădită dușmănie, fiindcă am vrut să-mi păstrez nealterată conștiința și verticalitatea coloanei vertebrale. Cele scrise până aici sunt rodul frământărilor și zbaterilor de o viață, toate înfățișate modest, cu sinceritatea trăirii intense și mai ales cu respectarea adevărului. Fără sinceritate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
fericire, cu o reală senzație de desprindere de pământ, sfidând legea gravitației, de o continuă urcare spre zenit, cu o intensă ardere interioară! Simțind că mă trezesc că revin pe tărâmul real al existenței cotidiene, refuz să deschid ochii cu vădită dorință de a prelungi cât mai mult acea stare de fericire absolută!... Trezit la realitate, gândesc concluzionând că poți fi fericit cu adevărat în orice moment al vieții, dar mai ales în orele de odihnă ale unei nopți liniștite, ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de unde și bogăția de informații din această lungă perioadă Iată un fragment din adunarea promoției, în frunte cu șeful ei Alexandru Mânăstireanu, ținută la 4 septembrie 1977: „De la Complexul școlar ne deplasăm cu un autobuz iarăși spre centrul orașului cu vădite răni după cutremur și apoi, ca un grup liniștit de oameni așezați, am urcat spre casa noastră. Deși modestă, casa noastră a plăcut tuturor, prin poziția însorită ce ocupa și mai ales prin liniștea ce oferea locatarilor săi. Așezați în jurul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93065]
-
o ieșitură de zid, adăsta un borcan cu spirt. Cu toată căciula sa cu clape și cu toată barba bălaie care-i astupa fața, roșu de ger și cu privirile iscoditoare, celălalt bătrân, mai pirpiriu, nu inspira aceeași încredere. Cu vădită nepăsare omul cu barba dogorâtă asculta, rezemat de zid, instrucțiunile unei femei bărbătoase, în pantaloni matlasați de culoarea verzuie a cimentului. Cum tăietorul nu prea se sinchisea de client, îngrijorată, femeia îl trăgea de braț : - Costică, ascultă la dumnealui. Costică
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
avântul. - În vezi ? făcu el admirativ. Le știe pe toate : a zis în patruzeci că nu stau legionarii, și-au plecat legionarii. Ia te uită la el : o dată nu s-a sfădit cu baba, nu bea, nu fumează. Cu toată vădita admirație pentru această lipsă de vicii, finul scoase o țigară. - O țigară mărășască dup-o masă boierească, făcu el. Hai, nașule, ia zi-i și dumnealui ceva, s-audă și dânsul ce știm noi. La plată mușteriul ezită o clipă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
birou și își dădu seama că ar fi mai bine să accepte pentru moment cifrele contabililor sclavi privind proprietatea. În timp ce aruncă o privire prin cameră, după anunțarea amânării, i se păru că cel puțin unul din sclavi manifesta o ușurare vădită. Porunci ca omul să i se înfățișeze neîntârziat. Avea un sistem fără greș de a se purta cu sclavii, un sistem moștenit odată cu proprietatea de la mentorul său Joquin, mort de mult. Dacă sclavii se dovedeau a fi integri, harnici, loiali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
legat de mâini și de picioare, se afla lordul conducător al Linn-ului. S-a așternut o liniște deplină în momentul în care sclavii au pus jos lectica apoi s-au retras. Clane îl cercetă pe conducătorul barbar cu un interes vădit. Opinia lui lady Lydia, despre barbar, îl impresionă mai mult decât i-ar fi plăcut s-o recunoască. Întrebarea era, putea oare acest geniu militar puternic, frumos, să intre în panică la gândul că zeii atomului există? Intra în panică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]