2,974 matches
-
încoace, un soi de nimb roz, cum numai într-un oraș poluat din zona temperată, iarna după anul nou, se poate ivi. Exact la același ceas cineva de la scara C privește și ea pe fereastră soarele coborând spre apus și vălul roz din urma lui. Apoi - coincidență - amândouă privitoarele și cititoarele - altă coincidență - își îndreaptă atenția - a treia coincidență - către același articol de la pagina opt din ultimul număr al Magazinului internațional: Luna, femeile și timpul Din cele mai vechi timpuri, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vrând să descuie ușa fără să facă zgomot. E distractiv să le auzi cum înjură printre dinți - și ce înjurături îngrozitoare -, în vreme ce tu te prefaci că dormi, deși razele soarelui îți bat neplăcut în pleoape și se transformă într-un văl sângeriu tras peste ochi. În asemenea clipe știu că ele știu că sunt treaz. Zgomotul încuietorii e prea mare. Poate că tăcerea de câteva clipe ce se lasă apoi, reprezentând ezitarea între a descuia ușa singure sau a mă chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
era prima dată când eu eram victima. Nu prea te așteptai la așa ceva din partea unui bărbat. Dar apoi, Hugo nu era bărbatul tipic. Se aplecă și începu să-mi descheie cămașa. Parfumul Issey for Men ne învălui pe amândoi, un văl sub care se afla adevăratul Hugo, la fel de bun ca și parfumul. Mi se învârtea capul. Hugo își strecură mâna pe sub cămașa mea și-mi prinse sânul. — Nici nu știi de când aștept să fac asta, zise el calm. Doamne, Sam, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Hugo, aceea părea să-i fie ținta. M-am ținut câțiva pași în spatele lui, asemenea unei neveste din Arabia Saudită, care a primit învoire să iasă din casă pe timp de zi, simțindu-mă de parcă ar fi trebuit să port un văl și să-mi țin privirea în pământ, cu obediență. Ghicisem direcția în care ne îndreptam. Hugo se opri și ciocăni la ușa lui Philip Cantley: —Philip? zise el. Sunt eu, Hugo. Auzi, Vi e pe aici? O caută lumea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
merge între noi și știm amândoi foarte bine de ce. — O dragoste damnată, zise Hugo, părând mulțumit de el. Artista și inspectorul de poliție. Presupun că o să te duci la nunta lor, îmbrăcată în negru din cap până în picioare, cu un văl mic, și o să stai lângă ușa bisericii, fără să vorbești cu nimeni. Oamenii or să-l întrebe cine ești, iar el, înghițindu-și cu bărbăție lacrimile, le va spune: „Ah, the saddest words on lips and pen are those that
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
prin parcul pustiit tac pomii și-un haijin Doar un buchet de tufănele de vânzare - pâinea bătrânei În nuc doar ciori și un sticlete rebegit - dar câte zarvă Ultima frunză rostogolita de vânt - pe ram tăcerea Stropi de lumină - bordând vălul burniței crizantemele Singură luna printre nouri cerniți - de-a v-ați ascunselea Stropi, clipocit și zloată sub tălpi plescăind azi mă simt brotac Înflorit în zori - gutui uscat cu ramuri pline de chiciură Negura s-a ridicat - tremurător pe frunza
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
rebours și ieșirea în Non-Timp sau în eternitate după modelul universului-clepsidră. Condiția umană se transcende și astfel se poate pătrunde în Nirvâna. Coceptul de „mit”, utilizat de Eliade în operele sale, ajută la învăluirea realitățiii și a temporalității, precum un văl, „Vălul Mayei”, relativizând astfel atât spațiul cât și timpul literar. Din perspectiva structurii timpului mitic, orice narațiune despre modul de naștere al unui obiect prelungește cosmogonia, model exemplar pentru toate tipurile de creație. Orice întoarcere in illo tempore presupune o
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
și ieșirea în Non-Timp sau în eternitate după modelul universului-clepsidră. Condiția umană se transcende și astfel se poate pătrunde în Nirvâna. Coceptul de „mit”, utilizat de Eliade în operele sale, ajută la învăluirea realitățiii și a temporalității, precum un văl, „Vălul Mayei”, relativizând astfel atât spațiul cât și timpul literar. Din perspectiva structurii timpului mitic, orice narațiune despre modul de naștere al unui obiect prelungește cosmogonia, model exemplar pentru toate tipurile de creație. Orice întoarcere in illo tempore presupune o reînnoire
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
aceea avem de-a face cu o cheie de lectură tipologică sau tendențioasă care vrea să justifice pozițiile proprii. 3. Apocalipsul - o carte de speranță 3.1 De la apocaliptică la Apocalipsul lui Ioan Apocaliptica (apocalipsis, din gr. apokalyptein - a lua vălul) înseamnă a descoperi lucruri care aparțin misterului creației, voit de Dumnezeu, și istoriei, călăuzită de Dumnezeu. Aici voim să prezentăm câteva elemente esențiale ale apocalipticii: adevărurile sunt revelate prin intermediul ființelor care aparțin lumii divine; maeștrii apocalipticii, adesea, așază scrierile sub
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
asemănător față de tatăl copiilor ei. În ceea ce privește viața publică, ea era un fapt specific bărbaților. Era de preferat ca femeile să rămână în casă și să trăiască retrase. Când ieșeau din casă, aveau chipul acoperit cu o pieptănătură care cuprindea două văluri puse pe cap și astfel era imposibil ca să i se recunoască trăsăturile chipului. Femeia care ieșea din casă cu capul descoperit, adică fără văl, încălca bunele obiceiuri atât de grav, încât soțul avea dreptul, chiar datoria, de a o repudia
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
să trăiască retrase. Când ieșeau din casă, aveau chipul acoperit cu o pieptănătură care cuprindea două văluri puse pe cap și astfel era imposibil ca să i se recunoască trăsăturile chipului. Femeia care ieșea din casă cu capul descoperit, adică fără văl, încălca bunele obiceiuri atât de grav, încât soțul avea dreptul, chiar datoria, de a o repudia fără să fie obligat să acorde suma pe care, în caz de divorț, o datora soției pe baza contractului matrimonial. Doar în ziua căsătoriei
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de prețuit, atâtor suferințe, atâtor dorințe, de prețul atâtor zbateri, de vreme ce aici se sfârșesc toate ?... Ce știm noi desore moarte, ori despre viață ... Nimic !... Judecata nu e bună la nimic. Cu ce te ajută ?!... Știai ceva, trăiai înfășurat într-un văl de amăgiri, pe care le-ai țesut singur cu mintea, ascunzând adevăratul chip al adevărului !... Ce legătură este între gândul nostru și zvârcolirile cărnii și ale sufletului, care se zbate și se stinge ?!... Broboane de sudoare reci îi inundară fruntea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și despre viață ?!... Nimic !” Își zise el prin minte trecându-i cuvintele lui Avicena : ”... Taina morții nu pot s-o dezleg... Totul se clatină, judecata nu e bună de nimic, cu ce te ajută ?! Știai ceva, trăiai înfășurat într-un văl de amăgiri pe care le-ai țesut singur cu mintea, ascunzând adevăratul chip, schimonosit al adevărului!... Continuă el să murmure în genunchi, pe marginea gropii. Ce legătură este între gândul morții și zvârcolirile cărnii și ale sufletului care se zbate
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
viselor... al somnului adânc... Într-o marți spre miercuri, în noaptea înspre Sf. Dumitru... ... Se făcea că un zvon tânguitor de cocoare venea din cer... O cocoară se desprinse din cârd si întră în cameră, prin perdele fără a le văluri. Era atât de înalt, cu gâtul și picioarele atât de lungi și subțire... încât se amestecă cu celelalte figuri de lumini și umbre de pe pereți. Din ciocul lung și subțire, al cocorului ieșea un vaiet jalnic, tânguitor... apoi, se prefăcu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
picioarele atât de lungi și subțire... încât se amestecă cu celelalte figuri de lumini și umbre de pe pereți. Din ciocul lung și subțire, al cocorului ieșea un vaiet jalnic, tânguitor... apoi, se prefăcu, luând chip de femeie învăluită într-un văl alb, hohotind cu fața acoperită cu palma. Părea să fie Vasilica. Apoi, se prefăcu din nou în cocor, se strecură prin perdele fără să le vălurească, șiși reluă zborul să-și prindă cârdul. In urma lui rămânea ca o trenă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și am zburat spre biblioteca muni cipală, la doamnele românce, gospodine de treabă, previzibile și cu spor la flecăreală, care m-au ajutat să găsesc traducerea pe care o căutam, sub titlul Drumul cel mare. Cartea mi-a luat un văl de pe ochi. Nu bănuisem că există astfel de oameni, făcuți din oțel. Tenacitatea cu care, În ciuda greutăților Întâmpinate, Kórösi Csoma Sándor și-a urmărit scopul inițial, verticalitatea sa morală, austeritatea În care a trăit per- manent mi-au făcut o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și cu prăjiturile de la cofetăria cu pești. Nu făceam decât să schimb mereu o colivie cu alta, mai interesantă, mai confortabilă, diferită, și totuși În esență aceeași. Aveam douăzeci și cinci de ani și nu fusesem niciodată liberă. Însă, unul câte unul, vălurile cădeau. Poveștile se deșirau una după alta. Pe unele le sfâșiasem singură, altele se destrămaseră de la sine. Ciclurile se succedau repede, suficient de des ca eu să-mi dau seama de structura lor. Început - intrigă - desfășurare - punct culminant - deznodământ. Personaje
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și am zburat spre biblioteca muni cipală, la doamnele românce, gospodine de treabă, previzibile și cu spor la flecăreală, care m-au ajutat să găsesc traducerea pe care o căutam, sub titlul Drumul cel mare. Cartea mi-a luat un văl de pe ochi. Nu bănuisem că există astfel de oameni, făcuți din oțel. Tenacitatea cu care, în ciuda greutăților întâmpinate, Kórösi Csoma Sándor și-a urmărit scopul inițial, verticalitatea sa morală, austeritatea în care a trăit permanent mi-au făcut o impresie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și cu prăjiturile de la cofetăria cu pești. Nu făceam decât să schimb mereu o colivie cu alta, mai interesantă, mai confortabilă, diferită, și totuși în esență aceeași. Aveam douăzeci și cinci de ani și nu fusesem niciodată liberă. Însă, unul câte unul, vălurile cădeau. Poveștile se deșirau una după alta. Pe unele le sfâșiasem singură, altele se destrămaseră de la sine. Ciclurile se succedau repede, suficient de des ca eu să-mi dau seama de structura lor. Început - intrigă - desfășurare - punct culminant - deznodământ. Personaje
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mai văzut cerul ca scrobeala de rufe si duzii Cațaveiului, plini de păsări și țipăt. Nasul plângea pe umărul lui §i-i strângea mâna rece: - Mă frățioare, nu muri, mă, că ai nuntă azi, nu muri... Și-n loc de văl de mireasă, vecinele au pus la poarta Didinei o treanță neagră, pe care-o bătea vântul primăverii. Până seara au ocolit mahalalele ca să-și piardă urmele de sergenți si, când s-a întunecat bine, au coborât în groapă, la loc
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nimic din ceea ce știm nu rămâne neispășit. Orice paradox, curaj de gând sau indiscreție a spiritului le plătim scump mai curând sau mai târziu. Este de un farmec straniu această pedeapsă care urmează oricărui progres al cunoașterii. Ai sfâșiat un văl ce acoperea inconștiența naturii? Îl vei ispăși într-o tristețe a cărei sursă n-o vei bănui. Și-a scăpat un gând plin de răsturnări și amenințător? Sânt nopți ce nu pot fi umplute decât de evoluțiile căinței. Ai pus
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
compromițătoare din trecut. A cădea în ispită nu e a cădea în viață? Du-ne, Doamne, în ispită și ne mântuiește de cel bun! Rugăciunea de fiecare zi ar trebui să fie o inițiere la Răutate și "Tatăl nostru" să sfâșie vălul ce-o acoperă, pentru ca privind-o în față, familiari pierzaniei, să fim ispitiți de cel Bun. Morala e pierdută de lipsa ei de mister. Să n-ascundă binele nici o taină? Decolorarea pasiunilor, îndulcirea instinctelor și întreaga diluare a sufletului modern
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
subțiate într-un violet tremurător, care ni se oferă moleșitoare și perfecte ca niște grădini ale spiritului... Cine ar avea cuvinte pentru imposibilitatea de a nu ști totul? Și câte clipe numeri în viață de fericire sfâșietoare a cunoștinței? Nici un văl nu mai ascunde nici un lucru. - Dar să ne întoarcem la taine ca să putem respira... De ce amiezele au mai multă obiectivitate decât înserările? De ce amurgul e interior și belșugul de lumină rămâne în afară, în el însuși? ...Orice-i sugestie de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o structură temperamentală, și care nu trebuie neapărat să ducă la transcendență. De ce n-ar exista un extaz al existenței pure, al rădăcinilor imanente ale existenței? Și nu se realizează o astfel de formă extatică în acea adâncire care destramă vălurile superficiale pentru a înlesni accesul sâmburelui interior al lumii? A ajunge la rădăcinile acestei lumi, a realiza beția supremă, încîntarea extatică, experiența originarului și a primordialului este a trăi un sentiment metafizic plecat din extazul elementelor esențiale ale firii. Extazul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nici o pulsație nouă. Nu trebuie să ne mai gândim la trecutul nostru. Că, atâtea secole, Constantinopolul a fost punctul ideal al vieții noastre, mă îngrozesc de tot ceea ce poate imagina o disperare retrospectivă.Cultura bizantină n-a fost decât un văl negru, care ne-a ascuns lumina, un doliu sinistru al mizeriei noastre naționale. Lipsa de spirit politic de mare anvergură este caracteristică acestui "Orient", pe care ura trebuie să-l distrugă în noi cu sistem. Cum o să învățăm de la astfel
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]