3,016 matches
-
a zidit biserica din Basarabia, Căpriana. Domnul a mai făcut un paraclis și la cetatea Hotinului. Cercetările arheologice au descoperit urmele unei biserici, la Șipote, lângă Suceava, fiind considerată o ctitorie a lui Ștefan cel Mare. În Transilvania, la mânăstirea Vadului, întemeiată de Ștefan, domnul a ridicat după tradiție o biserică. În felul acesta numărul ctitoriilor lui Ștefan cel Mare se ridică la 32. Ioan Aurel Pop consideră că la Feleac, pe locul unei biserici de lemn, Ștefan a făcut o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și difuzarea acestui jurnal, devenit cu impact național, și-a construit un trust de presă, apoi o televiziune, numită ”OTV” , în momentul de față închisă din dispoziția C.N.A. ului. Dan Diaconescu, ca toți oltenii descurcăreți, a găsit în București un vad bun pentru afaceri, intrând apoi și în politică, după ce afost câteva zile și locatarul Arestului Poliției Capitalei. Partidul creat de Dan Diaconescu, s-a numit la început Partidul Poporului, apoi și-a schimbat numele după intervenția lui Constantin Cojocaru, invocându
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
arhetipurilor. Este datoria fiecărei generații să producă regenerarea regatului lumesc, bătrânețea părintelui intrat în clasa senex 328 a pasivului fiind metafora pentru epuizarea puterii de rod a lumii. Arhetipuri ale eroizării Ruperea de lume Pentru homo religiosus viața curge între vadurile bine delimitate ale nivelurilor magice de percepție a lumii. Venit în lumea albă și asimilat ei, pruncul crește marcat de feminitatea mamei. Când etapa aceasta se încheie, este nevoie de o rupere brutală de sfera maternă a familiarului, pentru ca flăcăul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
copacului lumii devastat periodic apucă pe un drum mitic, sub protecție solară: „Lua arcul încordat,/ Cel ce-i bun de săgetat,/ Și-o sicreată/ De săgeată./ Toate-n brațe le lua,/ Cărăruia apuca,/ Cărăruia cam sub soare,/ Ca să meargă-n vad la mare” (Dobrogea). Tot pe un drum, ceva mai mic, li se revelau și neofiților din triburile Zuin, Wiradjuri, Kamilaroi, Queensland în Australia datele secrete: între două construcții rituale se află o „potecă de-a lungul căreia bărbații tribuluigazdă (inițierile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nivel superior, al eroilor. Câmpia, ca tărâm al lumii de dincolo, găzduiește bestiile agresoare ale universului. Casa de pe „ceea lume” este o ipostază comună speciilor folclorice. Balada Arian ăl mic I(30) așază casa mare „cu nouă ușcioare” într-un vad de mare, loc ce implică o posibilă trecere către tărâmul în care eroul își găsește nevasta. Strâmtoarea-, poartă între lumi, duce la o așezare mitică, prezentă în basmele românești și în cântecele ritual-ceremoniale: „șiacolo la vale,/ Este-o casă mare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și se oprește să ceară sfatul Cernei („apă neagră”, cu un rol clar de delimitare între sacru și profan): „Sus, pe Cerna-n sus,/ Mulți voinici s-au dus/ Cernei nu i-au spus/ Și toți s-au răpus./ Și vad nu găsea/ Să treacă Cerna,/ El mi se oprea/ Seama ca să-i ia,/ (...) Pe Cerna striga,/ Pe Cerna chema/ S-auză ruga,/ Cerna-l auzea,/ Cerna s-arăta”. Plecarea eroului adaugă forță incursiunii în sens magic. „Roua și ceața” ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
între vânat și erou este directă, iar legătura lor totemică este subliniată de cunoscuta receptivitate a eroului la provocarea animalului: „Ș-acas' să dusară,/ Arcu-și încordară,/ După cerb plecar',/ Tot din deal în deal-u/ Și din vale-n val/ Și din vad în vad./ Pe cerb mi-l zăriră,/ Înapoi se-ntoarsă/ Ionel voinicu/ Ochii-ș ațintiră,/ Pe cerb mi-l zăriră/ Sub un lin mălin/ Aronind, dornind,/ Amiaza făcând” (Berzeni - Vaslui). Gestul drumului frânt și reluat este frecvent întâlnit în colinde, existența unei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și erou este directă, iar legătura lor totemică este subliniată de cunoscuta receptivitate a eroului la provocarea animalului: „Ș-acas' să dusară,/ Arcu-și încordară,/ După cerb plecar',/ Tot din deal în deal-u/ Și din vale-n val/ Și din vad în vad./ Pe cerb mi-l zăriră,/ Înapoi se-ntoarsă/ Ionel voinicu/ Ochii-ș ațintiră,/ Pe cerb mi-l zăriră/ Sub un lin mălin/ Aronind, dornind,/ Amiaza făcând” (Berzeni - Vaslui). Gestul drumului frânt și reluat este frecvent întâlnit în colinde, existența unei interdicții de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vorbesc despre un flăcău care reușește chiar mai mult, să treacă marea fără să se ude și ajunge în centrul lumii figurat de insulă, deci într-un spațiu consacrator: „Intră-n mare ca o floare./ Tot el că iese din vad,/ Ca un verde mândru brad” (Casimcea - Tulcea). Ipostaza de cosmocrator este întărită prin comparația cu Arborele Cosmic, inițierea flăcăului având ca rezultat reiterarea scenariului primordial: ivirea Pomului Creației din Apele Primordiale. Calul îmbină în această colindă funcția sa psihopompă în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
înoată singur, depășind pariul profan lansat la „birt în cale”. Toți ceilalți voinici se îneacă, „El, ficior de țară,/ El marea-mi trecea/ Din genunchi în coate,/ Cum altu nu poate,/ Cu olba-nchinând,/ Din trâmbiți zicând,/ Cu lula fumând,/ De la vad la vad/ Pân’ la Țălingrad” (Ilidia - OravițaBanat). Stilul special de natație îl propulsează pe Pătru în lumea mitului în care am pătruns prin imperfectul indicativ și rămânem prin prelungirea momentului descris cu o enumerație de verbe la gerunziu. Singura apariție
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
depășind pariul profan lansat la „birt în cale”. Toți ceilalți voinici se îneacă, „El, ficior de țară,/ El marea-mi trecea/ Din genunchi în coate,/ Cum altu nu poate,/ Cu olba-nchinând,/ Din trâmbiți zicând,/ Cu lula fumând,/ De la vad la vad/ Pân’ la Țălingrad” (Ilidia - OravițaBanat). Stilul special de natație îl propulsează pe Pătru în lumea mitului în care am pătruns prin imperfectul indicativ și rămânem prin prelungirea momentului descris cu o enumerație de verbe la gerunziu. Singura apariție a prezentului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
La mare dacajungea,/ Pinteni murgului dedea:/ Sărea-n vânt,/ Sărea-n pământ,/ Sărea-n mare/ Ca o floare./ Notă vineri și sâmbătă,/ Duminică păn’ la prânz,/ Iar când bine că-i veni,/ Pe murgul mi-l răpezi/ Și ieși-n vad/ Ca un brad,/ Cu cioltarul/ Nesudat,/ Cu calul neapătat”. Cele trei zile de cufundare în apa fons et origo, după cum îi place lui Mircea Eliade să o numească, au ca rezultat un fecior mândru, asemenea celui dat afară de monștrii înghițitori
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
unui vas de tonaj mic: „- Bour negru, ’noată lin,/ Nu bea apă și bea vin/ Și mergi cu caicul lin/ Și-nțeleje din cuvinte/ Și ține cârma-nainte;/ Și-nțeleje din cuvânt/ Și ține caicu-n vânt,/ Că apele mi-ai tulburat/ Și vadurile mi-ai stricat” (Tudora - Suvorov). Porunca adresată indică și o ofrandă prin închinarea vinului. Puterea „genezico-taurină” (Mircea Eliade) trebuie strunită magic de fata nubilă, fiindcă forțele pluviale sunt distructive, rup vaduri și inundă spațiul ordonat. Tot în colindele tip Leagăn
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ține caicu-n vânt,/ Că apele mi-ai tulburat/ Și vadurile mi-ai stricat” (Tudora - Suvorov). Porunca adresată indică și o ofrandă prin închinarea vinului. Puterea „genezico-taurină” (Mircea Eliade) trebuie strunită magic de fata nubilă, fiindcă forțele pluviale sunt distructive, rup vaduri și inundă spațiul ordonat. Tot în colindele tip Leagăn de mătase IV, 80, ca și în cele de mai sus, bourul se dezvăluie drept sursa potopului ciclic: „Su’ poală de măgureli,/ Olerui, domnule!/ Frumos doarme bou negru./ Bou negru se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o inițiere feminină și nu una a flăcăului, fiind vorba „nu de o vânătoare ritualică, ci o fugărire ritualică”, această decodare părând mai aproape de indiciile textului: „- Ce mă boieri ispitiți?/ C-am vânat o ciută lină,/ Ciuta dede jos de vad;/ D-aia-i murgul asudat,/ Șoimii-s vineți feșteliți,/ Ogari dalbi îs obosiți!/ Strigă fata Giurgiuleancă:/ - Nu-l credeți, voi boieri mari,/ Că are o dragă ibovnică/ Și-i cale de două zile/ El o calcă în două zile/ (...) Vasile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tipuri de existență, al căror ideal comun îl constituie frumusețea rodnică. Un alt glas al identității feminine aparține avimorfului, ca formă a aspirației uraniene, în cântecul de Lioară: „Celuță, celuță,/ Pasăre murguță,/ Ce te jelcuiești/ Zâua pă garduri/ Noaptea pân vaduri?/ - Cum n-oi jelcui,/ Că io am avut/ Un cuibuț în ciung;/ Vântu l-o bătut,/ Ciungu mi l-o rupt;/ Apa l-o udat./ Ciungu l-o mânat./ Și eu am rămas/ Să stau pă câmpie/ Singură-n pustie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
făcut membru de partid, deci, cum m-au făcut, cum ar fi acum, înainte de vacanță, m-au făcut membru de partid și, în august mi-au dat drumu’ să ies în Vest. Am vrut să ies, să mă duc, să vad și eu Vestu’. Eram înnebunit de curiozitate. Și-am primit viză. Nici în visele ălea mai... [râde], nu mi-am imaginat, dar, n-am fost chemat niciodată la securistul fabricii ! La securistul fabricii, cum era, cum auzeam, erau chemați din
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ori în hotarul acestuia, iar domnia le putea relua oricând, răscumpărându-le cu bani sau cu altă compensație. D. Ciurea făcea, în 1970, o clasificare a târgurilor moldovene - „adăpostite”, ca Siret, Baia, Șchei; așezate strategic, ca Suceava, Neamț, Vaslui; „de vad”, ca Șchei, Tutova, Ștefănești, Fălciu, Galați; ori „de popas”, ca Roman, Bacău, Adjud, Piatra, Bârlad, Tg. Frumos, Iași -, în această ultimă categorie incluzând și târgul Huși. Dintr-un document de la 1 septembrie 1435, când fiii lui Alexandru cel Bun, Ilie
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Broșteni (22 noiembrie 1629, 5 septembrie 1630), Hrubeni, Novaci, Lungeni, Lățești. Ștefan al II-lea Tomșa (1621-1623) îi întărește lui Drăgan, mare armaș, prin zapisul întocmit la Iași în 4 august 1622, părțile din satele Lungeni și Lățești și un vad de moară pe Elan. Același voievod confirma dreptul de proprietate, în același an, boierului Ionașco Cehan, asupra Volosenilor, fost sat domnesc din ținutul Fălciu, „ascultător de ocolul Stănilești”, întrucât făcuse „slujbă credincioasă” și-i dăduse domnitorului șase cai și 200
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Vasile Lupu îi reconfirma siliștea Stănileștilor, fostă proprietate domnească „lângă târgul Huși și a avut și sate de ocol”. Siliștea Stănilești îi aducea acestui mare proprietar din zonă venituri consistente, căci Vodă o dăruia „cu bălți de pește și cu vad de moară în Prut..., care acea seliște a fost dreaptă domnească lângă târgul Huși, și a avut și sate de ocol” . După cum arată uricul din 10 martie 1638, domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) „dă și întărește” lui Ionașco Cehan, acum vornic
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cere pace. Petru I a hotărât să-i trimită marelui vizir Baltadgi Mehmed-pașa, în dar (!) (de fapt, mită) 200.000 de ducați, în afara sumelor pentru ofițerii superiorii. După negocieri, la 12 iulie 1711, s-a încheiat Tratatul de pace de la Vadul Hușilor. Țarul a comunicat Europei că a încheiat o „pace solidă, trainică și veșnică cu Poarta”. Prevederile tratatului erau următoarele: Rusia ceda Porții Cetatea Azov și dărâma alte cetăți, își retrăgea trupele din Polonia, urmând să asigure cazacilor și polonilor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
un târg numit Podoleni (Padwellia)”. În 1597 a trecut spre Constantinopol, învățatul olandez Georgius Dousa. S-a întors iarna împreună cu solul polon Stanislaus Golski, oprindu-se din nou la Huși (circa 2-3 zile). El remarca faptul că la Huși era vadul spre Bugeac (probabil vadul Albița), unde exista un pod mobil. Despre Moldova și locuitorii săi, ne informează Bernardino Quirini, călugăr franciscan, episcop catolic de Argeș, în provinciile Moldova și Valahia în 1599. Aflat în misiune în Moldova, călugărul considera această
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Padwellia)”. În 1597 a trecut spre Constantinopol, învățatul olandez Georgius Dousa. S-a întors iarna împreună cu solul polon Stanislaus Golski, oprindu-se din nou la Huși (circa 2-3 zile). El remarca faptul că la Huși era vadul spre Bugeac (probabil vadul Albița), unde exista un pod mobil. Despre Moldova și locuitorii săi, ne informează Bernardino Quirini, călugăr franciscan, episcop catolic de Argeș, în provinciile Moldova și Valahia în 1599. Aflat în misiune în Moldova, călugărul considera această provincie „foarte mare, îmbelșugată
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Ananasul de argint! în perioada războiului de independență împotriva Spaniei și a ocupației americane ulterioare și-a schimbat numele în "Floridita", devenindu-i proprietar Constantino Ribalaigua, un catalan stabilit în Cuba. Localul, o construcție neoclasică, oglinzi mari și coloane, avea vad bun, iar despre patron, alintat de clienți "Constante", se spune că ar fi inventat 150 de cocktailuri, cel mai faimos fiind fără îndoială "Daiquiriul"! Prestigioasa revistă "Esquire" în ediția sa din decembrie 1953, situa Floridita alături de cele 7 cele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
bune de la ai noștri. Toate îngrijorările de atunci se schimbaseră în speranțe, revoluția rusă ne reda Basarabia, atitudinea polonezilor, cehilor și slovacilor ne promitea dez membrarea Austriei, turbarea ungurilor ne-o confirma. Credeam în constituirea Ucrainei independente, prin urmare un vad puternic spre Rusia. Ne închipuiam alipirea Austriei cu Ger mania și pacea Europei pe baze normale și liniștitoare, dar toate acestea cu condiția ca Germania să fie învinsă categoric și redusă [la] a primi aceste condițiuni. Deci trebuia încă multă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]