6,856 matches
-
fost lucrător la „judiciar” și ofițer criminalist la câteva unități teritoriale de Poliție, reprezentantul IGPR era nemulțumit de felul în care au demarat primele investigații ce au furnizat atât de puține date. Reușise să pună cap la cap câteva informații vagi și dăduse în urmărire, printre altele, chiar în noaptea ce se consumase, autoturismul „Wolkswagen” de culoare albastră pe care un pensionar îl văzuse parcat câteva seri în apropierea blocului în care domicilia familia fetiței. Ordinul era foarte precis: identificarea autoturismului
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
cật vom vinde ură, iar, pentru o iubire nouă, cật vom da? grădină noastră, mare, cật rod de bucurie și durere-o mai avea? pe hornul << mănăstirii >>, cật fum mai curge în amurg? iar trebile rămase le-om trece-n vagul testament? le-om incrusta, pe glie, cu litere de-o șchioapa? o, Doamne, necuvậntul, să nu-l așezi în groapă, să ardă că o torța, în mitul vieții mele, remanent. Citește mai mult ELOGIU << CĂRȚII VIEȚII >>...și, totuși, << cartea vieții
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
cật vom vinde ură, iar, pentru o iubire nouă, cật vom da?grădină noastră, mare, cật rod de bucurie și durere-o mai avea?pe hornul << mănăstirii >>, cật fum mai curge în amurg?iar trebile rămase le-om trece-n vagul testament?le-om incrusta, pe glie, cu litere de-o șchioapa?o, Doamne, necuvậntul, să nu-l așezi în groapă,să ardă că o torța, în mitul vieții mele, remanent.... XIII. ELOGIU BĂLȚILOR, de Ion Mârzac, publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
De după colțuri să-ți apară-n față - Bolborosește Pitio ceva , Să vină muritorii cu ofrande Bătând din aripi stoluri goelande Și-n zori augurii se vor arăta Nici un răspuns. Doar o șopârlă Dormind pe lespezi se trezește brusc; Un murmur vag cu iz etrusc Rostogolește-se-ntr-o gârlă Timpul parcă s-a oprit în loc Un turist ia câteva imagini Și lasă-n urmă câte sunt paragini Autobuzul cu turiși ad-hoc. Referință Bibliografică: Bolborosește Pitio ceva! / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
BOLBOROSEŞTE PITIO CEVA! de ION UNTARU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356708_a_358037]
-
consideră că răsplată pentru comportamentul individual avea loc în timpul vieții, divinitățile oferind celor buni daruri sub formă de putere, prosperitate, urmași numeroși, viața îndelungată, iar cei răi erau pedepsiți prin calamități naturale, iar în ce privește viața de după moarte, concepția era destul de vagă, sub forma unui spirit semi-material care însoțea trupul neînsuflețit în abis. La egipteni se întâlnește o înaltă dezvoltare eshatologica, apărând idea de „judecată de apoi”, în care Ka-spiritul despărțit de trup continuă să trăiască, fiind supus judecății, iar dacă inima
METAFIZICA (5) – „ESHATOLOGIA” 70X90 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355026_a_356355]
-
mai absolvit-o. Destin său e calchiat parcă după istoria frapant de asemănătoare a temutului său concetățean „Carlos”, care ulterior s-a retras într-o țară musulmană prietenă. Despre Amadeo nu s-a mai știut nimic clar. Tranpirau doar zvonuri vagi, precum că ar trăi pe undeva prin Elveția. Dar va rămâne neuitat, împreună cu seratele noastre studențești pline de inspirație și de har. Pentru că revoluțiile sunt de două feluri: cele din stradă și cele din noi. Primele își atenuează impactul odată cu
AMADEO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355099_a_356428]
-
Toate Articolele Autorului PE STRĂ ZILE PAVATE CU FRUNZE USCATE Pe străzile pavate cu frunze uscate Vin îngerii și ne cîntă noapte de noapte S i florile cad de niciunde suave Cînd se coc în adîncuri schelete de nave Obstacole vagi se înșiră-n amiază Cînd luna e pură și ne luminează S i trecem prin zile și nopți că eroii Strivi ți de amploarea fecunda a ploii Iar pas area zboară că un fulg de zăpadă C înd îngerii vin
PE STRAZILE PAVATE CU FRUNZE de CRISTINA LILA în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355182_a_356511]
-
acasă de la scoala, mi-a zis că, în viitor, o să mor, pentru că sînt bătrîn... și a început să plîngă! Nu o să uit niciodată deznădejdea durereroasa din plînsul ei amar. VIAȚA MERGE ÎNAINTE Viața merge înainte Dinainte de-a fi viața Vag incremenita-n ritmul Prăbușit și el în ceață Și ce ruguri ard în zare Cu sclipiri de dimineață Semn că viața este, încă, Răstignita fiind în viață Și, cuprinsă în ea însăși Viața e o sărbătoare - Floarea-si cerne în
INTR-O ZI CU SOARE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355555_a_356884]
-
adevărate! ȘI ÎNCĂ CEVA PESTE FIRE Și încă ceva peste fire, Reverberînd duios în amintire. DAR AȘTEPTAREA CE-I ? Tot așteptăm, dar așteptarea ce-i ? Un zumzet de de albine asasine, Un sens obscur uitat într-un știubei Cu semne vagi, imbolduri infantile. Și adevărul ce-i, daca nu are Un sens în sensul unei rugăciuni- Și care a crescut dintr-o eroare, Psalmodiata-n franjuri de minciuni. Dar adevărul, iată, a strigat Că e deasupra, pește, indesine - Un adevăr real
SINTEZE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355608_a_356937]
-
gînd, Momindu-ne cu clipe de voluptăți mereu Poem BAROC UNU Bucặți imense dintr-un zid de flori, Cu milặ dặrîmate de zorii unei zile De care-mi aminteam că de culori Aduse-n noaptea crudặ de cặmile Pe acele vagi cặrặri sau iluzorii Drumuri care cặdeau pe-un colț de cer Scrîșnind în ritmul tandru al culorii Care destramặ visul în voaluri de mister Nebun de-ar fi Olimpul, i-ar lepặda pe zei? Nicînd înfiorarea acelor jocuri pure Nu
PE MINE NU M-A IUBIT NICI O FEMEIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355671_a_357000]
-
clipă desantata. Și mi-am pus gîndurile toate într-o urna princiara, Buburuze de zăpadă am cules - cu iz de vară, Și am învățat să scutur de omizi livadă tristă, Universul nu-i mai mare decît este o batistă. Timpul vag se răsucește încercînd să se ascundă În cosita unei fete, sub agrafe sau sub funda, Spațiul dintre două mere este însă infinit - Mi-au rămas numai dorința și-amintirea c-am iubit. AZI NOAPTE ÎN FEREASTRĂ AU ÎNFLORIT SALCÎMII Azi
ARS POETICA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355718_a_357047]
-
o privi lung. Abia dezmeticită din plăceri, aceasta avea o frumusețe aparte. Descendența țigănească se citea clar pe chipul ei; avea ochii mari, o gură bine conturată și un ten curat, închis... Pielea ei smeadă emana în asemenea momente un vag miros de piper, de mirodenii, ceva ca ambra. Lăcrămioara avea un păr aspru ca sârma, tuns scurt, cu o textură aproape africană. Amănunte pe care autorul nu le uită: ...pe chipul Lăcrămioarei mai dăinuiau încă vechile trăsături ale războinicilor Rajput
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
fie Vesminte parfumate cu efemera greață Ce-mi curge în conștiința și-n veșnicii m-agață Eu vreau să mai am aer doar pentru o secundă Ca să-i pot face vieții în infinit o funda În semn de renunțare de la vagă speranța Cînd viața mea atîrnă în ceruri că o zdreanța Și-apoi, de ce m-aș teme ? Nimic nu-mi poate rupe Secundă următoare fecundă-n timp ce geme Și-n trupul meu pe cruce, perversa, ea irupe POEM BAROC UNU
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
-n trupul meu pe cruce, perversa, ea irupe POEM BAROC UNU Bucặți imense dintr-un zid de flori, Cu milặ dặrîmate de zorii unei zile De care-mi aminteam că de culori Aduse-n noaptea crudặ de cặmile Pe acele vagi cặrặri sau iluzorii Drumuri care cặdeau pe-un colț de cer Scrîșnind în ritmul tandru al culorii Care destramặ visul în voaluri de mister Nebun de-ar fi Olimpul, i-ar lepặda pe zei? Nicînd înfiorarea acelor jocuri pure Nu
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
le lasă să se destăinuie câteodată mizerabil, în fața cititorului, prea mult realism pentru durerile multora înăbușite în paginile unei cărți: Eminenții noștri bărbați, cu studii în țările ce aveau în stare de cristal matur configurațiile spirituale care la noi erau vagi ori inexistente, au creat și pentru uzul românesc metafizicile de întemeiere care să ne facă sincroni. Scriitorii supermoderni, sau dacă ar fi să-i definim printr-un curent literar superrealiști, dislocă trăirea de faptul în sine al normalității reflectând distanța
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
urecheatu' de Chiriac. Mai nainte tușea Mitu, cred. Mă, băieți! Ne auziți? Unde sunteți?” Nu se mai auzea nici dracu'. Am mai stat câteva clipe, când prin ceața de praf a-nceput să se zărească o pânză de lumină, da' vag. Se vedea tot mai bine, venea spre noi. „Ei sunt” zice nea Titi. Ei erau, veneau cu măști de gaze pe față. Ne-a întins urecheatu' de Chiriac și nouă câte-o pereche. Urecheatu' avea niște pete pe cap, din
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
lamentabil? După moartea lui tragică, mi-am răspuns la toate aceste întrebări. El s-a identificat cu eroii săi, părăsind scena vieții ca și ei, expus derizoriului. El a văzut ca nimeni altul dincolo de obiecte, stările confuze, ambiguitatea sufletească, crepusculul, vagul, preluate prin filiera simboliștilor. De la el am învățat că dragostea nu-i eternă, biologicul din noi o destramă, că viața este cel mai mare mister al creațiunii pe pământ, ea nu e frumoasă, dar trebuie s-o facem să fie
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” I de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356209_a_357538]
-
214 din 02 august 2011 Toate Articolele Autorului 2.Copilăria Eu în primii ani de viața mă pândea moartea printr-o boală cruntă iar dacă nu erau bunicii mei să mă ducă la Sighet în spital eram doar o amintire vagă. Câteva din cele ce mi s-au întipărit din anii copilăriei mele și pe care le țin minte, cum ar fi joaca prin spatele batozei care avea un tambur plin de cuie pătrate și groase, deasupra niște site la care
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE II de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370818_a_372147]
-
Fotonul-corpuscul și undă), din Obsesie în Comori(le) (ne)risipite ale unui Dao. Venită dintr-o Prezicere cuantică, adesea îmbrăcată în Armura de război, Femeia, Manifestând măreția, rămâne o tăcută Poezie sufită. Deși Nicio floare nu are petale din bani, Vagul semn de carte al sufletului este o Ofrandă adusă vieții, care are... Oricum, gustul tău. Veritabil Combustibil nuclear, LUNA dintr-O noapte da, o noapte ba, FEMINITATEA este - prin poezia Ancăi Bucur - Doar IUBIRE, METAFIZICĂ ȘI RECUNOȘTINȚĂ. Un premiu special
APRILIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370765_a_372094]
-
Daniela și Așchiuța”, „Răzbunătorii”, ,,Sfanțul”, „Baronul”, „Linia maritimă Onedin”, Teatru TV și pe Toma Caragiu și Alexandru Giugaru sau chiar pe Birlic ... „ Sînt dulce-amare aceste amintiri învăluite în candoarea frazei în care înfloresc cuvitele ce desenează amintiri precise, si nu vagi, lunecoase. Citez copios, pentru ca aceste amintiri încep să structureze un român în cele din urmă, un român în care personajul principal alunecă pe fluxul amintirilor, pentru a structura „avatarurile” generației noastre. „Noi am invatat poezii în românește la grădiniță, nu
NOI, CEI CARE „NU ŞTIM NIMIC” de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370843_a_372172]
-
cerul... o scînteie înflorita În tîmpla mea, pe tine te iubește! Secundă are gust de agurida, Si ca un vis în suletul meu crește... Și sufletul, el ce-ar putea fi oare? O tresărire de acorduri fine A unor amintiri vagi, trecătoare, Scîncind în trestii reci și vagi suspine! Sîntem eterni?! Și floarea mai tresare, Sub un sărut mai delicat că boarea... De ce ar fi iubirea trecătoare, Cînd amintirea florii mă mai doare? & VERSURI ISTERICE marți, 2 august 2011 1 Eu
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
pe tine te iubește! Secundă are gust de agurida, Si ca un vis în suletul meu crește... Și sufletul, el ce-ar putea fi oare? O tresărire de acorduri fine A unor amintiri vagi, trecătoare, Scîncind în trestii reci și vagi suspine! Sîntem eterni?! Și floarea mai tresare, Sub un sărut mai delicat că boarea... De ce ar fi iubirea trecătoare, Cînd amintirea florii mă mai doare? & VERSURI ISTERICE marți, 2 august 2011 1 Eu te iubesc și azi, Semiramida Că focul
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
Mărțina Herseni și-a vândut partea de pământ pe care moștenit la Glodoasa, într-un sat cu contigente după contigente de țânci fără noroc și podgorii cu vinuri medaliate, interbelic, la Expoziția de la Paris. De Glodoasa o leagă încă amintiri vagi că fotografiile vechi și uitate într-un scrin cu secrete de familie. Acolo, la moșia bunicilor, a fost fericită. Eliza, mama ei, era frumoasă că o păpușă și ușor infantilă. Era mult, tare mult de atunci, nici nu mai știe
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
nr. 1019 din 15 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului 2.Copilăria In primii ani de viața mă pândea moartea printr-o boală cruntă iar dacă nu erau bunicii mei să mă ducă la Sighet în spital eram doar o amintire vagă. Câteva din cele ce mi s-au întipărit din anii copilăriei mele și pe care le țin minte, cum ar fi joaca prin spatele batozei care avea un tambur plin de cuie pătrate și groase, deasupra niște site la care
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE.11 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370978_a_372307]
-
vârstă, bine făcut, rotund la față, fără plete, îmbrăcat ca toți oamenii (...) El ține în brațe un ghiozdan ros pe la margini: degetele de la mâna dreaptă îi sunt pline de cerneală violetă, ochii lui mici, înfundați, cu gene rari, au privirea vagă și ostenită a omului distras, dus pe gânduri.” „Mâncam adesea la același birt, povestește Vlahuță, și multe seri ni le petreceam împreună „vorbind rău de lume” și fumându-ne dejunul și prânzul de-a doua zi. El era pe-atunci
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]