2,042 matches
-
secolului al XVIII-lea, cu cortegiul ei de scăderi de prețuri, de venituri și salarii, cu crizele ei cerealiere periodice (1693-1694, 1708-1709) și bruștele urcări ale prețului cerealelor. O mizerie profundă se instalează în toată țara, astfel încît cerșetorii și vagabonzii reprezintă, după Vauban, o zecime din populația din 1698. Izbucnesc răscoale de scurtă durată, dar violente și numeroase. În sfîrșit, regele, devenit evlavios și interesat mai mult decît oricînd de problemele religioase, întîmpină și în acest domeniu nenumărate dificultăți. Chiar dacă
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
portul tradițional. “Breasla jidovilor“ devenea “națiune evreiască”, în conformitate cu statutul specific de populație străină. Breasla nu se mai bucura de autonomia fiscală și juridică. Concomitent era desființată instituția hahambașiei. La aceste prevederi restrictive se adăugau și cele care-i vizau pe ”vagabonzii” evrei , amenințați de spectrul expulzării. Revoluția de la 1848 a creat un context favorabil emancipării evreilor. Primele măsuri în acest sens au fost luate la Iași, începând chiar din 1847 de către autoritățile moldovene, cu larga colaborare a unor tineri evrei. Era
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
galben. Doctorul G. zicea că aici este singurul loc din lume unde acesta crește în stare naturală, neimportat, necultivat. Mai adăugase că bagajul de informații cu care este necesar să pleci la drum ar constitui acea "cultură turistică" indispensabilă oricărui vagabond civilizat. Îmi era rușine de "incultura" mea turistică, dar, în același timp, îmi spuneam că măceșul mi s-ar fi părut la fel de galben, fie că aș fi știut, fie că n-aș fi aflat dinainte, că aici este singurul loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Vă pot spune că, la ora aceea, aveam să rătăcesc pe undeva, departe, printre canalele strîmte dinspre Stazione Maritima fără să regăsesc nicicum drumul spre San Gregorio unde, printr-o binevoitoare întîmplare, Doamna Peggy ar fi acceptat să primească un vagabond prăfuit în palatul ei. Pentru moment, mă aflu la picioarele Păsării, cînd cocoșatul mă întreabă dacă am vizitat subsolul clădirii. " Acolo expune un prieten de-al meu. În noiembrie, îmi vine și mie rîndul. Nu știi? Doamna Guggenheim este atît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
întrebam, în sfîrșit la ora unu și cinci minute am ajuns la San Pietro in Vincoli. Biserica era închisă între orele unu și două la prînz. Nu avea importanță, timpul era al meu, asfaltul italian cunoștea fundul pantalonilor meu de vagabond. M-am așezat pe caldarîm cu fața în soare, cred că am și ațipit cîteva minute... În fața bisericii era o tarabă cu amintiri Moise din ghips, Moise din lemn, Moise din material plastic, Moise în ilustrate de 6/9, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
la Napoli, senzațiile olfactive sunt deosebit de variate și deloc discrete. În plus, valurile de hippies au obișnuit lumea occidentală cu toată gama de mirosuri posibile și imaginabile. Și apoi, oricum, totul era minunat, nimic nu-mi putea tulbura fericirea de vagabond. Insula Capri, pentru mine, nu fusese azurie, așa cum mi s-a tot povestit, dar sub valurile stranii ale furtunii era violetă. Doamne! Cît de violetă era! Mama avea o rochie de culoarea asta, pe vremea copilăriei mele. Peste Napoli se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
cunoștințelor, iar înlăturarea unui asemenea neajuns i-ar stimula pe oameni să muncească mai ordonat și mult mai eficient (la începuturile carierei sale a înființat o fermă la care s-a preocupat de educarea unui grup de copii săraci, chiar vagabonzi, pe care i-a învățat să muncească ordonat, pentru ca mai târziu să se descurce mai ușor în viață). Marele pedagog s-a născut la Zürich, iar prin întreaga sa activitate didactică și teoretică a crezut în binele și fericirea umanității
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
lumea reală. Deși neimplicat în vreun fel în sfârșitul tânărului adept înjunghiat cu cuțitul său, filosoful cu oroare de violență se vede acuzat de omor, fapt explicabil din perspectiva autorităților înclinate să creadă că un om în afara legii, falsificator, exilat, vagabond, stricător al ordinii [...] este, teoretic, capabil și de crimă (p. 141). Asemenea lui Socrate, el nu are de gând să fugă din închisoare, și se teme să nu devină un fel de sclav când arhontele Aristodem îi propune să-l
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să-ți spun eu ce i s-a putut întâmpla? Dacă nu te deranjează să răcnești așa?... I-a spart nasul vreunul dintre bosiacii ăia pe care nu încetați să-i răsfățați! Dar de data asta, o să-mi dea numele vagabondului, altfel îl înfund în pușcărie. Înțeles?" Vameșul veni să se alăture grupului de la tejghea. Era și mai pornit decât comisarul: "Sunt toți niște bolșevici ticăloșii ăștia, astfel au atacat Școala!" Exact, confirmă comisarul, sfidează Statul român care îi clocește la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
personaj în cheie biografică, istorică, etică sau filosofico-transcedentală. Viktor Șklovski, în monografia dedicată marelui scriitor, consideră această operă ca fiind un fel de jurnal al lui Tolstoi.. Michel Evdokimov, în capitolul rezervat acestei nuvele din lucrarea sa „Pelerini ruși și vagabonzi mistici”, o descrie ca pe un glas ce vorbește despre tulburările interioare ale autorului. Pe lângă aceste lecturi posibile, o parcurgere atentă a textului ne mai oferă una, prin chiar sugestia autorului: lectura patristică. La începutul capitolului al treilea din nuvelă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
iar realizatorii care riscă să facă thrilleruri în stil francez, ca Jacques Becker în 1954 cu "Nu vă atingeți de mălai ("bani" în argou)" au mare grijă să nu-și dezrădăcineze publicul: decorul, limbajul, aspectul personajelor rămîn cele din Parisul "vagabonzilor". Astfel, după război, cinematografele naționale renasc, fiecare avînd propria sa identitate, stilul său, temele sale de predilecție, puțin tributare modelului american. Acest lucru este de la sine înțeles pentru cinematograful sovietic, supus constrîngerii jdanoviste si imperativelor propagandei, ceea ce nu-l împiedică
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
cum susține cineva) nu ar mai fi de ordin estetic! Negreșit poezia își asumă și "restituirea vieții" prin însăși viața pe care o redă. Ar fi greșit să înțelegem că pentru asta poezia se rupe de estetic. Până și poeții vagabonzi (dar sublimi) Villon și Rimbaud, chiar dacă au scos diamantul poetic din viața trăită la limitele ei existențiale, au mizat că versurile lor trebuie să îmbrace forme artistice. Inevitabil, liricul se află mereu sub cupola criteriilor estetice. Altfel... 50 Marile puteri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
tendința de a aprecia rezistența ca atare, fără a face vreo distincție între tipurile și formele de rezistență (există o problemă asemănătoare în aprecierea nediscriminată a plăcerii publicului în anumite studii de receptare). Astfel, rezistența la autoritatea socială manifestată de vagabonzii din centrul mai sus-menționat la vizionarea filmului Die Hard ar putea contribui la stimularea unui comportament masculin brutal și ar încuraja folosirea manifestărilor de violență fizică pentru rezolvarea problemelor sociale. Așa cum au arătat Sartre, Fanon, Marcuse și alții, violența poate
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
rezistență, ci doar o replică foarte convențională a plăcerii produse de eliminarea violentă a celor care apar ca "răi". Publicul este astfel educat să-și afle plăcerea în vizionarea unor scene în care "cei răi" sînt eliminați prin violență, iar vagabonzii menționați de Fiske nu fac decît să reacționeze la codurile și convențiile divertismentului hollywoodian. Fără îndoială, la ei reacția de plăcere apare la acțiunile violente ale celor catalogați în film ca "cei răi" împotriva "celor buni" sau a victimelor inocente
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
putut fi apoi articulate în diverse moduri. În ultimii ani, se poate vorbi de tendința de a cerceta efectele culturii media prin studii etnografice asupra publicului, ce iau în considerare fie comportamentul fanilor, fie modalitățile prin care publicul de exemplu, vagabonzii citați de Fiske, ce urmăreau filmul Die Hard folosesc produsele culturii media. Asemenea studii oferă adesea o viziune utilă, deși limitată, asupra efectelor culturii media, dar sînt de părere că există și alte modalități de a studia acest aspect. Receptarea
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
obicei, prefer compania lui Eugen Suciu, care e incomod, însă nu e oportunist. Mă văd și cu ceilalți, stau cu ei. Trăncănim, dar puțini dintre ei sînt cu adevărat de caracter. Știu însă că toți sînt nenorociți de realități. Înger vagabond, pînă cînd?! Am fost și-n Deltă, la Sulina! Rămîn un nostalgic și e bine că rămîn așa. Acum nu mai am concediu. Dacă de la 1 septembrie nu voi fi mutat la P. Neamț, am de gînd să protestez așteptînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Fuga în alt idiom, ca terapie! Ca să nu mai aud, ca să absentez. Nu am nici o șansă de bine dacă nu mă izolez, dacă nu-mi liniștesc creierul. Dar mi-e foarte greu, să știi! Am un temperament de ghilotinat, de vagabond irecuperabil. Am să crăp cu nostalgia Parisului livresc. Orice mondenitate de acolo mi se pare mai respirabilă. Și apoi, eu am fost întotdeauna sedus de lumea proustiană. Unde mai pui natura mea nostalgică, picturală, "rusească" (dar dinspre Crimeea, dinspre Odessa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
dreaptă a jupânului Urs, Solomon?“ Întrebase el. Da, el era acasă. Tocmai ce primise la el un cerșetor cu care nimeni nu-și putea Închipui ce ar fi avut de Împărțit... În ultimele zile sosiseră mereu pârliți de teapa lui, vagabonzi care cereau cu tot dinadinsul să fie primiți... — Deh, când Îmbătrânești, te gândeși mai des la suflet, la Judecata de Apoi... Înainte de moarte trebuie să faci fapte bune, pomeni, ca să ai ce arăta În fața Judecătorului. Fiindcă de asemenea lucruri vei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai Înclină o dată În fața oaspeților. Josua zâmbi: — Prietene Solomon, nu ne spune că n-ai prins de veste tot ce s-a Întâmplat. Pesemne că unele lucruri vi s-au spus. Toți acești cerșetori care trec pe aici, toți acești vagabonzi care rătăcesc pretutindeni și știu tot ce se petrece sub soare nu vă povestesc nimic? Solomon răspunse: — Nu vi se poate ascunde nimic, domnii mei! Nu mi-aș dori niciodată să am potrivnici ca domniile voastre... Giancarlo Întrerupse complimentele care pentru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
începe de-atunci să părăsească România, luând odată cu ei din culoarea și spiritul unei epoci care este pe cale să se prăbușească. Orașul muzicii și al vieții devine peste noapte un oraș întunecat, clocotind de ură și dispreț. „500.000 de vagabonzi“, spunea Goga, „pe care nu-i putem considera cetățeni români“. „Este urgent să ne măturăm curtea, căci este inutil să tolerăm la noi toate aceste gunoaie“, puncta ministrul său de Externe, Istrate Micescu. Alături de ei, voci puternice intelectuale ale vremii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Zona Chitila, Triaj și alte periferii fuseseră mutilate. Tramvaiele, câte mai supraviețuiseră, purtau câțiva călători zgribuliți pe cele câteva rute funcționale, unde șinele nu săriseră de la bombe și unde nu se formaseră cratere pe străzi. Câte o haită de câini vagabonzi apărea de te miri unde, în gură cu câteva oase umane, care mai aveau lipite de ele câțiva mușchi și câteva vene. Depresia din jur te înfiora. Șobolanii rodeau pisicile rămase fără stăpâni, nu invers. Mirosuri puternice de putrefacție și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nuanțeze ideile. Semne și ale singurătății sale, care, ca la orice individ profund neliniștit și profet În fibra sa - neliniștit nu de soarta sa, ci de cea a speciei sale! -, era dublă: cea a persoanei sale fizice, călător și veșnic vagabond, refuzat de editori, criticat aspru de foștii săi colegi universitari, dar și singur, cu adevărat singur, În cupola ideilor sale, mai bine zis a sistemului său! Deși mulți comentatori i-l refuză, acest „sistem”, În sensul În care l-au
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În vremea lui Mircea Ciobanul, pe la mijlocul secolului al XVI-lea, mărită și Înfrumusețată de alți domnitori, mai cu seamă de Constantin Brâncoveanu. Apoi, pe parcursul secolului al XVIII-lea, palatul s-a deteriorat și a căzut În ruină, ajungând adăpost pentru vagabonzii orașului. Alexandru Ipsilanti și-a Înălțat În 1775-1776 un nou palat, de data aceasta deasupra Dâmboviței, ceva mai sus de Mânăstirea Mihai Vodă. Dar noua reședință a rezistat și mai puțin. A fost abandonată după ce a ars În câteva rânduri
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Unii Îi hrănesc, ajutându-i astfel să supraviețuiască, alții Îi alungă, și așteaptă ziua când speră că vor fi exterminați. Pe lângă fiecare bloc din București se instalase un număr variabil de membri ai acestei comunități paralele. Li se spune „câini vagabonzi“, iar În ultima vreme, În tentativa de a-i integra, li s-a aplicat și sintagma de „câini comunitari“. Marea lor problemă este să găsească ceva de mâncare și, din fericire, sunt destui oameni care le dau câte ceva. Unii sunt
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Încercat să reziste și s-au iscat lupte de stradă. Victoria — previzibilă — a fost a primarului, care a avut de partea lui atât legea, cât și forța. Majoritatea „buticurilor“ instalate pe trotuare au dispărut. A urmat curățirea orașului de „câinii vagabonzi“. Nici câinii nu aveau legea de partea lor și nici forța. Iubitorii de animale au Încercat să se opună. Până și Brigitte Bardot a venit la București pentru a pleda În favoarea câinilor; a fost primită cum se cuvine unei celebrități
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]