KorAP: Find »[drukola/base=valiză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...66 67 68 ...130 >

3,233 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

bucățică de hârtie scrisă cu creionul. Mi-e teamă că până la Penzance trebuie să schimbi de șase ori. Și te costă o sută douăzeci de lire. Mai trebuie să aștepți ceva până vine trenul, adaugă. Peronul doi. — Mersi. Îmi ridic valiza și mă îndrept spre pasarelă. Îl aud pe Dominic grăbindu-se după mine cu cameramanul. — Se pare că Samantha a luat-o complet razna, spune Dominic gâfâind în microfon. Tensiunea situației a dat-o complet peste cap. Cine știe ce altă mișcare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ai plecat în Cornwall, zic în cele din urmă. Ca să cumperi sera. — M-am răzgândit. Și el pare la fel de șocat. M-am gândit că n-ar fi rău să-i fac o vizită... unui prieten din Londra. Se uită la valiza mea. Unde te duceai ? Îmi dreg glasul. — Păi, mă gândisem să mă duc în... Cornwall. — Cornwall ? Se uită lung la mine. — Îhâm. Îi arăt bilețelul cu trenurile, și-mi vine un chef nebun să râd cu poftă de ridicolul întregii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

am cam nouă ani, sînt pe genunchii lui și mănînc o Înghețată. Părem extrem de fericiți Împreună. Doar noi trei. Înainte să intre Kerry În viața noastră. Îmi amintesc, parcă ar fi azi, ziua În care a venit la noi. O valiză roșie În hol, un glas nou În bucătărie și un miros de parfum necunoscut În aer. Am intrat și am dat cu ochii de ea, o străină, care bea un ceai. Avea pe ea uniforma de școală, dar mie mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
picior, pe care tocmai și-o dă cu ojă roz bebe. În maxim șase luni, te vedeam cu o piatră adevărată pe deget. — Parcă ziceai că, atunci cînd am acceptat să mă mut cu el, mi-am dat foc la valiză, răspund supărată. — Ei, În cazul lui Connor cred că nu aveai nici cel mai mic motiv de Îngrijorare. Clatină din cap. Ești nebună. — Tu zici la fel, că sînt nebună ? spun, Întorcîndu-mă către Lissy, care stă pe fotoliul balansoar cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
poți. — E OK, spune ofuscată. Am vorbit deja cu el. M-a obligat Lissy. Așa că o să lase baltă subiectul, definitiv. — De unde ești așa de sigură ? — Nu vrea s-o calce pe mami pe coadă și să-și dea foc la valiză. Are o Înțelegere mult prea profitabilă pentru ambele părți cu ea. Îi arunc lui Lissy o privire care Înseamnă „crezi că putem avea Încredere În ea ?“, iar Lissy ridică din umeri. — Jemima, să nu zici că nu te-am avertizat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

În cercurile financiare, Chick? - Capital de amortizare? Am o vagă idee. În zilele de Înainte de a fi dat bogăția peste el, nimeni nu și‑a pus Întrebări În legătură cu nevoia lui Ravelstein de a purta costume Armani sau de a folosi valize Vuitton, de a fuma trabucuri havaneze imposibil de obținut În Statele Unite, de a se Înconjura de accesorii Dunhill, stilouri de aur masiv Mont Blanc sau cristaluri Baccarat ori Lalique din care să servească sau să fie servit cu vin. Ravelstein

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Rosamund, speriată, era bucuroasă să plece. Fața ei pal‑smeadă se Întorsese spre Boston, cu miile lui de doctori. Ea receptase mesajul: a rămâne pe insulă Însemna moarte curată. M‑a Întrebat: - Ce cărți și hârtii vrei să bag În valize? Răspunsul era ușor. - Să ne descotorosim de volumele grele. Și mai ales de Culegerea de poeme a lui Browning. Mă răzvrătisem Împotriva lui Browning. Acum Îl puneam pe același plan cu bucătăria franceză a vecinilor mei. Dar n‑aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
al doilea scaun cu rotile care mă aștepta. Bagajele erau Îngrămădite În jurul picioarelor sau pe genunchii mei. Dar la inspecția pașapoartelor a trebuit să mă ridic În picioare. Partea cea mai cumplită a fost vama. Rosamund a trebuit să care valizele grele și sacii de Îmbrăcăminte de la carusel până la masa vameșului - să le deschidă, să răspundă la Întrebări, pe urmă să le Închidă din nou și să le dea jos pentru a fi Încărcate În avionul de Statele Unite. Și nu avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
ne ducem acasă. Odată culcat În patul meu o să mă simt mai bine. Firește, nu mă vedeam cum arăt. Nu știam ce febră mare aveam - nu urmăream decât să demonstrez că eram perfect sănătos. Rosamund a cedat și a Îndesat valizele și cutiile noastre În portbagajul unui taxi. Când am ajuns la destinație, după ce‑am plătit cursa era, desigur, cu neputință să car bagajele sus, iar șoferul, mirosind dificultăți, și‑a băgat banii În buzunar și a șters‑o. Necazul era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
oamenii se distrează, joacă golf. Rosamund se menținea Într‑o formă bună. Urma cursuri yoga, medita. Reușea să‑și atingă tâmpla cu degetele de la picior. Dar acum se extenuase tot cărând bagaje de la Saint Martin Încoace. Reușise, nu știu cum, să urce valizele pe scări, până la etajul trei. N‑ai fi crezut niciodată că o să fie În stare s‑o facă. Dar mi‑a explicat că a fost mai ușor să care bagajele decât să intre În legătură cu spitalul. La nici unul dintre apelurile ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

lui. BRUNO: Și totuși a cam întârziat. Să nu ne facă vreo festă.. GRUBI: Nu se poate. Nu ne face ea... (Apar MAMA și RECRUTUL.) MAMA (Plângând.): Să nu uiți să ne scrii. Să nu uiți. RECRUTUL (Cărând o uriașă valiză în mână și oprindu-se pe marginea gropii.): Nu, mamă. MAMA: Să nu uiți să pomenești și de soră-ta. RECRUTUL: Nu, mamă. MAMA (În hohote, îmbrățișându-și fiul.): Și să nu faci vreo prostie. RECRUTUL: Nu, mamă. MAMA: Ah

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
nu ne uiți. Vezi bine că soră-ta nu m-ascultă. Să-i spui să m-asculte, așa să-i spui. S-o-nveți de bine. RECRUTUL: Da, mamă. MAMA (Îmbrățișându-l încă o dată.): Hai, du-te. (RECRUTUL își ridică valiza, și-o aruncă în groapă; așteaptă câteva clipe; se aude o bufnitură grozavă; satisfăcut, RECRUTUL mai salută o dată și se aruncă în groapă.) MAMA (Strigându-i din urmă.): Vezi ce faci! (MAMA se întoarce spre ieșire, dar apare AL DOILEA

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
o dată și se aruncă în groapă.) MAMA (Strigându-i din urmă.): Vezi ce faci! (MAMA se întoarce spre ieșire, dar apare AL DOILEA RECRUT; identic cu primul, AL DOILEA RECRUT se aruncă în brațele MAMEI, o îmbrățișează; apoi își aruncă valiza în groapă, așteaptă efectul și se aruncă el însuși; MAMA îi strigă în urmă „vezi ce faci”; când MAMA se întoarce apare AL TREILEA RECRUT; din nou îmbrățișări, aceleași ritualuri cu valiza și aruncatul în groapă; MAMA strigă în urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
în brațele MAMEI, o îmbrățișează; apoi își aruncă valiza în groapă, așteaptă efectul și se aruncă el însuși; MAMA îi strigă în urmă „vezi ce faci”; când MAMA se întoarce apare AL TREILEA RECRUT; din nou îmbrățișări, aceleași ritualuri cu valiza și aruncatul în groapă; MAMA strigă în urmă „vezi ce faci”; când se întoarce AL PATRULEA RECRUT, apoi AL CINCILEA RECRUT și tot așa, cât consideră regizorul că e bine.) MAMA (La sfârșit, disperată.): Vai, s-au dus... (În acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mâncarea! PARASCHIV: Gura! MACABEUS: Ia te uită... Ia te uită... (Pauză; PARASCHIV mănâncă; termină și începe să se foiască prin încăpere.) MACABEUS: Ce faci? PARASCHIV: Îmi adun lucrurile. MACABEUS: Care lucruri? PARASCHIV: Lucrurile mele. MACABEUS: Lucrurile tale! PARASCHIV: Îmi fac valiza. MACABEUS: Îți faci valiza! (PARASCHIV începe să-și caute lucrurile și să le ordoneze pe masă.) MACABEUS: Auzi... PARASCHIV: Zi... MACABEUS: Îmi pare al naibii de rău, dar auzi, al naibii de rău... că nu te-am strâns... așa... puțin... de gât... PARASCHIV: Știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Ia te uită... Ia te uită... (Pauză; PARASCHIV mănâncă; termină și începe să se foiască prin încăpere.) MACABEUS: Ce faci? PARASCHIV: Îmi adun lucrurile. MACABEUS: Care lucruri? PARASCHIV: Lucrurile mele. MACABEUS: Lucrurile tale! PARASCHIV: Îmi fac valiza. MACABEUS: Îți faci valiza! (PARASCHIV începe să-și caute lucrurile și să le ordoneze pe masă.) MACABEUS: Auzi... PARASCHIV: Zi... MACABEUS: Îmi pare al naibii de rău, dar auzi, al naibii de rău... că nu te-am strâns... așa... puțin... de gât... PARASCHIV: Știu. MACABEUS: Așa! PARASCHIV: Știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
sudoarea de pe față.): Da, cred că el... ultimul tren posibil... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum? Ultimul tren posibil? HAMALUL: Ultimul tren? Se poate așa ceva? IOANA: Să plecăm! Să plecăm! (Bate din palme, își îmbrățișează tatăl.) Să plecăm repede... Să-mi fac valizele, tata, mai am timp să-mi fac valizele? ȘEFUL GĂRII (E transfigurat, e alt personaj.): Nu știu. Nu știu nimic. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De unde știți că e ultimul tren? Ce fel de tren poate să fie ultimul tren? ȘEFUL GĂRII

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
tren posibil... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum? Ultimul tren posibil? HAMALUL: Ultimul tren? Se poate așa ceva? IOANA: Să plecăm! Să plecăm! (Bate din palme, își îmbrățișează tatăl.) Să plecăm repede... Să-mi fac valizele, tata, mai am timp să-mi fac valizele? ȘEFUL GĂRII (E transfigurat, e alt personaj.): Nu știu. Nu știu nimic. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De unde știți că e ultimul tren? Ce fel de tren poate să fie ultimul tren? ȘEFUL GĂRII (Strivit.): Nu știu, nu știu nimic. Știam că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
eu o văd! IOANA: Uite-o, uite-o! Acolo! Se vede de o mie de ori! Se vede... ȘEFUL GĂRII: Minciuni. Minciuni?! Și ce dacă sunt minciuni?! Scoate un urlet de victorie și se repede spre clădirea gării.) Unde sunt valizele noastre? (Ceilalți se reped și ei spre încăperile lor; începe o mișcare febrilă în interiorul clădirii; se deschid toate ferestrele și ușile; toți, exceptându-l pe CĂLĂTOR, încep să-și așeze lucrurile în valize și apoi să și le închidă; valizele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se repede spre clădirea gării.) Unde sunt valizele noastre? (Ceilalți se reped și ei spre încăperile lor; începe o mișcare febrilă în interiorul clădirii; se deschid toate ferestrele și ușile; toți, exceptându-l pe CĂLĂTOR, încep să-și așeze lucrurile în valize și apoi să și le închidă; valizele, odată făcute, sunt aruncate direct pe peron, prin ferestre și uși; lucrurile considerate nefolositoare sunt aruncate de-a valma, pe fereastră; peronul se va umple de valize, cutii, coșuri, obiecte dintre cele mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
valizele noastre? (Ceilalți se reped și ei spre încăperile lor; începe o mișcare febrilă în interiorul clădirii; se deschid toate ferestrele și ușile; toți, exceptându-l pe CĂLĂTOR, încep să-și așeze lucrurile în valize și apoi să și le închidă; valizele, odată făcute, sunt aruncate direct pe peron, prin ferestre și uși; lucrurile considerate nefolositoare sunt aruncate de-a valma, pe fereastră; peronul se va umple de valize, cutii, coșuri, obiecte dintre cele mai incerte și de dimensiuni diferite; tot acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
încep să-și așeze lucrurile în valize și apoi să și le închidă; valizele, odată făcute, sunt aruncate direct pe peron, prin ferestre și uși; lucrurile considerate nefolositoare sunt aruncate de-a valma, pe fereastră; peronul se va umple de valize, cutii, coșuri, obiecte dintre cele mai incerte și de dimensiuni diferite; tot acest travaliu este însoțit de exclamații și comentarii furtunoase; în acest timp CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se plimbă ușor pe peron, apoi se așază pe fotoliul-leagăn și-și aprinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
tatălui ei; CASIERUL a rămas încremenit pe șine, cu privirile în pământ; CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE, care a alergat în urma trenului fantastic, se află cu un pas înaintea ieșirii din scenă, istovit, cu privirile în gol; HAMALUL s-a trântit pe valizele lui și-și ține capul în mâini; acest tablou durează câteva zeci de secunde; brusc, din spatele, lor, se aude tic-tacul ceasului gării care a reînceput să meargă; toate privirile personajelor sunt îndreptate spre ceasul gării, pe care îl urmăresc o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

gata să-și ia zborul. Se mai uită odată la Iliuță, cu ochii lui cafenii, isteți. Apoi zboară. Frrrr! Și dus e. ─ Norocul tău c-a-nviat, Mureșe. Hai, bine, dă laba. Pace pace, între două dobitoace, dacă ne mai supărăm, luăm valiza și plecăm. Panțe! Și pornesc mai departe în perindările lor. Cerul se despică drept la mijloc și prin deschizătură cade pe pământ un fald de lumină galbenă. Una, două, trei, patru.... Poftim, unsprezece secunde. Apoi norii posomorâți se închid iară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403

părea, el În costum gri și ea În spumă. Paola deschise ochi, Întoarse capul spre el și-i oferi Privirea, cea care-l făcea Întotdeauna să se Întrebe dacă se uita prin el la locul din pod unde se afla valiza lui, estimând cât de mult i-ar lua să i-o umple de haine. Fu de ajuns să-și aducă aminte că aceasta era seara când trebuiau să meargă la Casinò, invitați acolo, alături de părinții ei, de-un vechi prieten

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]