1,950 matches
-
nord, până la Suceava. La Pașcani, de pildă, nu găsești picior de șnițel. — Și pe unde dracu’-a intrat? - se enervează viziriul. — Prin trecători, din Transilvania - răspunse temător Barzovie-Vodă. — Uite-așa se infiltrează dușmanul! - medita viziriul. Azi un șnițel, mâine-un vals, poimâine-o divizie întreagă. Te pomenești că-ți plac și hamburgării? Jur că n-am mâncat în viața mea! - grăi cu spaimă Barzovie-Vodă. — Bine, să zicem că te cred. Kir Haciaturian! Armeanul veni sprinten, aplecându-se în fața viziriului până la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ea glumește: Ca să pot merge! - privea Însă la noi cu o asemenea, În ochi, lumină tulbure transparentă, Încât știam că, de fapt, spunea: «Ca să pot dansa». O mai țin minte, dansând la balurile sătești - mai des cu tata, mai ales vals. Fiecare din ei În parte dansa foarte bine; Împreună și mai foarte-bine, nu e de mirare că s-au luat În timpul unui bal, nu-i de mirare că-și vor fi spus că, din moment ce se potrivesc la vals, de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai ales vals. Fiecare din ei În parte dansa foarte bine; Împreună și mai foarte-bine, nu e de mirare că s-au luat În timpul unui bal, nu-i de mirare că-și vor fi spus că, din moment ce se potrivesc la vals, de ce nu s-ar potrivi În viață? Mi-a rămas mai puțin imaginea ei, dansând pe muzică, Încălțată cu pantofi ușori - cât bocancii grosolani, cizmele de cauciuc, mutându-se, În ritm, pe podea, În fața mașinii de gătit, ori sub masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
comenzi, mai degrabă din exemplul umerilor... Încetul cu Încetul, se petrecea un transfer: n-aveau șoșontorogii decât să rămână acolo, În iarbă, informi și proști: În locul lor, deasupra lor, dansau umerii; și capul și privirea mamei - bineînțeles numai - mereu, mereu, vals. Vals. Vals. Vals. - ... așa a zis revizorul: «Când o să vă speriați, să nu mai aveți de alergat decât zece kilometri!» Maică-ta mă trage mai la o parte, Îmi șoptește: Nu se făcea să-i spunem că ne căsătorim, are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai degrabă din exemplul umerilor... Încetul cu Încetul, se petrecea un transfer: n-aveau șoșontorogii decât să rămână acolo, În iarbă, informi și proști: În locul lor, deasupra lor, dansau umerii; și capul și privirea mamei - bineînțeles numai - mereu, mereu, vals. Vals. Vals. Vals. - ... așa a zis revizorul: «Când o să vă speriați, să nu mai aveți de alergat decât zece kilometri!» Maică-ta mă trage mai la o parte, Îmi șoptește: Nu se făcea să-i spunem că ne căsătorim, are să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
degrabă din exemplul umerilor... Încetul cu Încetul, se petrecea un transfer: n-aveau șoșontorogii decât să rămână acolo, În iarbă, informi și proști: În locul lor, deasupra lor, dansau umerii; și capul și privirea mamei - bineînțeles numai - mereu, mereu, vals. Vals. Vals. Vals. - ... așa a zis revizorul: «Când o să vă speriați, să nu mai aveți de alergat decât zece kilometri!» Maică-ta mă trage mai la o parte, Îmi șoptește: Nu se făcea să-i spunem că ne căsătorim, are să se creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din exemplul umerilor... Încetul cu Încetul, se petrecea un transfer: n-aveau șoșontorogii decât să rămână acolo, În iarbă, informi și proști: În locul lor, deasupra lor, dansau umerii; și capul și privirea mamei - bineînțeles numai - mereu, mereu, vals. Vals. Vals. Vals. - ... așa a zis revizorul: «Când o să vă speriați, să nu mai aveți de alergat decât zece kilometri!» Maică-ta mă trage mai la o parte, Îmi șoptește: Nu se făcea să-i spunem că ne căsătorim, are să se creadă obligat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Mama lui de prost-prost! Să admitem: nu-i o probă de... filosemitism, dar fapta rămâne: noi, Învățătorii, am dus, am introdus la sate dansuri neromânești, de la oraș, care, În nici zece ani se jucau la hore, la nunți, la baluri... - Valsul, tangoul? Cadrilul? - Nu numai astea, dar șaerul, dans evreesc...Basarabenii ajunseseră să-l joace, fără să știe al cui este, de unde vine... - La noi, la Mana nu se juca, nici n-am auzit de el... - ...când părinții tăi sunt semianalfabeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
precum cerul de pămînt de pseudosărbătorile din fiecare noapte și pe care doar Întunericul și luminile de neon o puteau adăposti. Dacă Întunericul este indispensabil ritualurilor, atunci urma să fie o lume a unei nopți perpetue... S-a alăturat probabil valsului neîntrerupt, fără nici o legătură cu bucățelele de hîrtie purtate pe aripile vîntului, cu tristețea și oboseala ce urmează, firesc, după orice distracție. EL ar fi stat atunci, acolo, cîntărind și punînd față-n față visurile neîmplinite și ceea ce pierduse... Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
trecute pe strada Lăpușneanu din Iași (da, strada pe care Rebreanu a întors capul după o frumoasă doamnă ș.a.m.d.), mă uitam la programul de la cel mai răpciugos cinematograf din oraș, când m-a izbit în moalele capului un vals așa-zis vienez. Respectivul provenea de la niște difuzoare montate în vreo trei-patru locuri, de la un capăt până la celălalt al străzii. Interesantă treabă, îmi spun, și privesc în jur. În pas de vals călcau tacticos câinii jerpeliți pe care îi hrănesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
când m-a izbit în moalele capului un vals așa-zis vienez. Respectivul provenea de la niște difuzoare montate în vreo trei-patru locuri, de la un capăt până la celălalt al străzii. Interesantă treabă, îmi spun, și privesc în jur. În pas de vals călcau tacticos câinii jerpeliți pe care îi hrănesc niște oameni de suflet ai locului, melodios îngânau copiii străzii după vreun ban, harnic-delicat își aranjau anticarii cărțile în dughenele de tablă înghesuite în parcare, fantomatic unduiau în vânt copacii lipsă din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
vreun ban, harnic-delicat își aranjau anticarii cărțile în dughenele de tablă înghesuite în parcare, fantomatic unduiau în vânt copacii lipsă din parc, viața curgea mai departe ca pe Dunăre, liniștit și poate cam urât mirositor. Păstrați, vă rog, în minte, valsul - el e coloană sonoră a unui peisaj pentru care, de fapt, potrivit ar fi numai cinismul Paraziților. Strada Lăpușneanu din Iași e cel mai trist decor al pretențiilor noastre cultural-europene. În primul rând, e o zonă istorică din care n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
peste noi, printre coloanele de marmură și peste velurul distinselor doamne săsoaice, un vag miros de carne friptă și mititei. Deh, o fi vreo terasă prin apropiere sau o mustărie, ne-am zis, cumva intrigați de mirosul insinuant ca un vals de Chopin. În sfârșit, am fost poftiți la partea a doua și am avut surpriza să vedem cum grupul de oficialități locale molfăia satisfăcut, ba chiar una dintre beizadele se scobea între dinți de zor. Și așa am realizat că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
și degete butucănoase plutind deasupra tastelor unei mașini de scris, acesta mă informă că nu-l văzuse pe Inspectorul Wickert În dimineața aceasta. Ofițerul era pe punctul de a-și lăsa din nou degetele În jos, gata să efectueze un vals militar sau ceva de genul ăsta, când i-ai explicat ce mă frământa. — Dar de ce nu mi-ați zis asta de la Început? Îmi Întinse politicos un formular pentru vizitatori, pe care l-am semnat, surprins și tulburat. Luând formularul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
le-ai invitat la o plimbare în oraș. ai scos toate manechinele în stradă și le-ai sprijinit de ziduri. te-ai plimbat printre ele. ai instalat un vechi gramofon cu manivelă în mijlocul străzii, ai pus un vechi disc cu valsuri vieneze și ai invitat manechinele la dans. ai dansat, toată seara, cu manechinele. Dansînd, le-ai adus rînd pe rînd la intersecția marilor bulevarde comerciale. ai aruncat manechinele unele peste altele, le-ai îngrămădit cu ură unele peste altele, ai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vena orașului care se zbate de viață. Simt cum mi se desenează pe față un zâmbet, genul ăla de zâmbet tâmp pe care nu ți-l poți reprima. Mă transportă prin mai multe ritmuri, de la tobe africane până la tango sau vals. Ce e cu adevărat uimitor este că aud. Pot auzi muzica, așa cum o auzeam înainte să surzesc. Întorc capul brusc, cu o mișcare scurtă. Stăm chiar spate în spate și părul meu îl lovește peste obraji, peste ochi. Se scarpină
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
jos cu susul, Nici intrusul mofturos, Care stă cu susu-n jos. De mi-i catrenul fără har, Sau, cum s-ar spune, fără poantă, Asemănați-l c-un marfar Care a deraiat la joantă. M-aș avânta în pas de vals Să râd alăturea de voi, Dar ce mă fac dacă apoi Voi scoate câte-un sunet fals. Nu vreau să vă stric antrenul, Nu de frică, ci de teamă: N-am să-mi socotesc catrenul Niciodată epigramă. Dacă-ar fi
La un intrus printre epigrami?ti by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84172_a_85497]
-
manechinele” și apoi înțepenind din nou. Ceva mai târziu, ei vor ieși din scenă mergând de-a-ndăratelea și se vor mai întoarce o dată pentru a-și face o Grandioasă Intrare, cea a unor morți reveniți printre cei vii în acordurile unui vals nostalgic, ecou al trecutului definitiv pierdut. Astfel, grație acestor repetate treceri de la imobilitate la mișcare, de la inanimat la viu, actorii îi vor oferi publicului o „PARADĂ triumfătoare și funebră”, „marea paradă a circului morții” cu care se deschide reprezentația, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
fu dintr-un singur pas lângă Marioritza. Regele Soare nu știa să danseze, așa că se resemnă să-i privească pe cei doi dansând. De fapt, doar pe Napoleoană. Plutea trecând de la un dansator la altul și de la cadril la pyrrhica, vals, galop, mazurcă și mult îndrăgitul lancier, recent adoptat în saloane. O urmărea fermecat și, ori de câte ori trecea pe lângă el, unda de senzualitate îl lăsa fără respirație. Încerca să descifreze enigma privirii care fulgera din umbra coifului, mai ales atunci când bătea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pojghița de gheață, trecu iar prin cămara cu dulapuri, culese o tăviță de argint și reveni în bibliotecă. Numai că acolo... nu mai era nimeni. Îl copleși un sentiment acut de gol, de absență dureroasă. Auzea rumoarea, râsetele și melodia valsului vienez, dar îi pierise tot cheful. Avea în el o enormă tânjire după vremurile în care Luminăția Sa, Poetul, dădea o strălucire și un duh aparte tuturor acestor petreceri. Ceva mai târziu, când intră mucagiul ca să taie mucurile lumânărilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ea veselă peste măsură, eu cumpătat la grai și la zâmbet. Ne vedeam numai Duminicile după prânz. Mi-am amintit de eforturile ce le-a depus ca să-mi conducă pasul stângaci și greoi ca o buturugă, în cadența „Espaniolei”. Cânta valsul în chip minunat, executând mai întâi singură figurile, cu grație și elan, împingându-mi picioarele încăpățânate. Dornic să prind pașii, mă avântam rigid, împiedicându-mă de țolul vărgat, în timp ce madam Fișic ne sorbea din ochi, de pe scaunul fără spetează, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să renunț la concertul în „Do major” de Haydn. Dascălul lui Beethoven are acolo glasul bărbătesc al unui violoncel care spune ceva răspicat și moare ca și mine, amuțit de un singur pizzicat de catastrofă. Audiția să fie încheiată cu valsul din „Cavalerul rozelor” și ca supliment să mi se cânte „Valurile Dunării” vals de Ivanovici, plânge stârpitura, clănțănind din dințișori, înghemuit în polarul beznelor din mine. ă - Nu vreau să-ți văd mutra cenușie, spusesem intendentului, care-l face și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
acolo glasul bărbătesc al unui violoncel care spune ceva răspicat și moare ca și mine, amuțit de un singur pizzicat de catastrofă. Audiția să fie încheiată cu valsul din „Cavalerul rozelor” și ca supliment să mi se cânte „Valurile Dunării” vals de Ivanovici, plânge stârpitura, clănțănind din dințișori, înghemuit în polarul beznelor din mine. ă - Nu vreau să-ți văd mutra cenușie, spusesem intendentului, care-l face și pe încasatorul la Crematoriu, plătindu-i cotizația pe zece ani înainte. Avea chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a rămas o jurubiță de mătase argintie, ca un miez dintr-un cocon aurit. Din el vibrează o melodie vaporoasă ce mă va legăna mereu. Din vraja acelor nopți, păstrez cascada sprintenă de râsete voioase, trupurile legănate în ritmul unui vals de Strauss, și mai cu seamă, acel ciripit de exclamații în clinchet, pornite ca din castaniete de cristal, ale copilelor blonde și cărămizii, cu ochii ca de diavolițe. E un farmec ce nu se poate reda, împreună cu patina singulară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
părintește pe frunte și pe ochi, uscându-i obrajii cu prosopul murdărit, în timp ce eu căutam prin cameră, o frânghie. „Ca să mă împușc cu ea mortal”, cum se pronunță undeva prietenul meu Erich Kästner, mi se pare... Îmi place, la nebunie, „Valsul Imperial” de Johann Strauss, încheie solemn Ferdinand Sinidis, cu o cumplită strâmbătură a chipului, ca și cum ar fi mușcat dintr-o lămâie. „O singură noapte, totuși, se profilează prea limpede și cred că merită să fie povestită, spuse mai departe omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]