2,308 matches
-
și autentic valori-ficatoare a spiritului și forța sublimantă a acceptării, a cărei sublimitate constă tocmai în rezistența lucidă în fața tentațiilor perverse, atît a celor de resemnare, cît și a celor de agresiune cu orice preț. Indignarea este trăsătura comună tuturor vanităților culpabile și tuturor acuzațiilor tînguitoare și agresive. Ca și înțelepciunea mitică, prudența lingvistică condamnă fuga de răspundere reprezentată de indignare și în principiu resentimentul. Dar ea este și un proces dinamic, cauza și totodată efectul oricăror deliberări morbide: indig-nîndu-ne, devenim
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
motivele secrete, atît la cele perverse, cît și la cele sublime. Fiind un motiv sublim, bunătatea este o formă de acceptare, acceptarea adevărului obiectiv față de sine: un motivator fals printre motivatorii falși. Ea este cea mai reconciliantă valorificare, opusă egocentrismului vanităților culpabile și al acuzațiilor tînguitoare și agresive, contrară tuturor resentimentelor condensate în indignare. Bunătatea, indice al motivațiilor juste, constituie legătura ideală dintre oameni. Bunătatea perfectă este la fel de irealizabilă ca și dragostea perfectă și bucuria desăvîrșită, dar rămîne totuși idealul director
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
exteriorizarea bucuriei. Nu poți fi bun decît în măsura în care deții forța de a te bucura în mod sublim de viață, inclusiv de starea din momentul respectiv a lumii. Ar fi prea mult ca această cerință să se refere la măsura intensității vanității. Dar este poate modul unic prin care putem participa la evoluția spre o stare mai bună, imposibil de atins fără controlul resentimentelor, care, confruntate cu asaltul lumii, au tendința să renască zilnic și să declanșeze un șir nesfîrșit de meditații
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
valorilor urcă de la sănătatea psihică la sfințenie, sau invers cobară de la sfințenie la sănătatea psihică. Dat fiind că sănătatea psihică reprezintă sănătatea spiritului valorificator, treptele negative ale scării valorilor -non-valorile sînt constituite de maladiile spiritului, adică de diversele grade ale vanității, de principiul falsei valorificări. Imposibilitatea stabilirii scării valorilor fără diagnosticarea stărilor de banalizare ca fiind maladii ale spiritului este evidentă. Întrucît valorile pozitive sau negative sînt forțe motivante, gradarea lor se datorește celui mai firesc fenomen al vieții: dorințele și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
spiritului, a căror satisfacție este adevărul. Valorile pozitive sînt promisiuni autentice de satisfacere, motive vital valide, deoarece sînt propuse de spiritul rațional valorificator. Nonvalorile nu sînt promisuni autentice de satisfacere, ci tentații mincinoase falsificate de falsele promisiuni de satisfacție ale vanității. Este suficient ca vanitatea să se grefeze pe un motiv valid, pe o valoare pozitivă, pentru ca să se producă potrivit legii ambivalente a subconștientului descompunerea maladivă a valorii prin scindarea ei în două non-valori contradictoriu legate, una vanitos exaltată, iar cealaltă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este adevărul. Valorile pozitive sînt promisiuni autentice de satisfacere, motive vital valide, deoarece sînt propuse de spiritul rațional valorificator. Nonvalorile nu sînt promisuni autentice de satisfacere, ci tentații mincinoase falsificate de falsele promisiuni de satisfacție ale vanității. Este suficient ca vanitatea să se grefeze pe un motiv valid, pe o valoare pozitivă, pentru ca să se producă potrivit legii ambivalente a subconștientului descompunerea maladivă a valorii prin scindarea ei în două non-valori contradictoriu legate, una vanitos exaltată, iar cealaltă culpabilă și inhibată. Oricît
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
prin dragostea de sine sînt incluse toate problemele deliberării introspective și ale conflictului său dintre motivele sănătoase și cele nesănătoase, temă a tuturor mitologiilor. Toate problemele deliberării intime simbolizate de luptele mitice sînt incluse în problema esențială a vieții: dragostea. Vanitatea este excesul de amor propriu, opus tuturor formelor de dragoste autentică: dragostea de adevăr în general, dragostea de adevărul referitor la sine și la ceilalți, dragostea sexuală sub forma sa pozitivă, cu participarea sufletului, dragostea dintre părinți și copii, dragostea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Dar, pentru a cîștiga energie și timp și pentru a pune capăt resentimentelor meditative cu ajutorul valorificărilor reconciliante, putem întotdeauna să ne trezim din starea semisubconștientă a visărilor diurne, a viselor cu ochii deschiși, în care ne hrănim cu energia noastră vanitățile vexate, în căutarea triumfului, și pierdem timpul vieții noastre prin reiterarea plîngerilor nedemne și prin elaborarea proiectelor de revanșă; în care ne vedem, sărman erou, învingător imaginar al tuturor adversităților și adversarilor, cu condiția să nu ne prăbușim în angoasa
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de pervertire simțită imediat. Orice discuție în afara experienței este inadmisibilă. Cu titlu de experiență, este suficient să ne dăm osteneala sau mai curînd să trăim bucuria de a anihila fie și doar un resentiment, apelînd la contravalorificări obiectivante, la o vanitate vexată, de exemplu, ca să simțim năs-cîndu-se imediat în locul ei bucuria eliberatoare. Dacă acest lucru este valabil pentru un singur resentiment, el este adevărat pentru toate resentimentele care umbresc viața psihică. Iar dacă acest lucru este valabil pentru viața psihică a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
eliberarea morală se condiționează, se completează și se sprijină reciproc, constituind un singur tot. Nu există decît o singură superioritate veridică: mîndria modestă, mîndră deoarece are încredere în elanul combativ și în forța lui evolutivă și modestă întrucît știe că vanitatea nu va fi niciodată învinsă definitiv. Unica salvare a speciei gînditoare nu va putea fi decît lupta împotriva vanității pentru a ajunge să gîndească viața corect, ceea ce este tocmai imperativul etic. Acesta nu domnește numai asupra spiritului indivizilor, ci și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
superioritate veridică: mîndria modestă, mîndră deoarece are încredere în elanul combativ și în forța lui evolutivă și modestă întrucît știe că vanitatea nu va fi niciodată învinsă definitiv. Unica salvare a speciei gînditoare nu va putea fi decît lupta împotriva vanității pentru a ajunge să gîndească viața corect, ceea ce este tocmai imperativul etic. Acesta nu domnește numai asupra spiritului indivizilor, ci și a spiritului tuturor științelor și ar trebui să guverneze mai ales asupra spiritului științelor vieții psihologia, sociologia, studiul biogenezei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
viață par incapabile să creeze contrapolul echilibrant, acesta neputînd fi decît orientarea spre sensul vieții. Asumîndu-și sarcina în loc să persiste în angoasa plină de reticență în fața introspecției, științele vieții vor descoperi că sursa motivantă a tuturor angoaselor pline de reticență este vanitatea, lucru pe care supraconștiința l-a știut preștiințific dintotdeauna, dar nu-l putea exprima decît sub o mască simbolică. Admițînd că științele vieții vor reuși să se elibereze de angoasa în fața adevărului, care le blochează, ele se vor vedea fără
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
soarele reflectat în apă, după care putem să ne uităm și direct la adevărata lui lumină{\cîte 79}. Poate de aceea la sfârșitul vieții sale, Sfanțul Vasile vorbea cu părere de rău de „timpul considerabil pe care-l cheltuise pentru vanitate, de tinerețea să aproape întreaga pe care o pierduse într-o muncă zadarnica, trudindu-se să dobândească învățăturile unei științe care a fost declarată de Dumnezeu zadarnica”{\cîte 80}, pentru că a văzut lumina cea adevărată (învățătură și trăirea creștină), și-
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
lui Nicolae Manolescu din volumul al doilea al eseului Arca lui Noe sunt cunoscute și nu zăbovim asupra lor. Amorul-vanitate este ireproșabil nuanțat pe parcursul lucrării. Să facem doar câteva precizări. Sedus de rigoarea pledoariilor sale, criticul omite relația autor-personaj. Așadar, vanitatea cui? A romancierului sau a personajelor care-i populează opera? Ambiția și vanitatea nu erau constante ale caracterului său, care îi exaspera pe cei din jur ("Nu mai scrieți romane, băieți, că scriu eu unul acum!", se exprima el față de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cunoscute și nu zăbovim asupra lor. Amorul-vanitate este ireproșabil nuanțat pe parcursul lucrării. Să facem doar câteva precizări. Sedus de rigoarea pledoariilor sale, criticul omite relația autor-personaj. Așadar, vanitatea cui? A romancierului sau a personajelor care-i populează opera? Ambiția și vanitatea nu erau constante ale caracterului său, care îi exaspera pe cei din jur ("Nu mai scrieți romane, băieți, că scriu eu unul acum!", se exprima el față de confrații scriitori în preajma apariției Ultimei nopți...)? Nicolae Manolescu are toate motivele să sesizeze
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
văzut Ștefan Gheorghidiu de o doamnă, vecină de masă cu el: "Domnul acesta tulbură situațiile cele mai limpezi și zăpăcește pe toată lumea." 134, după cum descrierea simptomelor Animei constelate i-ar fi folosit lui Nicolae Manolescu în aprofundarea amorului de tip vanitate. Aceeași stare de disconfort, manifestată prin susceptibilitate și infatuare, i-o induce Camil Petrescu și lui Mihail Sebastian, după cum rezultă din mărturiile atât de comentatului său Jurnal. Erijându-se într-un strateg genial, Camil se simte neînțeles, cere să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
recunoscut talentul celui care este, pe drept, apreciat ca stâlp de rezistență al modernismului prozei și dramaturgiei românești. Polemica dintre cei doi rămâne, cu regret, la aspecte de suprafață și ratează confruntarea de profunzime, pentru că ambii se macină în frenezia vanităților rănite. Totuși, din aceeași perspectivă inițială, extrem de interesantă, a relației Maestru/Magistru-Discipol detalierile anterioare evidențiază laturi ideatice fertile. De pildă, Camil Petrescu nu a fost capabil să sesizeze capacitatea extraordinară a lui Lovinescu de a recupera decalajul față de Europa (ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
admiratori (tip Boccaccio) și ierarhi ai puterii veniți să-i prezinte omagiul lor. Certitudinea faimei la care a ajuns nu are totuși darul de a-i eclipsa conștiința artistică și critică. Își reproșează o seamă de compromisuri și puseurile de vanitate. Departe de a se complace în acea seninătate apollinică ce-i era atribuită de apologeți inabili sau interesați, poetul este silit să se confrunte cu multele dolii care i-au bântuit viața și cu sterilitatea, rod al legământului de castitate
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Cristos. Este un moment de sinceritate și abandon, un testament filosofic și literar, atribuit lui de către autorul romanului. Dar această nevoie de a-și mărturisi propriul crez și de a-și deschide sufletul, nu are darul să dureze; va învinge vanitatea literară și teama de a-și știrbi propria celebritate. Temându-se să-și piardă admirațiea lumii și a posterității din pricina statutului său de necredincios, se grăbește să înlocuiască versurile acelea lipsite de speranță ale canțonei cu altele pline de devoțiune
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Iscodind pe la uși, ea asistă la conversația între artist și cenzorul său, Léon le Vieux, omul de încredere al seniorului. Rezultatul va fi, evident, un compromis între elanul fugos și galant al lui Nicolas și criteriul de utilitate alegorică plus vanitate, tapiseriile urmând să reprezinte scenic cele cinci simțuri, fără a uita de blazonul casei Le Viste. Claude nu are nici cea mai mică stimă pentru aparențele rangului social, cu ipocrizia și hieratismul lor mimetic, fiind de partea vieții și a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Los Angeles și New York, în care îngerul blond platinat, sex-simbolul Americii se va pierde, căutându-se totuși dincolo de imaginea standard, de consum, mediatică. O lume în primul rând a filmului literaturii și artelor, cu viciile (derapaje homoerotice incluse), culisele și vanitățile ei, dar și a comunității psihanaliștilor, în marea lor majoritate evrei imigranți din centrul Europei: Anna Freud, Milton Wexler, Marianne Kris și, bineînțeles, Ralph Greenson. Două universuri paralele și interferente fie pe platourile de filmare, fie pe divanul analiștilor. Întâlnirea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în materie, pe care credea că o deține, se dovedește a fi nulă. Petros se convinge că nemurirea i se refuzase, drept care alege brusc varianta radicală, diametral opusă, a anonimatului: sihăstria între florile grădinii și piesele de șah. Vindecarea de vanitate poate întruni condițiile unui nou start. Petros se-ntoarce în Anglia în anii '30. Pentru el numerele erau aproape vii, aveau personalitate distinctă, ofereau vise aritmetice, apărându-i personificate ca perechi de gemeni identici. Se anunță, așadar, un veritabil tablou
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
principiul ordinii, care provine de la divinitate, și principiul haosului, reprezentat de diavol. Ele își dispută dominația asupra ființei sale. Liberă cu adevărat este doar personalitatea creatoare care a reușit să scape de tirania dorințelor și înclinațiilor simțurilor. Iubirea de sine, vanitatea, egoismul, lăcomia, înclinația spre plăceri sunt simptome obișnuite ale bolii gândirii și sufletului. Înfrângerea deplină a forțelor negative și victoria principiului ordinii îi reușesc numai geniului și sfântului. Genialitatea reprezenta pentru Weininger realizarea supremă a moralității. „Genialitatea este cea mai
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Dumnezeu să-l păzească de normalitate.“21 La sfârșitul lui octombrie, Wittgenstein a revenit în Norvegia, stabilindu-se într-o mică localitate dintr-un fiord, la nord de Bergen. Era pătruns de convingerea că numai departe de afectarea și de vanitățile lumii academice, în singurătate 22, trăind simplu, confruntându-se cu sine fără nici un fel de iluzii, îi va reuși rezolvarea problemelor care îl preocupau. Consecințele părăsirii universității asupra perspectivelor unei cariere academice nu cântăreau prea mult în reflecțiile și deciziile
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
gândim mai bine88, dar că practicarea ei profesională nu are, de regulă, o înrâurire fericită asupra caracterului. Wittgenstein credea că cei ce profesează filozofia vor fi mai mult amenințați de acea primejdie pe care o reprezintă mulțumirea de sine și vanitatea. Exista, ce-i drept, un profesionist al filozofiei despre care el avea o înaltă părere, și anume George Moore. Wittgenstein aprecia că Moore datorează doar tăriei excepționale a caracterului său faptul că a putut scăpa, ca profesor de filozofie, de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]