2,333 matches
-
asta a ei a avut-o din tinerețe moașa Paraschiva, observă cea mai vârstnică dintre vecine. Trăia răposata soacrăsa, și nu ea l-a îndemnat pe Murgoci să dea în mâne-sa ? - Doamne ! se înfioră Soltana. - Feciorul ei drept, continuă vecina, și a dat în babă, pus la cale de Paraschiva. Mare păcat ! O dată, de frica fecioru-său, a scăpat cu fuga biata babă într-un pod cu fân și de-acolo n-a mai ieșit două zile. Iar noră- sa, Paraschiva
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
murind singur. Cu feciorii nu se răspundea, neputând să le sufere nevestele ; pe babă o băgase demult în pământ iar deatunci nici un suflet nu s-a mai aciuat pe lângă el. La căpătâiul moșneagului zăcea o cană jegoasă, de la o vecină care, fără învoirea lui, dusese și răspuns la feciori că bătrânul e pe moarte. Fire tare, moșul încă nu-i ceruse lângă el. Se vedea că odaia e de văduvoi : aerul închis, mirosind a bătrân, geamurile cu păianjeni, podmolul cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
prima oară acest lucru la înmormântarea mamei mele, când eu aveam trei ani și îmi amintesc cu precizie cât de mult îmi plăcuse castelul fierbinte care mi se înălța în palmă, dar și cât de mult îmi displăcuse remarca unei vecine că nouă, copiilor, nu ar trebui să ni se dea să ținem lumânări aprinse în mâini, ca nu cumva să ne ardem. Ce văzuse Roberto în Kosovo ? Nu mare lucru. Nimic care să nu mai fi fost văzut într-un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
franjurile ei lungi, măsuțele de mahon și abajururile de creton. Văpaia smulge tapetul În fâșii; și asta nu se Întâmplă numai În acest apartament, ci și În alte zece sau cincisprezece, apoi În douăzeci sau douăzeci și cinci, fiecare casă aprinzându-și vecina, până când străzi Întregi ajung să ardă. Mirosul lucrurilor care ard, deși nu-s menite să ardă, adie peste oraș: cremă de ghete, otravă de șobolani, pastă de dinți, corzi de pian, centuri de hernie, leagăne de copil, haltere. Și păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
puternică mă împingea să umblu dimineți în șir pe trasee pe care nu le mai străbătusem de două decenii: am mers să văd blocul unde locuisem un an, în apropierea depoului Floreasca, și unde balcoanele erau atât de apropiate, încît vecina noastră mă lua din brațele mamei, trecîndu-mă peste puțul adânc de patru etaje... Am fost, tot în Floreasca, pe strada cu nume de muzician și am intrat în vila enigmatică în care, la patru ani, mă jucasem "de-a doctorul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
-o noapte s-a prăbușit cu noi trei. Fratele meu a murit de pneumonie tot mergând de-a bușilea pe podeaua înghețată, iar eu abia am scăpat cu zile. Ai mei mâncau macaroane și marmeladă, și mergeau zilnic la o vecină, Victorița, hoața de buzunare, să asculte muzică la difuzor. Fiindcă mama lucra la covoare persane, iar tata era lăcătuș la ITB, m-au dat o vreme la creșă. M-au luat înapoi după trei săptămâni, vânăt și slab ca un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
se resimte puternic mai ales la final, după pe Isaac Levy a murit. După 80 și ceva de minute de vrajbă și cuvinte grele, resimțite însă de spectator în cheie mai degrabă comică (certurile au ceva din bârfa cotidiană a vecinelor, în fața porțiiă, cel care e îngrijorat că s-a întâmplat ceva cu vecinul e tocmai „dușmanul“, Zabulon Simantov. El bate la ușa lui Isaac, el alertează pe cine știe, el cară sicriul până la mașina Crucii Roșii care îl va duce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
său. Intențiile lui Kitty erau sincere și fățișe, cele ale lui Desert Rose erau adesea ascunse. Kitty ieșise de sub vraja visului american, pe când Desert Rose reprezenta, pentru Kitty, visul american Însuși. Pe când avionul zbura pe deasupra deșertului roșu, Kitty conversa cu vecina ei, o rusoaică drăguță și inocentă de douăzeci și trei de ani. Olga se Întorcea de la un interviu pentru o slujbă În New York. Era logodită cu un bărbat care o culesese dintr-un orășel din Siberia și Îi găsise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ore în șir, pe saltea, până ce pătuțul devenea un fel de vehicul, un pătuț umblător, care se deplasa, încet, dar sigur, prin cameră. Să fi fost un om călare pe un bizon și tot n-ar fi ieșit zdruncinăturile alea. Vecina de la trei, doamna Hâncu, terorizată de bufniturile din plafon, n-a crezut niciodată că așa ceva se poate întâmpla. Era atât de pornită, încât mama a fost nevoită s-o cheme și să-i arate adevărul gol-goluț. Sau, în fine, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
plafon, n-a crezut niciodată că așa ceva se poate întâmpla. Era atât de pornită, încât mama a fost nevoită s-o cheme și să-i arate adevărul gol-goluț. Sau, în fine, cu niște scutece de bumbac. Țin minte doar că vecina Hâncu (care era totuna cu mama lui Remus) a căscat niște ochi, nu cât cepele, ci mai curând cât pepenii, și-a făcut cruce și a rostit: „Așa ceva n-am văzut de când mă știu“. Și apoi a plecat, ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care femeie, dacă are zece lei de argint și pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa și nu caută cu băgare de seamă pînă cînd îl găsește? 9. După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele și vecinele ei, și zice: "Bucurați-vă împreună cu mine, căci am găsit leul, pe care-l pierdusem." 10. Tot așa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește." 11. El a mai zis: "Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
mari să fie găsite de călători binevoitori, dar și de agenți ai Siguranței Statului. Locul cel mai indicat era la macazuri, ceferiștii fiind oameni curajoși și obișnuiți cu astfel de lucruri. Cartea poștală era Înfășurată În hârtia oferită tot de vecinele noastre și pe care scrisesem: „Omule bun, te rog trimite scrisoarea la adresa indicată.” Am aruncat astfel câteva cărți poștale, rugându-le pe mamele noastre să Înștiințeze pe toată lumea interesată de soarta noastră. După eliberare aveam să aflu că unele dintre
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
număr de 5 și formează scheletul palmei. Sunt oase lungi. Extremitatea superioară sau carpiană prezintă: - o fațetă articulară superioară pentru articularea cu oasele celui de al doilea rând de oase ale masivului carpian; - două fațete laterale pentru articularea cu metacarpienele vecine; - două fațete nearticulare, una palmară și una dorsală. Corpul metacarpienelor este sub forma de prismă triunghiulară cu: - față posterioară, dorsală ce vine în raport cu tendoanele extensorilor degetelor; - fețe laterale - externă, radială și internă, cubitală - în raport direct cu mușchii interosoși; - margini
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
filosofice“. Recunosc, la nivel estetic, îmi vin acum câteva sinucideri simpatice - cum ar fi cazul personajului lui Milan Kundera care se spânzură de grindă, în mijlocul casei, ținând în mână un bilet pe care scrie „Mamă, vezi că te-a căutat vecina“ sau al lordului englez care își explică sinuciderea printr-un scurt șicuprinzător bilețel: „Prea mulți nasturi de încheiat și de descheiat“. Însă la nivelul vieții obișnuite, e stupid ca un om cât de cât liber să nu-și găsească un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
spre mine o mașinărie strălucitoare. Sigur, îl țin minte pe fotograf, pe care-l confundasem cu doctorul care îmi făcea injecții. Erau deci cozile mele. Mama îmi povestise de multe ori că mă îmbrăca atunci numai cu șorțulețe albe, încît vecinele din mahala îmi spuneau Andriușca și mă pupau și mă giugiuleau până aproape să mă sufoce. Mă pot consola deci că am fost un copil frumos .După trei ani am început să slăbesc și, în loc de un portret în culori, am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lipise de pielea capului. Arăta foarte rău, foarte slabă. Am stat vreun sfert de oră cu mama, i-am spus că mă simțeam bine la tanti Aura. "Dar nu ți-e dor de casă?" "Ba da", am spus, uitîndu-mă la vecina de pat a mamei, o bătrână care adapa, cu o carafă de sticlă, un ghiveci cu cerceluș. Luîndu-mi ochii de la floarea gingașă, cu petale stacojii și miezul ciclamen, fața mamei mi s-a părut și mai albicioasă, ca de plastic
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la întoarcere, mergând la întâmplare, până ce ne-am trezit, o dată cu soarele amiezii, într-un cătun retras. Puținii localnici întâlniți, ce vorbeau limba huțulă îdialect ucrainean), ne-au spus că ne aflam pe teritoriul localității Secrieș, la granița de nord cu „vecina” Ucraina, unde se agață harta-n cui. Pe drum, am purtat un lung dialog, eu fiind elevul, în urma căruia profesorul Valeriu Stancu m-a convins să scriu proză, mai ales după ce am citit pe nerăsuflate cutremurătorul său roman intitulat Respirația
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
a dat Mult prearâvnitul Măr de aur. Mărul de aur reprezintă Premiul oferit Bucovinei în anul 1975 de Federația Internațională a Ziariștilor și Scriitorilor de Turism. Păcat că raptul teritorial suferit de România prin pactul Ribbentrop Molotov este continuat de „vecina” Ucraina după 1990, cea care s-a declarat succesoare a fostei U.R.S.S., cu concursul unor trădători de neam și de țară aflați la putere, blând judecați doar de instanțe ale moralei și istoriei! Nu am putut să nu imortalizez
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de bătrânețe cu discreție, așa cum discretă i-a fost și viața, fiind îngrijită de la distanță atât de mine, cât și de sora mea, iar în ultimele săptămâni de viață de soția mea Eugenia, care i-a ținut lumânarea aprinsă împreună cu vecinele Domnica Preutescu și Glicheria Mihalache. Chiar dacă a plecat în lumea veșnică la vârsta de 78 de ani, golul imens rămas în suflet m-a însoțit până la nașterea celei de-a doua fiice, Ana-Maria, în anul 1983. Dumnezeu s-o ocrotească
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Tot în perioada ce a urmat războiului, funcționa Uzina de apă a neamțului Misner, de pe cursul râului Moldova, unde cei doi frați, Sile și Gică erau angajați cu simbrie să distribuie curent electric la cetățenii înstăriți, racordați la rețea. O vecină de pe Topliță, Domnica lui Duț, care nu avea copii, îl chema de obicei pe Sile pentru diverse treburi în gospodărie. Cumpărându-și un aparat de radio, l-a rugat să-i monteze o antenă și să-i arate cum se
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
scurte, posturile străine cu emisie în limba română, respectiv „Radio Londra” și „Vocea Americii”, ale căror ascultare și comentare erau interzise, fiind considerate de regimul comunist antipopulare, chiar subversive. Domnicuța n-avu de lucru și începu a organiza șezători cu vecinele de pe Topliță, ahtiate după știri de senzație: Maria lui Toader Axinte, Parașchița lui Costea Preutescu, Aurelia Ilie, Rahila Badale a lui Gheorghe a lui Costan, Weberoaia, Ghibisoaia, neputând lipsi bunica mea Catrina. Reuniunile se țineau lanț, până când s-au zvonit
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
creț, încovoind capul.” De Desirée îl leagă o prietenie ciudată:” ne întâlneam din întâmplare, ne înțelegeam admirabil dar ne despărțeam fără să știm pentru cât timp.” În copilărie, colegul de bancă nu are curajul să corecteze lucrarea de control a vecinei sale, simțind că fiecare semn de pe caietul ei plin de greșeli are un înțeles profund. În timpul studenției îi admiră de la distanță „capaciteate de a plasa cuvântul franțuzesc unde trebuie, gluma nuanțată, priceperea de a înțelege orice aluzii.”, dar și felul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
țărani. Altcineva a pus în gura personajelor „bule“ gen Cațavencu: „Ai vrea să ai un tată ca mine!“, spune țanțoș un țăran cu pruncu-n brațe, în timp ce o femeie se vaită ardelenește în fața ligheanului cu rufe: „Bag p... în ia băutură!“. Vecina ei de panou ce să mai zică? Nu mai zice nimic, că are creastă punk peste batic și-o drujbă-n spate. Ce părere are artistul despre contribuțiile desenatorilor anonimi? „Absolut toate manifestările de stradă, fie că țin de scris
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
depunea mare efort ca să-i convingă pe oameni să nu divorțeze sau pe vecini să nu se dea în judecată. Uneori reușea, alteori, nu. Îmi aduc aminte că nu a putut împăca pe Soca-neni, o babă din Radna, cu o vecină de-a dumneaei ale cărei gâște îi distrugeau tencuiala casei cu ciocul. Mi s-a părut o poveste de necrezut, până m-am convins cu ochii mei că aceste păsări semisălbatice aveau aceasta plăcere păgubosă. Uneori, după ședințele de la Comisie
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de cântări în timp ce-și cercetează interioarele largi ale pantalonilor, îmi spune să am răbdare, ceea ce se și întâmplă: îl privesc răbduriu cum scoate o hârtiuță cam boțită și cum îmi citește silabisit, cam cum proceda în alte vremuri vecina denumită sora Sânziana de la penticostali pe când citea ea mamei subsemnatului din caietul dictando rețeta de plăcintă expresiv denumită "haioș-chifli". Se apucă și silabisește pe îndelete versul următor din creația bacoviană: "Frumoase rame la tablouri". Pe drept cuvânt îl privesc aiurit
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]