1,900 matches
-
foarte puține calorii și-ți face bine, o asigură ea pe Helen. —A, da? Helen luă o îmbucătură zdravănă. — Din moment ce nu beneficiez de dieta miracol a lui Violet, trebuie să am grijă. Nu-mi trebuie mie biscuiți. Violet împroșca cu venin prin fiecare por în seara aceea, dar Janey părea că nici nu observă acest lucru, copleșind-o cu afecțiunea și sprijinul ei. Hai, nu te prosti, ești la fel de subțire ca și ea, zise ea mângâietor. Ești încântătoare - nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
strângă pe Titania de gât, că abia așteaptă să joace cu Violet în Casa Păpușilor. Dacă e clar că ea nu e supărată, atunci de ce ar fi oricine altcineva? — Păi, rămâne de văzut dacă lucrurile continuă, nu? zise Helen, cu venin în glas. Vorba aia, acum că și Philip e mort. — Dar spectacolul va continua cu siguranță, zise Gita cu un aer superior. E în programul lor, Helen. Pronunță cuvântul „program“ la fel cum ar fi pronunțat cuvântul „Biblie“ un nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
din ele se auzea un șuvoi de cuvinte. —Bun, zise el. Rezolvi și cobori, da? Se întoarse către noi, cu fața lui cea palidă și grăsuță care, la auzul veștilor, se umflase ca un pește tropical gata să împroaște cu venin. Păi, hai frate, care e treaba? zise Bez nerăbdător. Despre ce e vorba? Am remarcat că toată lumea considera acest lucru ca fiind problema teatrului, nu a Visului. În mod firesc, MM și Matthew erau de față, dar întreaga responsabilitate cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
strice tot! V-a amăgit cu vorbele lui mieroase și v-a pus pe buturugă. Nu e prima dată. Nu trebuia să vă las cu el. E vina mea. Am uitat. CĂLĂUL (Către ARTUR.): Nu-l ascultați! E plin de venin... Mă urăște de mic copil... Întotdeauna m-a urât... Uneori toarnă otravă în mâncarea deținuților. Da! Iată cu cine-aveți de-a face! GARDIANUL (Către CĂLĂU.): Taci! ARTUR (Către GARDIAN.): Adevărat? GARDIANUL (Zgâlțâindu-l pe CĂLĂU.): Taci! Taci! CĂLĂUL (Către ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fâșie de piele scoasă de pe propria lui burtă! ARTUR: O să țină? GUFI: Știu eu? Niște nemâncați... Au bube în cerul gurii. Ia deschideți gurile! Niște nesătui! (Cei trei cască gurile.) Uitați-vă, uitați-vă înăuntru... Stau bubele acolo, pline de venin... Stau să crape... ARTUR (Privind.): Da, da... Ăștia înghit cu tot cu bube... Au firimituri negre de pâine pe cerul gurii... GUFI: E vina mea. Eu le-am dat de mâncare. ARTUR: Nu trebuia. GUFI: Am greșit... Am crescut trei șerpi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
l-ați împins să se plângă? De ce? Ca să mai stați de vorbă. Pe mine mă duceți? Pe mine? Vă știu eu. Faceți și pe dracu-n patru ca să mai dați și voi din gură, să vă mai vărsați și voi veninul! Nu mă prostiți voi... Și acu’ începeți cu scârboșeniile, acu’ când vreau să-mi iau și eu partea? Faceți mutre? COLONELUL: Gufi, zău... GUFI (Isteric.): Vreau să spun. ce am de spus! CĂLĂUL: Bine, da’ scurt! GUFI (Fericit.): Scurt! Scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de tine? De ce mi-o fi așa de silă de tine? Ție nu ți-e silă, deloc, deloc? PARASCHIV (Cântă; apoi.): Dacă nu taci îți sfărâm gura. MACABEUS: Știu eu că vrei să mă chinuiești... Știu... Ți s-a zbârlit veninul în tine... Știu... PARASCHIV (Cântă; apoi.): Nu vreau să te chinuiesc N-am treabă cu tine. MACABEUS: Știu eu, știu... Toți sunteți așa... Mă chinuiți după ce mor, mă jupuiți de piele... Altădată nici nu căscai gura... Știu eu... Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fiu judecat chiar acum! Chiar în secunda asta! (Așteptare. Secunda zbârnâie prin aer.) Vreau să mărturisesc tot! (Cuvântul tot se desface din găoacea sa aeriană și plesnește pe buzele actorului.) Vreau să spun tot. Am în mine o bășică de venin... O port subsuoară... (Pauză. PARASCHIV, îngenuncheat, încercând să-și smulgă subsuoarele.) Eu am dat drumul șarpelui din cușcă! Eu i-am dat drumul! (Zdrobit; bufnitură în spatele sălii; un șarpe uriaș trece printre rânduri, se uită în ochii fiecărui spectator și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
univers.) N-am vrut să-i dau drumul, n-am vruuuut... (Cântând, ca pe un psalm.) Dar-să-vezi-cum-s-a-rugat-de-mine-și-mi-a-spus: dă-mi drumul, omule, și îți voi mânca inima ca să nu te mai doară inima niciodată și să nu-ți mai clocească acolo veninul... (Liniște neagră. Cuvântul NEGRU trece prin aer cu majuscule.) Și atunci i-am dat drumul! Și el... Haț! I-a halit și inima lui MACABEUS... și inima calului pe care era suit MACABEUS... și inima calului meu... pe oare îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fost un șarpe și tu l-ai mâncat... S-au măcelărit între ei, s-au înjumătățit și apoi s-au înjumătățit iar... Peste tot zvâcneau jumătăți de șerpi. Bucăți de șerpi, șerpișori mai mici, cozi și carpete, ochi, guri, limbi, veninul curge, feriți-vă! Ahuuu! Macabeeeuuus... Paaaraaaschiiiv... Luați-mă în brațe căci am călcat pe șarpe... pe șarpe.. (Șoptit.) Pe șarpe. (Tremurător.) Pe șarpele? Nu e bine să te plimbi fără rost prin odaie... dacă nu vrei să calci pe șerpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pentru condeiul său mușcător. Unii spuneau că în vine îi curge oțet în loc de sânge. Are în el ceva dizolvant... Nici un act de credință. În loc de căldură, ironie..." (Raul Brandîo). Își petrecea serile într-o farmacie, și lumea spunea că-și prepară veninurile. Și totuși el a fost acela care a organizat lupta politică împotriva dictaturii lui Joîo Franco, rezumînd-o într-o formulă celebră: "Trebuie să-l obligăm la tranzacții care-l slăbesc, sau la violențe, care-l compromit". Revoluția avea acum șefi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să se uite în oglindă ca să știe cum arată. Diminețile, în special, erau monstruoase. Diminețile cu ochi urduroși, când somnul nu se desprinde de genele rare și țepene, cu cearcăne și pleoape umflate, cu fața verzuie ca o pungă de venin și surpriza coșurilor ivite peste noapte. Se răsti incapabilă să-și stăpânească iritarea: ― Eu nu beau! Nu vă deranjați. Bătrânica își încleștă degetele fragile. Părea sincer îngrijorată. ― De ce, draga mea? O să te învioreze. Încearcă, te rog! Dispăru vioaie în bucătărie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o fantomă. ― În prima noastră discuție, mi-ați atras atenția asupra însemnărilor pe care domnul Popa și le face într-un carnet. Ați avut dreptate. Sânt pline de învățăminte... ― Carnet? Ce carnet?! ― Jurnalul domnului Popa, mostră de răutate, mustind de venin etc. Parcă așa vă exprimați? ― Am spus eu așa ceva? ― N-ați spus? Probabil m-am înșelat. ― Sigur! Ce chestie! Râse din gît: Ca să vezi! A început și ăsta să-și scrie memoriile... Maiorul își încheie haina. ― V-ați angajat într-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-o pară roșă și te-i face-o pară verde Ș-om lupta pân din noi unul se va stinge și s-a pierde. 465Pară roșă este smeul, pară verde e Călin Și în galbenu - ntuneric ei se luptă cu venin. Se - nfășoară, se desfășur, mestecând a lor văpae, Fulgerând umbra din codri în a flacărei bătae, Joacă-n juru-le dumbrava când în umbră purpurie, 470Cînd încremenește parcă într-o brum - adânc - verzie, Când în dungi înflăcărate, bolți, cărări în jur
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
răutate, Că el este a meu frate - Numa io o leacă te-oi bate. 25 Frunză verde de colie, Toată ziua săp în vie Și sara vin la urgie. Ea îmi pune-n blid să cin, La inima mea-i venin. Pusei brânca la obrazu Cina-i cu destul necazu Și apo-mi luai șuba Cu gând să mă duc la alta. Și mersei pân-la pîrlazu, Gândii cu destul necazu: Haida ce-o vrea Precesta, Batîr să-mi pierd viața. Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
n-ai s-o uiți. Când eram la mama fată, Mâncam turtă coaptă-n vatră 20 Ș'o rădeam pe răzătoare, Mi-era fața ca o floare. Dar de când m-am măritat Mănânc pîne și beau vin La inimă pun venin; 25 Mănânc pîne și beau bere La inimă numai fiere. Ochi, plângeți și lăcrămați Că voi sunteți vinovați Că n-ați cătat ce luați. 131 Frunzuliță, peliniță, Ce-am auzit eu, bădiță, C-asară ședeai pe prag Și te pieptănai pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lua una ca mine Dumnezeu să-ți dee bine, Iar dac-o fi mai frumoasă Dumnezeu să-ți facă casă, De-o fi una bălăioară Dumnezeu să-ți-o omoară. 138 Frunză verde rosmalin, După nor vine senin, După dulceață venin. Amar mie-ntr-un suspin Lacrimile vale-mi vin. Săracă inimă arsă Varsă lacrimile, varsă, Săraca față frumoasă De lacrimi e toată stoarsă. 186 {EminescuOpVI 187} Mult mă-ntreabă inima De ce m-am stricat așa? De-aș trăi cât aș
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
De aceea noi le mutăm din loc, ea nu va ști și va bea numai apă în vremea luptei cu tine. Precum au zis, așa au și făcut. El se răpezi după casă. - Ce faci babă?, strigă el. Baba de venin se smulse odată din piuă-n sus și rupse lanțurile, lungindu-se slabă și mare până-n nori. - A! bine că mi-ai venit Făt-Frumos! - zise ea, făcîndu-se iar scurtă - ia acum hai la luptă, acu om vedea cine-i mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
iști frumoși... ori - care ar fi, ți-l dau. - Nu, pe acesta-l voi - zise Făt-Frumos, ținând la vorba lui. Baba scîrșni din dinți ca apucată, dar apoi își strânse moara cea hârbuită de gură, ca să nu iasă prin ea veninul ce-i răscolea inima pestriță. - Hai, ia-ți-l - zise-n sfârșit. El se urcă pe cal cu buzduganul de-a umere. Părea că fața pustiului se ia după urmele lui, și sbura ca un gând, ca o vijelie pintre
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Peste dreapta mea soție - Că-l omor într-un minut. 31 Mi s-au dus paligoria, Amorul și bucuria, Mi s-au dus toată puterea, Amorul și mângâierea. Ia vezi milă, ia vezi dor Ce câștig de la amor, Că câștig venin de moarte, Ceasurile mă desparte. 407 {EminescuOpVI 408} O, scumpe amorul meu, De vei be păharul meu, Un păhar plin de durere Făr de nici o mângâiere. O, iubite amoraș, Că-ndurași de mă lăsași, Dulcele mieu faguraș, Pe lume om
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu vă depărtați Mai curând ca să-mi lăsați Chipul cel luminătoriu Fără umbră, fără nori, Ca singur iarăși să va Să-nceap - a lumina Și cu zâmbet dulce, blând, Să mă scoață din mormânt. Vino prea dorit senin, Spal - al norilor venin, Vino dar atât cât poți 429 {EminescuOpVI 430} Risipește norii toți, Că atunci e de prisos Darul soarelui frumos. După ce s-au spălat ea la ochi, iar i-au zis: Cât e ziua de frumoasă Lîng - o noapte-ntunecoasă, Atunci
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
439 {EminescuOpVI 440} Pe mine m-ai ofticat, În inima mea s-au înfipt Un groaznic ac cumplit Și acul în mine au rămas Și plâng cu mare necaz, Oh! vai și plâng cu suspin Că m-am umplut de venin; Veninul s-au împietrit, Sănătatea mi-au lipsit, Căci ție m-am planisit Și sunt foarte năcăjit, Dar Domnul nu s-o-ndura De ticăloșia mea - Amețit în dor mult, - Să m-arunce în mormânt, Ci să ostoiesc cu blândețe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
EminescuOpVI 440} Pe mine m-ai ofticat, În inima mea s-au înfipt Un groaznic ac cumplit Și acul în mine au rămas Și plâng cu mare necaz, Oh! vai și plâng cu suspin Că m-am umplut de venin; Veninul s-au împietrit, Sănătatea mi-au lipsit, Căci ție m-am planisit Și sunt foarte năcăjit, Dar Domnul nu s-o-ndura De ticăloșia mea - Amețit în dor mult, - Să m-arunce în mormânt, Ci să ostoiesc cu blândețe Spre
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe cineva la ușa ziarului, dar preferă să meargă pe jos. Curios, se simțea ușor, înseninat, ca și cum i s-ar fi extras dintr-un organ vital corpul străin care-l rodea puțin câte puțin, spinul din gât, cuiul din stomac, veninul de la ficat. Mâine toate cărțile din pachet vor fi puse pe masă, jocul de-a v-ați ascunselea se va termina, întrucât nu are nici cea mai mică îndoială că ministrul, în cazul în care știrea va ajunge să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
al inefabilului. Rezistă creațiile artistice care sunt ceva mai profunde decât tăcerea. Fără artă, libertatea interioară se circumscrie banalului. Arta - o ofrandă tot mai năzuroasă. Poezia actuală își cam ține fanii în genunchi, pe coji de nucă. Arta poate metamorfoza veninul în leac. Marii creatori topesc particularul în etern omenesc. Arta bruiază marele cântec de sirenă al indiferenței și al monotoniei umane. Artiștii sunt martirii unor cauze eterne. Spiritual, popoarele trăiesc din respirația elitelor. Vocația artistică poate fi mai devastatoare chiar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]