3,478 matches
-
priviri furișe de satisfacție. Cu toate acestea, marcomanul observă că Odolgan și Khaba strângeau arcurile în mâini fără să se ferească, iar tolbele și le țineau la îndemână. Balamber înaintă către mijlocul grupului și așteptă cu brațele încrucișate ca noii veniți să se apropie. — Tu ești Balamber? îl întrebă unul dintre cei doi. Da. Gualfard?... — Sosește imediat. Bărbatul făcu un semn către tovarășul său, iar acesta, întorcându-și calul, se răsuci către liziera pădurii, după care, vorbind cu cineva aflat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
măcelăriile erau înțesate, iar șelarii, potcovarii și fabricanții de săbii lucrau intens; pe Via Pretoria și pe cele cu care aceasta se încrucișa se observau multe tarabe ale vânzătorilor de brânzeturi și de cărnuri fripte și ale negustorilor de țesături, veniți și din alte burguri pentru a trage profit de pe urma adunării generale a nobilimii burgunde. Printre oamenii înarmați ce înaintau în mici grupuri către castellum, mormăind cu voce scăzută, se învârteau băiețandri insistenți și curioși, vânzători de apă, vin și bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
moment, Rutilius, încruntându-se, îl măsură cu o expresie nehotărâtă, dar imediat încuviință. — Bine! Veniți cu mine! După ce dădu câteva ordine supușilor săi, luă felinarul din mâna tânărului subordonat și astfel o porni pe traseul de rond, deschizând drumul noilor veniți. în timp ce cobora scara cu pași zvelți, căută să se justifice: — Trebuie să înțelegi, Prefectule, omul ăsta nu se odihnește niciodată, nu trăiește decât ca să salveze cetatea asta. Sunt convins că, dacă nu ar fost el, cetatea deja s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atriense, apăruseră, între timp, de pe un coridor, o femeie bătrână și câțiva milițieni: unii dintre ei erau tineri, aproape imberbi, alții mult mai înaintați în vârstă. Manifestau o neîncredere fățișă - de fapt, păreau mai degrabă iritați decât curioși de noii veniți, la fel ca și atriense, care, sub privirea nerăbdătoare a lui Sebastianus, pornise un dialog de neînțeles cu Rutilius, în dialectul celtic cel mai neaoș. Apropiindu-se câțiva pași, femeia protestă deschis, susținând că episcopul de-abia se întorsese, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
date la o parte ultimele întărituri, îndepărta acum bârna ce zăvora poarta, iar un altul căzu străpuns de săgeata lui Maliban. Câțiva bagauzi, dându-și seama că puținii soldați încă în viață primeau ajutor, înaintară să-i întâmpine pe noii veniți, în timp ce tovarășii lor continuau să manevreze cu înfrigurare mecanismul de deschidere a porții. Curând, o șuviță de lumină de culoarea opalului se desluși între cele două canaturi grele și începu să se lărgească. în același timp, scârțâitul lanțului anunță tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru a nu știu câta oară, cu priviri nerăbdătoare, linia infanteriei galo-romane: circa cincisprezece mii de oameni dispuși în formație de luptă pe un front larg, la aproape două sute pași în fața bagauzilor săi. Unități limitanei și castrensis, dar și auxiliare, venite să se alăture armatei din diverse puncte cardinale, după eliberarea cetății Cenabum Aureliana: trupe care, practic, îi vedeau pe huni pentru prima oară, de vreme ce, timp de două luni, nu făcuseră altceva decât să se retragă din fața mareei invadatorilor. Până în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să domnească peste noi?" Dați încoace pe oamenii aceia, ca să-i omorîm." 13. Dar Saul a zis: Nimeni nu va fi omorît în ziua aceasta, căci astăzi Domnul a dat o izbăvire lui Israel." 14. Și Samuel a zis poporului: "Veniți; și să mergem la Ghilgal, ca să întărim acolo împărăția." 15. Tot poporul s-a dus la Ghilgal și au pus pe Saul împărat, înaintea Domnului, la Ghilgal. Acolo, au adus jertfe de mulțumire înaintea Domnului; și Saul și toți oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
vă rog, de mai cercetați, ca să știți și să descoperiți în ce loc și-a îndreptat pașii, și cine l-a văzut, căci mi s-a spus că este foarte șiret. 23. Cercetați și vedeți toate locurile unde se ascunde, veniți apoi la mine cu ceva temeinic, și voi porni cu voi. Dacă este în țară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda." 24. S-au sculat dar și s-au dus la Zif înaintea lui Saul. David și oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
amenință nimic din partea mea. Ea păru să nu audă. Îi dădu drumul brațului și alergă în acel fel lipsit de grație la telefon. Craig o privi prostit cum formează un număr și ascultă ca trăsnit pe când ea țipa: - Doctore Bovard, veniți aici imediat. Craig a surprins o parte din discuția noastră săptămâna trecută. Da, da, a venit aici în casă... Lăsă receptorul să cadă, ca și cum ar fi uitat că exista o furcă. Sări în picioare, strigă pe un ton strident: - Nickson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
-i cu asta? glumi el. Nu-ți place stresul? Poate că-ți va dubla coeficientul de inteligență. Ea urcă treptele verandei, fără nici un cuvânt. El o auzi prefăcându-și vocea și rostind cuvintele necesare. Când ea termină, Craig strigă: - Da, veniți. Mașina dumneavoastră ne poate urma. Președintele și trei agente o urmară pe Anrella, coborând treptele. Anrella întrebă calm: - Crezi că putem lua patru? - Da, sigur, răspunse Craig. Unul se poate înghesui în față, cu noi. Un minut mai târziu, mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
metru de mine. Zgomote, la răstimpuri, produse de saltarele scrinului, de ușa garderobei, anunțau etapele toaletei. O vedeam, prin auz, îmbrăcîndu-se. A apărut peste un sfert de oră. - Ah, ce leneșă sunt! Aștepți de mult? - Da... Nu, de câteva minute. Venită de-a dreptul din odaia de culcare și cu fața ușor boțită de somnul neîmplinit, părea că aduce cu dânsa ceva din viața ei intimă: i-am sărutat mâna cu sentimentul unui act prea îndrăzneț. În descumpănirea sufletului se închegă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o carte la o planșă ce reprezenta catapulta lui Leonardo și i-o pusese în față; așa încât nu era o bucurie pentru el să scrie un poem despre care știa că nu o să-i stârnească plăcere sau interes domnișoarei Overman, venită, probabil, de la o proaspătă lectură a iubitului ei domn Browning sau a nu mai puțin îndrăgitului și nu mai puțin explicitului domn Wordsworth. Ciondăneala - ciondăneală din partea mea și discuție din partea lui - sfârșea aici. Nu poți să te cerți cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cometă roșie, cu coadă ca o mătură, sau fulgere și tunete În zi de Bobotează. N-au apărut nici unele, nici altele. N-au trecut Însă nici bine sărbătorile că s-a auzit zvonul că la Sfatul Popular au descins tovarășii, veniți să-i lămurească pe țărani să se Înscrie În CAP. Și i-au „lămurit“ atât de bine, Încât după o lună de zile Întreg satul era colectivizat. Dubițele veneau În toiul nopții. Tovarășii intrau dintr-o casă În alta fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cunoscut Îndeaproape? Vorbesc ca să se afle În treabă. De altfel, nici eu nu-l cunosc prea bine. Am Întâlnit Însă În lumea mea un Ippolit Subotin a cărui poveste nu e tocmai simplă... - Cum, făcu Mașa, În lumea din care veniți există un Subotin? - Tot ce există aici există și acolo, evident că sub o altă formă. Într-o proporție mai mare sau mai mică, preciză el. Prin urmare, a existat și un Ippolit Subotin... Mașa stătea În fața treptelor, strângând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
era așteptat. Atunci Însă, când se aștepta mai puțin, șeful de echipă intră cu fetișcana de mână, pe care o prezentă. „Domn’inginer...scuzați Întârzierea, am adus fata pentru angajare!” „Numai asta mai lipsea acum”, privi el Încruntat la noii veniți. Curiozitatea Însă, Îi temperă elanul nervos; o studie pe furiși, iar după primele investigații, rămase dezamăgit! Ochii de o culoare incertă nu-i spunea nimic, părea blondă dar nu era sigur, fața o avea acoperită cu o broboadă din care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai aducea aminte să se fi prezentat vreo dată În fața unor femei or În anturaje de familie cu un buchet de flori. După părerea sa, o sticlă de băutură selecționată ori câteva prăjituri de bună calitate de regulă erau bine venite. Se gândi cîteva momente În timp ce admira strălucirea culorilor ca În final să decidă. „A’și dori un buchet puțin mai mare...Ba nu, doresc din fiecare culoare, douăzeci și unu de fire...!!” Sperând să recupereze impresia detestabilă În care se prezentase, apăru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Vă stau la dispoziție...” Din servieta pe care o ținea În mână, antreprenorul dădu la iveală o hartă pe care o derulă pe birou; cu ajutorul stăpânului, o netezi În așa fel să poată fi văzute toate detaliile. Zise. „Vă rog, veniți puțin mai aproape domn’inginer. Priviți cu atenție: această hartă reprezintă parțial Nordul țării. Aici, În apropiere de orașul Edesea, se află două mari lacuri de apă dulce. Vegorrites și Petron”. „Aceste lacuri Îmi aparțin...” - interveni moșierul. Sunt deosebit de bogate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Când putem merge să vedem terenul?” „Desigur mâine, interveni anteprenorul. Biletele de avion au fost cumpărate În prealabil, eventual mai putem achiziționa unul, mai preciză el privind semnificativ la Atena. O mică dar delicioasă plimbare nu poate fi decât bine venită, având În vedere ziua de mâine, e zi de repaus duminical...!” „Mulțumesc - se simți fata datoare să răspundă. Dumineca eu am alte ocupații...!” „Foarte bine, preciză Tony Pavone... În locul prietenei mele, vom lua pe unul din colaboratorii mei care se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o generează banii, se depărtă de locul primejdios, abordând Calea Victoriei către Începutul străzii. Mergea agale, făurind tot felul de planuri a zilelor ce vor urma, iar În dreptul magazinului Romarta Femeilor se opri. O mică surpriză oferită fetei va fi bine venită. După ce se roti prin magazin În câteva rânduri, În cele din urmă alese un capod de casă vișiniu din mătase naturală, ornamentat cu unele produse de broderie. Având injectată În sânge mania de-a pregăti banii Înainte de a ajunge să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
el. Tony Pavone interveni, privind ospătarul cu subânțeles. „Dacă aveți coniac franțuzesc, onorează masa te rog cu două sute de grame cu ghiața separat. Sunt sigur Șefule,această băutură poate Înlocui cu același efect, plăcerea noastră de relaxare...” Ideia fusese bine venită și, Șeful Șantierului mai comandă un rând, Tony Pavone se simți obligat să comande și el repetir, În timp ce tartorul Îl politiza de felul cum va trebui să decurgă activitatea lui În zilele următoare.Paharele golindu-se prea repede,ospătarul fu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fară strângeri de mână, un salutar semn: Șeful Șantierului era Întradevăr grăbit. Ajungând În dreptul restaurantului „Nord Hotel”, nepotul lui Scaraoțchi privi câteva momente vorbind pentru sine Însuși. „Mă cam Înțeapă puțin stomacul...Sunt sigur, o mică tărie ar fi bine venită. Ce părere ai...?” Propunerea Șefului de Șantier suna mai mult decât o poruncă.Ne având altă alternativă, Tony Pavone nu se opuse. Ocoliră Întradevăr restaurantul, proțăpindu-se În scaunele Înalte ale barului.Ceru bartmanului. „Cristian, pentru fiecare câte o tărie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pahar jumătate plin cu apă minerală, le mestecă bine apoi le sorbi dintr’o singură Înghițitură.Clăti paharul punându-l la locul inițial, zâmbind cu bunăvoință. „Dacă până la ora actuală Încă nu ne-a arestat nimeni, e o dovadă bine venită. Mărturisesc cinstit, nu am avut timp să inspectez acel punct de lucru: În fiecare zi am fost nevoit să consum băuturi alcolice iar În prezent Încerc să mă dezmeticesc, dece...? Închipuieșteți ieri, am băut cam mult. Ascultă la mine omule
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se prelungi desigur, până după miezul nopții iar la despărțire Tony Pavone Îi mai oferi câteva sute lei, bani de buzunar...!! Conform Înțelegerii, Mingoti urma să rezolve singur problema deci, a treia zi, se prezentă la Șantier afișând o mutra venită ca de la o Înmormântare, Începând pledoria cu vocea scăzută. „Credemă, n’a fost ușor să-l abordez...E plin arestul miliției cu indivizi ce fură din avutul nostru, al tuturor...! Sărmanul are spre rezolvare atâtea dosare Încât nu le mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sete dar, probabil nu dispuneau de numerar ori de jenă preferau să păstreze tăcere. Șimțind pulsul momentului, Șeful Șantierului le arătă intrarea localului, zicând. „După mine, prieteni...!” Cum mațele tuturor ghiorăiau de foame În timp ce buzele cereau udătură, invitația fu bine venită, iar În scurt timp nevinovatele halbe cu bere se transformară În frapiere burdușite cu ghiață În care sticlele cu vinul cel mai bun al localului, Își făcură apariția. Iar În momentul când, un Întreg grătar cu mititei fu devorat cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
grătar cu mămăliguță, invitații scoaseră o exclamație de uimire. Așa o surpriză merita osteneala. În această situație, pastrama fiind profesional condimentată, apetitul de băutură creștea progresiv, dezlegând limbile...!! Această idee costistitoare a Șefului de Șantier, se dovedi a fi bine venită, având forța necesară să descrețească definitiv frunțile, iar ce-i prezenți să privească cu simpatie la Tony Pavone, Înțelegând: Lct.Col.Tudose Ion dorea nejustificat să scormonească această platformă betonată Într-așa fel Încât să rezulte...de lapidarea...! Suficienți de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]