2,765 matches
-
Mihaela, din prea multă curăție sufletească, s-a considerat culpabilă chiar greșind cu gândul și a plătit. A fost o sfântă... și eu ― eu care... "Tu ai ucis-o!" șopti crispat aievea glasul Alexei. (Avea un ton grav, amenințător, de verdict.) " Da, eu..." recunoscu global ființa mea supusă. " De ce n-am murit împreună?" răsuna în urechile mele vocea Mihaelei, reproducând ultimele cuvinte din scrisoarea ei. Îmi păru atât de vie draga voce, încît am întors capul crezând că moarta se afla
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Acesta-i adevărul! Sentința, implacabilă ca un destin, rămâne în picioare. Și, odată cu ea, toate punțile care mă leagă de viață se trag îndărăt, ca înainte de plecarea unei nave spre necunoscut. Nici o ispită lumească nu mă mai ademenește să înfrunt verdictul, nici o dorință, nici un țel, nici o ambiție. Nimic. Totul în mine e orânduit pentru moarte și această orânduire se dovedește atât de trainic sudată, încît toate puterile lumii nu s-ar încumeta s-o zdruncine. E opera inconștientului, care mi-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
acești arbori ce stau nemișcați, așteptând cuminți ploaia, razele de lumină, adierile vântului să îi răsfețe și să îi alinte în taină. Cioc!cioc! se aude de sus... e doctorul copacilor care îi vizitează pe fiecare în parte și dă verdictul! Din pădure se aude sunetul unor lupi. Ecoul devine din ce în ce mai puternic... trebuie să ieșim de urgență de aici! Am ieșit... am ajuns iar pe pajiștea din jurul falnicilor trunchi ce împrejmuiesc pădurea, ca niște vrednici soldați pe metereze. Pe cer, un
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
dezinformări, malformări sau vicii referențiale, iar tu - specialist în domeniul cu pricina - să taci suveran și să strâmbi din nas, decretând magnanim imbecilitatea fără leac a celor care, totuși, fac opinia; să deții o informație prețioasă, aptă să schimbe optica, verdictul și ierarhiile într un subiect anume, iar tu s-o ții exclusiv pentru tine, ori pentru câțiva aleși - toate astea mi s-au părut forme de gândire contraproductivă, când nu de rea voință autodemolatoare. Ce bizară lașitate să-l facă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
-n formule otrăvite. Or, evantaiul generației ’27 a fost mult mai generos răsfirat, fie și doar rămas în latențe, sau în eșecuri, decât le-ar conveni marxizanților de serviciu. Preluând senin tactica Securității de a lipi pe dosarul fiecărui oponent verdictul „legionar“, indiferent dacă era vorba de liberali, țărăniști, social-democrați și chiar comuniști neconvenabili, aceștia au ținut decenii de-a rândul în captivitate strălucitoarea diversitate intelectual-artistică a generației „lui Eliade“ pe motiv de crimă ideologică. Lăsând-o să putrezească drăcește în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Rostás nu are cum să-și reprime partizanatul gustian. Cum să spun? e ca și cum ne-am aștepta ca Mircea Handoca să-l felicite pe Belu Silber când acesta-l taxa de agent al Siguranței pe Mircea Eliade! Totuși, unul dintre verdictele sale sună strident, nu are acoperire, dacă nu cumva sună direct a enormitate. În tot cazul, reclamă o revenire serios și larg argumentată. Iată-l: „Noua reabilitare postdecembristă a interbelicului a avut două urmări certe: a derutat prezentul (prin modele
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pahar de plastic. Pe scurt: mărire și decadență. Ei bine, uite că roata se rotește. Din pricina sărăciei, exasperării, debusolării morale și mârlăniei fagocitare, cartea (evadarea spirituală) a redevenit o șansă bovariceli beratoare, o supapă emoțională, un debușeu de sentimen talism, verdict etic, proiecție existențială... Și chiar un cadou. Până acum câțiva ani, a oferi cuiva, ca recunoștință ori șpagă, o carte, oricât ar fi fost ea de prețioasă, 174 era un moft. Unul privit, după caz, cu mirare, dispreț, botoasă blazare
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la Delfi se vede, dacă nu ai prejudecăți, că mult lăudata de dumneavoastră claritate greacă se întunecă foarte des. Cât de clar e procesul lui Socrate? Fiecare generație simte nevoia să-l ia de la capăt, să-l rejudece, să înțeleagă verdictul. Și mereu rămâne ceva ne-spus. Limpede e doar că moartea lui Socrate ocupă un 1oc important în nemurirea lui Socrate. Sau cât de limpede vi se pare moartea lui Icar? Să reconstituim faptele. Așadar, Dedal, constructorul labirintului, și fiul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
glorie. Ucraineanul le cere, serios, să dea note. De la 1 la 10. Și urmează o scenă comică și feroce. "Cutare", zice ucraineanul. "Zero", zic cei patrii poeți în cor. "Cutare", Tot "zero". La următorul nume, au loc consultări, după care verdictul e mai blînd: "Unu". Ucraineanul notează conștiincios. La sfârșit, întreabă cine ar trebui tradus. Se face o altă listă, mai mică, în care primii suntem, bineînțeles, noi, cinci. Poeții sunt amuzați și fericiți. Mie îmi vine să mă arunc în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Calitatea textelor era condiția de la care Crainic nu se abătea și se bucura enorm când descoperea un talent ca și Titu Maiorescu “îl lua de colaborator. Papadima a intrat cu drepturi depline de a judeca operele scriitorilor și a emite verdictul”, totdeauna chibzuit, obiectiv. “Tânărul critic avea să-și orienteze activitatea după cele mai juste criterii estetice. Macedonean la origine, el era dotat cu un fond ancestral de intelectualism”, de cărturar crescut de mic în acest mediu, cărțile dându-i întotdeauna
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
moment s-a produs ori dacă nu cumva s-a produs revigorarea fizică a mamei, și atunci ar fi cel mai bine! În caz că da, nu avem ce face, nu putem trece peste legea Firii și trebuie să ne împăcăm cu verdictul final, de care nimeni nu e scutit! De atunci am încercat să reiau legătura telefonică, dar n-am reușit - probabil e vreo schimbare de număr. Atunci, când te-am sunat, voiam să-ți trimit volumul II al Călătoriei mele, volum
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
din notițe. Se uită în ochii ei când vorbește cu ea? întrebă Sylvie. — Chiar n-am remarcat. —Hm. Ăsta-i primul lucru care ne interesează pe noi, alea de pe Venus. Trecură la subiecte de actualitate: incendiile de pădure din vest, verdictul de vinovăție împotriva unei uriașe firme de contabilitate oneroase și, în sfârșit, presura indigo care ieșise după hrană, pe care o văzuse de dimineață. — Nu uita să-ți schimbi pașaportul, spuse el. Azi-mâine se face septembrie. —Viva Italia. La dolce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
straniu, adevărul său surpriză. Modul în care un cititor îi recepta poveștile spunea la fel de multe despre povestea cititorului ca și despre poveste în sine. De fapt, cărțile lui explorau chiar acest fapt: povestea în sine nu exista. Nu exista un verdict final. Orice ar spune acest cronicar era doar o parte a rețelei distribuite, semnale revărsate în acest ecosistem fragil. De ce-ar conta pentru el lauda sau critica? Nu-i păsa decât ce credea fiica lui. Prietena fiicei lui. Shawna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
celei dintâi. Din nou conștient, refuză orice tentativă de comunicare, limitându-se să spună: „Vreau să vorbesc cu Doctorașu’. Nu vorbesc decât cu Doctorașu’“. Doctorul Hayes îl sună pe Weber, să-i dea vestea. Weber o primește ca pe un verdict, fructul îndelungatei, egoistei sale ambiții. Îl sună imediat pe Mark, dar Mark refuză să vorbească. Nu la telefon, îi spune Mark asistentei de serviciu. Toate liniile telefonice sunt ascultate. Toate cablurile și toți sateliții. —Trebuie să vină aici, personal. Weber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Platte reacționează cu o zăpăceală amorțită. Pierduse cursa în fața consorțiului întreprinzătorilor și, într-o serie de întruniri grăbite, alianța începe să se destrame. Dacă pe ea decizia o demoralizează, pe Daniel îl face una cu pământul. Nu se referă la verdict decât în maxime scurte, stoice. În ochii lui, consiliul nici măcar nu merită condamnat. Ceva se ofilește în el, o disponibilitate funciară de a continua lupta cu o specie care n-are să se reabiliteze și care nu poate fi înfrântă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și de nenumărate ori destinul iscase o amăgire vremelnică de izbândă. Un mare număr de imperii terestre realizaseră un control virtual al tuturor pământurilor civilizate ale momentului. Timp de câteva generații, aceste vaste domenii își păstrează coeziunea artificială - artificială, pentru că verdictul: istoriei părea mereu să-l aducă la câteva sentințe semnificative: "noul șef nu avea înțelepciunea tatălui său" - "ridicarea maselor" - "Statele cucerite, mult timp asuprite, se revoltă cu succes împotriva imperiului slăbit." Se dădeau chiar și motivele slăbirii fiecărui stat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
înainte ca Prescott să fi pomenit de detector, că proba respectivă este indispensabilă. Se îndreptă spre aparat. Își așeză palmele pe contactele metalice și rămase nemișcat în timp ce fasciculele energetice îi brăzdau obrazul. ― Ai auzit ce s-a spus? Care este verdictul? întrebă el. ― Nu pot confirma sau infirma povestea dumneavoastră. Concluziile mele se bazează pe fluxurile memoriale. Dumneavoastră aveți memoria lui Gilbert Gosseyn I-ul. Aceasta include și amintirile legate de momentul în care ați fost ucis, amintiri care sunt atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și de nenumărate ori destinul iscase o amăgire vremelnică de izbândă. Un mare număr de imperii terestre realizaseră un control virtual al tuturor pământurilor civilizate ale momentului. Timp de câteva generații, aceste vaste domenii își păstrează coeziunea artificială - artificială, pentru că verdictul: istoriei părea mereu să-l aducă la câteva sentințe semnificative: "noul șef nu avea înțelepciunea tatălui său" - "ridicarea maselor" - "Statele cucerite, mult timp asuprite, se revoltă cu succes împotriva imperiului slăbit." Se dădeau chiar și motivele slăbirii fiecărui stat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
înainte ca Prescott să fi pomenit de detector, că proba respectivă este indispensabilă. Se îndreptă spre aparat. Își așeză palmele pe contactele metalice și rămase nemișcat în timp ce fasciculele energetice îi brăzdau obrazul. ― Ai auzit ce s-a spus? Care este verdictul? întrebă el. ― Nu pot confirma sau infirma povestea dumneavoastră. Concluziile mele se bazează pe fluxurile memoriale. Dumneavoastră aveți memoria lui Gilbert Gosseyn I-ul. Aceasta include și amintirile legate de momentul în care ați fost ucis, amintiri care sunt atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
îi considerau ascensiunea prea rapidă și câtuși de puțin în interesul Arsenalelor. Era socotit de către unii un personaj misterios, chiar dacă cei ce-l criticau nu se gândeau la nici un fel de conotații sinistre. Nimeni nu punea de fapt la îndoială verdictul favorabil pe care i-l dăduse mașina de evaluare Pp, ceea ce, uneori, îl cam nedumerea. Se hotărî ca la o dată ulterioară să cerceteze mai bine această mașină și să descopere de ce oameni în mod firesc sceptici îi acceptau, fără crâcneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
masă se aflau șapte teancuri de dosare, fiecare teanc având o culoare diferită, rânduite în fața unui glob mare, alb-lăptos, care arunca o lumină blândă. Din adâncurile acestui obiect se auzi o voce baritonală: - Fara Clark? - Da. - Înainte de a se pronunța verdictul în cazul dumitale, continuă liniștită vocea, vrei să scoți un dosar din teancul albastru? Lista îți va indica A CINCEA BANCĂ INTERPLANETARĂ în relația ei proprie cu dumneata și cu lumea întreagă, ceea ce ți se va explica la momentul potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
dumneavoastră. Trebuie să accept declarația secretă de război împotriva unei instituții care, în egală măsură cu Casa imperială, face parte din civilizația Isher, termină el calm. După ce-l expedie, Împărăteasa îi trecu numele în agendă, dorind cu insistență să audă verdictul Curții Marțiale care-l judeca. Totodată, își aminti de tânărul pe care urma să-l aducă, în cursul dimineții, colonelul Medlon. Răsfoi paginile agendei și-i găsi imediat numele: - Cayle Clark, zise ea, cu glas tare. El e! . CAPITOLUL XXIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ar putea fi? — O absorbție de substanță, dacă va trebui, și nimic mai mult. Știa cum pacienții ca el se tem de injecții, de aceea nu-i mai spuse decât că, după această a treia investigație, se vor apropia de verdict și îl preveni că a doua zi nu va putea să își conducă mașina. Omar coborî cu liftul și se gândi, prima oară în viață, că e bolnav. Avea o boală tăcută, care îi venea ca o ploaie pe timp
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să punem o singură întrebare: La ce oră ți se vor reduce la minimum șansele de a fugi din palat? Ai putea rămîne la prînz? Hedrock se ținu drept și calm, așteptînd să se elibereze de șocul informării privitoare la verdictul Nega-tistului. Nici nu-și dăduse seama pînă atunci cît de mult depinde de acel geniu intuitiv superb instruit pentru a decide în privința propriei sale vieți sau morți. Într-o clipă situația devenise nesigură și primejdioasă dincolo de cele mai negre presimțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
era conșiderat județcătorul litigiilor țigănești, și ori de câte ori era o neînțelegere în comunitatea țiganilor el o rezolva. Nimic nu se făcea fără știrea lui, chiar dacă era închis în penitenciar, părțile în cauză se prezentau la vorbitor relatând cazul și le dădea verdictul în raport de gravitatea faptei, fie să ducă un porc sau un curcan la familia ,, judecătorului’’ adică a lui sau la familia lezată sau păgubită. Trebuia respectată cu strictețe decizia altfel ar fi fost de rău când se elibera din
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]