1,765 matches
-
era, pe măsură ce trecea timpul, tot mai necunoscută (ăsta să fi fost totuși, secretul?), despre Mona știam aproape totul, din prima clipă a întâlnirii. Era fata unei prietene de-a prietenei verișoarei mele care locuia în Zalău. Încă de când îmi vorbise verișoara mea de Mona la telefon:-Vezi că acolo în orașul unde te-au dus valurile, este o fată grozavă, profă suplinitoare de chimie, ai căror părinți stau tare bine...intuisem că ar vrea să mi-o vâre cineva pe gât
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
limba pe care orașul o vorbește, limba lui ca atmosferă, sunet al vocii, intonație, dialect, vocabulă a țării de origine, muzică a ei”. Totuși, lecturile mele din Thomas Mann. Și Doamna General, așa cum o vedeam eu prin ’76: “Karin tante verișoara dinspre mamă a bunicii mele-sau doamna General, cum era cunoscută, pentru că era căsătorită cu generalul de armată Bădulescu, de loc de prin Roșiorii de Vede, care o pețise în Sighișoara unde i se mutaseră părinții după Primul Război Mondial-era
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
le propusese alor mei să locuiască și ei alături de ea, în apartamentul de jos, în cel de la parter. Locuiseră și ai mei aici, în casă de stat, distribuită de sfatul popular care nu știa la momentul acela că mama era verișoara dulce a lui Karintante, până după ce se limpeziseră apele prin anii cincizeci și ceva, când nenea Epa fusese lăsat, în sfârșit, în pace. Imediat după război, fostul general scăpase ca prin urechile acului, de pușcărie (cel puțin așa zicea el
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
noptiera unde stătuse o viață, servind ca mobilă sau ca suvenir, așa cum erau înseși noptierele din lemn de trandafir de la mobila din camera aceea, cu un dulap imens cu oglindă de perete, primită în dar de nuntă de la o altă verișoară de-a lui Karintante, din Viena, una Hilda care tot așa se mutase și ea definitiv în Ardeal, la Domald, ca și cum ar fi știut că peste câțiva anișori, urmau să vină timpuri tot mai tulburi și că va fi dusă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să coboare cu cârjele pe care se sprijinea abia-abia. În același timp, nu obișnuia să se piardă cu firea. Dacă o fi ca Epa să nu apară până se va lăsa întunericul de-a binelea, îl va suna pe soțul verișoarei, adică pe tata. Dar nu. Era convinsă că Epa o să revină târziu acasă. S-o fi întâlnit cu vreun prieten și or povesti la una mică în vreo cârciumă. Da. Mai obișnuia să treacă pe la cârciuma din colț. Ori s-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
siguranță. Deschise televizorul și, în lipsă de altceva, adormi buștean. Abia pe la unsprezece seara, constatând că Epa nu sosise acasă, intră în alertă. Telefonă repede unde putu încercând totuși, să-și mascheze disperarea. Aștepta din minut în minut, să apară verișoara Minerva, cu soțul ei, ca să nu stea singură. Lovise de trei ori ușa care despărțea apartamentul lor de cel vecin, al bețivului cu opt copii și cu nevastă-n scaun cu rotile, și anunță pe scurt ce pățise. Treaz, omul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
apartamentul lor de cel vecin, al bețivului cu opt copii și cu nevastă-n scaun cu rotile, și anunță pe scurt ce pățise. Treaz, omul se îmbrăcă repede și porni pe traseul frecventat de Epa. Răscoliră și el și familia verișoarei și Miliția tot orașul, dar nu-i dădu de urmă. Surghiunită în propriul apartament, Karin - tante își luă o carte de rugăciuni și făcu noapte albă. De ieșit n-avea cum să iasă din casă, telefonul i se deranjase, etc.
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-i dădu de urmă. Surghiunită în propriul apartament, Karin - tante își luă o carte de rugăciuni și făcu noapte albă. De ieșit n-avea cum să iasă din casă, telefonul i se deranjase, etc. Către ziuă, după șapte dimineața, soțul verișoarei și bețivul veniră și-i comunicară vestea cea rea: Epa fusese găsit lângă gardul cimitirului vechi, sub tufa unui boschet, înghețat de promoroacă. Îi spuseră că l-au dus la spital cu salvarea chemată de miliție și că n-or
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
replică fusese așa, ca o mostră de acrobație, cum că ea nu va uita să rămână o cerebrală. Ca să nu mint - reluă nonagenara - un singur vis mi s-a potrivit cu ceea ce urma să se întâmple de-adevăratelea. Se făcea că verișoară-mea, cea care era în lagăr la Cotul Donului, împreună cu soțul ei, și care născuse acolo o fetiță pe nume Miryam, voind să facă niște cozonaci aici în sufragerie, frământa un aluat frumos, iar eu, curată pe mâni, puneam în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și altă jumate și tot așa. Cu cât puneam mai multă făină, cu atâta aluatul devenea tot mai puțin.-Ridică vasul să văd dacă nu-i găurit-adaug după un timp alarmată. Ea ridică vasul, mă uit și... nimica. Ziua următoare, verișoară-mea avea să fie îmbarcată în marfar și să plece spre URSS. Erau zile moi, cu o topire înceată a zăpezii căzută încă înainte de Crăciun. Picura streașina iar eu încercam să ies din curpenișul visului. Într adevăr, nu mai era
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
persoane care de zeci de ani nu mai trăiau și sărea brusc de la o amintire din copilărie, la una care făcea aluzie la Fabrica de Cărămidă, apoi la nu știu ce localitate din Bărăgan. Cel mai mult însă, era preocupată de detenția verișoarei sale dinspre tată, Hilda, în lagăr. Așa povestea de parcă chiar ea ar fi petrecut timpul acela de groază în Rusia. Dacă am fi știut noi atunci unde ne duc și cum ne duc: în ce tren, pe ce frig, cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ne rugăm din nou ca bunul Dumnezeu să-și facă milă de noi și să ne ia în împărăția Lui. Dar nici El măcar nu ne voia. Cine o asculta vorbind nu zicea că doar repetă mecanic narațiuni cu întâmplările verișoarei de la Domald, care fusese în lagăr. Nu era prima oară când mă bătea gândul să cred că într adevăr trecuse Karin-tante însăși prin acel foc și sabie al lagărului. Era posibil ca doamna General să fi tăinuit o viață de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca doamna General să fi tăinuit o viață de om, toate astea și să nu fi povestit nimic nimănui din anumite motive ușor de înțeles. O singură dată o auzi Gerard pe maică-sa vorbind aluziv cu tată-său de verișoarele ei care fuseseră duse amândouă în Rusia (nu se putea ca una din gemene să fie dată de-o parte). Gerard o văzu pe maicăsa cum dăduse din mână ca și cum ar fi zis lasă sau n are importanță, fie că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe maicăsa cum dăduse din mână ca și cum ar fi zis lasă sau n are importanță, fie că nu trebuia să știe și fiul ei toate astea, fie din alte motive intuite de tata, dincolo de cuvinte. Doar știi și tu că verișoara mea Karin, nu dă doi bani pe toate minciunile la modă, care încap pe străzi de când se luminează de ziuă și până noaptea târziu. De-aia tace ea când vine vorba de surghiun. E convinsă că n-o crede nici
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
flămând, nu? Ce vezi aici, totul e proaspăt. Nici nu știu cum să-i mulțumesc Coraliei pentru toate astea. Tanti, eu mă retrag. Mai trec pe la amiazi - făcu femeia aflată tot într-o viteză. Pe Gerard îl știi? Nepotul meu de la o verișoară dinspre mamă. Să trăiască! Coralia se grăbea să ajungă la Primărie unde lucra ca femeie de serviciu. Astfel de fete în ziua de azi, nu se mai nasc - rupe Karin-tante, mai apoi, tăcerea din simplul motiv că nu suporta să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe culoar și Întorcând spre el ochii ei strălucind de admirație. Domnișoara Warren scria o scrisoare, dar Îi văzu trecând. Își pusese planșeta pe genunchi, și stiloul Îi scârțâia pe hârtie, Împroșcând cerneală și făcând găuri adânci În hârtie. Dragă verișoară Con (scria ea), Îți scriu pentru că nu am nimic mai bun de făcut. Sunt În Orient Express, Însă nu mă duc până la Constantinopol. Voi coborî la Viena. Dar aceasta-i o altă poveste. Poți să-mi faci rost de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să-i arate care-i soluția și să-i spună că șeful lui nu trebuia să știe că fusese ajutat. De către cine? se Întrebă ea. Mama? Sora? În nici un caz o rudă atât de Îndepărtată cum ar fi fost o verișoară, se gândi ea, așezându-se În liniștea lejeră care era măsura familiarității lor. Pentru că obosise să se tot uite pe fereastră, la stratul de zăpadă care se Îngroșa, Îi vorbi: — Ai spus că pot veni aici când vreau. — Evident. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vorbea despre viața lui de șofer de TIR, despre aventurile amoroase cu tot felul de pupeze întîlnite pe traseu. Neamurile ascultau cu gurile căscate și cereau amănunte. Și cît i-ai oferit? Ce? Cît ai dat fetei care..., întreabă o verișoară de departe. Nimic, ce să-i dau? Așa, pentru... știi tu. Păi, să zică mersi. Așa un băiat frumușel, spălățel și să... Poate eu trebuia să-i cer. Bine, dar ceilalți, cît dădeau? Proștii? Unii dădeau și 50 de euro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
au mai crescut... Fata roșea, se lăsa pipăită și chiar accepta să fie controlată și mai în detaliu. Îndrăzneț cum devenise, Romeo era în al nouălea cer că fetișoarele satului sînt fără apărare în fața lui. Într-o zi, vine Tina, verișoara lui. Cu timiditate îl abordează, precis totuși. Nu mă iei cu mata? De cînd sînt "mata"? Bine, mă iei cu tine? Ce să faci acolo? O să muncesc. O să fac orice treabă. Chiar și...? Dacă altfel nu-mi găsesc un rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vrei, poate patronul tău... Ălă nu se însoară că n-are de ce. Are 45 de ani și încă n-a... Asta nu-i o problemă, zîmbește Tina. Romeo ajunge la timp în Italia și este trimis imediat în Spania. Șefu', verișoara mea stă la mine. Dacă are nevoie de ceva poate să deranjeze? Românca? Doar nu-i rusoaică. Cîți ani are? 19. Dar are niște picioare lungi, lungi și este virgină, așa că n-aveți șansă. Pe dumneavoastră vă cheamă Tino și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
e În mîinile și picioarele tale, În dinții și-n burta ta - restul e vînare de vînt! Cum să mai fii poet; dar ai fost vreodată cu adevărat? CÎnd sacrificai bucuroasă un cenaclu literar pentru o duminică În familie cu verișoare și mătuși grase În fața unei porții zdravene de Kolosvary Kapuszta. Ca pe vremuri În cuhnie la Omama, cu vorbele ei În urechi: izdatul și Cula VÎrșețului și nunțile tainice la sălcioară și toate acele apariții bizare scoase din lăzi vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și Draga Mașin și Fedak Sari și Charlestonul acela insidios și obscen - „ein Bißchen tiefer, ein Bischen schneller, wie ein Propeller...“ - anii nebuni ai bunicii mele, anii nebuni trăiți de mine În amintirea ei În fiecare duminică cu mătuși și verișoare grase, cînd creierul se odihnește leneș În poveștile vechi, cînd lumea e netedă și aburită ca un album de fotografii, cînd problemele nu au fost Încă inventate, nici politica, nici filosofia și nefericitul ăla de prinț nu și-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
când vor de la el. Îl așteaptă pe vecin să termine, apoi Întoarce pagina. În ciuda rezultatelor excelente, stă În ultima bancă. Condițiile regatului sunt precare. 6 Într-o după-amiază de vară, când Încă locuia În Yonne, Michel alergase pe pajiște cu verișoara sa Brigitte. Brigitte era o fată de șaisprezece ani, drăguță și de o bunătate extremă, care câțiva ani mai târziu avea să se mărite cu un dobitoc sinistru. Era vara lui 1967. Ea Îl ținea de mâini și Îl rotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Într-o seară, ieșind de la un seminar de analiză, Michel găsi un mesaj la avizierul căminului. Mesajul era formulat astfel: „Telefonează la mătușa Marie-Thérèse. URGENT.” De vreo doi ani, nu le văzuse prea des nici pe mătușa Marie-Thérèse, nici pe verișoara Brigitte. Telefonă de Îndată. Bunica suferise un nou infarct, era internată la spitalul din Meaux. Era grav, poate chiar foarte grav. Aorta era slabă, inima risca să cedeze. Michel traversă pe jos orășelul Meaux, trecu pe lângă liceu; era aproximativ ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Epicur - gânditor luminos, moderat, grec, și la drept vorbind cam agasant. Cerul era sumbru, apele Marnei veneau Învolburate și murdare. Găsi ușor complexul spitalicesc Saint-Antoine - o clădire ultramodernă, din oțel și sticlă, inaugurată cu un an Înainte. Mătușa Marie-Thérèse și verișoara Brigitte Îl așteptau pe holul de la etajul șapte; se vedea că sunt plânse. „Nu știu dacă e bine s-o vezi...”, spuse Marie-Thérèse. El nu păru s-o audă. Va trăi tot ce trebuia să trăiască. În salonul de reanimare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]